Urme de civilizatie antica - Delfi

TIPĂREȘTE

Aflandu-ne in Tolo, una din zile a fost dedicata vizionarii vestitului sit arheologic din Delfi.

Drumul a fost destul de lung, in jur de 300 de km facuti in 4 ore, dar deosebit de frumos. Dupa ce am trecut de satul Arahova (foarte frumos-dar in care nu am reusit sa gasim un loc de parcare) dupa mai multe curbe, indicatoarele ne atentioneaza apropierea de Delphi, dar si faptul ca urmeaza pante foarte abrupte cu grade mari de dificultate. Apoi coborâm pe drumul ce merge la actualul Delphi si la jumatatea drumului, se afla situl arheologic. Toata panta sudica a Parnas-ului este parca o istorie vie. Sunt multe autocare, multi turisti, aglomeratie mare.

Site-ul arheologic al Delphi este unul dintre cele mai importante din Grecia, al doilea dupa Acropole din Atena. Amploarea contribuțiilor Delphi la întreaga civilizație antică nu poate fi evaluată.

Multe decizii politice au fost luate după consultarea Oracolului și nici o colonie nu a fost înființată în jurul Mediteranei fără consimțământul sanctuarului de la Delphi. În funcție de influența imensă, așezarea de la Delphi a crescut de la un mic sat la un depozit impozant de arhitectură și artă.

Unele dintre cele mai proeminente edificii de pe pantele sacre ale Delphi sunt templul lui Apollo, teatrul antic, stadionul, sanctuarul Athenei Pronaia cu Tholos, izvorul Kastalia și diferitele trezoreri care împodobesc calea sacră. Muzeul arheologic de pe site conține multe artefacte antice vechi importante din săpăturile de la Delphi.

Delphi a fost locuit încă din vreme miceniene (14 - 11 I. Hr) de așezări mici, care erau dedicate zeității Mamei Pământ. Cultul lui Apollo ca zeu al luminii, al armoniei și al ordinii a fost stabilit între secolele al XI-lea și al IX-lea. Încet în următoarele cinci secole sanctuarul a crescut în dimensiune și importanță.

În timpul secolului al VIII-lea. Î. Hr. Delphi a devenit cunoscut pe plan internațional pentru puterile Oracolului Pythia - preoteasa care se așezase pe un trepied, a inhalat gazele de etilenă și a murmurat cuvinte incomprehensibile care au prezis viitorul.

Oamenii vechi din Marea Mediterană aveau o astfel de credință în viziunea lui Pythia asupra viitorului că nici o decizie majoră nu a fost luată fără a se consulta mai întâi Oracolul din Delphi. Dregătorii greci și străini, șefii de stat și oamenii de rând au făcut pelerinajul la sanctuarul Delphi și au plătit sume mari pentru oracolele lui Pythia. Din moment ce sanctuarul a servit publicul putine zile din an, sume mari au fost plătite de cei mai bogați pentru a ocoli linia lungă de pelerini.

Plutarh a slujit ca preot la Delphi, iar în istoria sa a lăsat multe detalii despre funcționarea interioară a sanctuarului. Pythia a intrat în camera interioară a templului ("Adyton"), sa așezat pe un trepied și a inhalat gazele ușoare de hidrocarbură care au scăpat dintr-o crapatura pe pământul poros. După ce a căzut într-o transă, a mormăit cuvinte incomprehensibile neantelese muritorilor. Preoții sanctuarului au interpretat atunci oracolele și le-au dat celor care le-au cerut. Chiar și așa, oracolele erau mereu deschise interpretării și adesea însemnau semnificații duale și opuse.

"Voi nu veți reveni în lupta pe care o veți pieri" a fost un exemplu al acestei dualități de semnificație. Teza de mai sus poate fi interpretată în două moduri diferite, în funcție de locul în care poate fi plasată virgula. Dacă o virgulă este plasată după cuvântul "nu" mesajul este descurajator pentru cel care urmează să plece pentru război. Dacă, pe de altă parte, virgula este plasată înaintea cuvântului "nu", atunci războinicul trebuie să se întoarcă în viață.

Oracolul a sfătuit pe marii regi ai vremii, iar atunci când persanii s-au pregătit să atace Atena, Themistokles a cerut sfatul Oracolului într-o strategie câștigătoare care a dus la victoria grecilor în lupta navală din Salamina.

Pentru a comemora triumful lui Apollo asupra lui Python, sanctuarul a organizat Jocurile Pythian la fiecare patru ani, evenimente atletice asemanatoare cu Jocurile Olimpice. În secolul XX, Angelos Sikelianos a organizat o versiune modernă a jocurilor Delphic.

Sanctuarul de la Delphi a căzut în mâinile romane în 191 î. H. și a fost jefuit de comorile sale de către generalul Sylla în 86 î. H. pentru a-și finanța asediul de la Atena.

În ciuda renovarii si construirii de noi cladiri de catre romani, Oracolul din Delphi și-a pierdut influența în următoarele câteva secole, iar focul său spiritual a fost stins, deoarece închinarea lui Apollo a fost înlocuită de o nouă religie importată din Est: creștinism.

Prinicpalele obiective arheologice care merita vizitate sunt:

Templul lui Apollo din care au mai ramas doar cateva coloane dar privelistea asupra vaii este superba;

Trezoreria Ateniana, construita pentru a comemora victoria de la Marathon (490 I. C);

Teatrul antic care este in buna stare si ofera privelisti incredibile asupra muntilor din zona;

Tholos-ul, emblematica cladire circulara pe care o vedeti in orice imagine legata de Delfi. Initial avea 20 de coloane Dorice exterioare si 10 coloane Corintice interioare. In prezent au fost reasezate 3 dintre coloanele exterioare;

Stadionul se afla in pozitia cea mai de sus din sit, are si in prezent gradenele de piatra si putea acomoda 6500 de spectatori, masurand 177 de metri lungime si 25 de metri latime.

Muzeul

Muzeul de Arheologie din Delfi este unul dintre cele mai importante edificii de profil din Grecia şi din lume.

Colecţiile sale cuprind, în principal, sculpturi arhitecturale, statui şi obiecte votive (arme, vase din bronz, statuete, figurine şi bijuterii din aur, argint şi fildeş etc), care reflectă activitatea religioasă, politică şi artistică a sanctuarului panelenic de la Delfi, începând cu primii ani de existenţă (secolul al VIII-lea Î. Hr.) şi până la declinul acestuia (perioada târzie a antichităţii).

În sălile muzeului, se pot admira câteva dintre capodoperele perioadei arhaice şi clasice greceşti, printre care: Sfinxul din Naxos, superbele sculpturi de pe friza Tezaurului locuitorilor din Sifnos, eroii din Argos, Cleobis şi Biton, şi Conducătorul de cvadrigă – statuia unui tânăr altet, victorios în jocurile pitiene de la începutul secolului al V-lea, închinată lui Apollo de Polyzalos.

Conducătorul de cvadrigă

Cea mai renumită dintre ofrandele sanctuarului delfic, Conducătorul de cvadrigă făcea parte dintr-o compoziţie de grup, care includea nu doar cvadriga trasă de patru cai ci şi doi tineri servitori. Aceştia ţineau de hăţuri caii amplasaţi la exteriorul atelajului, în timp ce tânărul, purtând pe cap cununa învingătorului, conducea cvadriga prin faţa publicului ovaţionând.

Tânărul conducător de cvadrigă, reprezentat în mărime naturală, este înveşmântat în tradiţionala tunică lungă sau chiton (xystis), care îi ajunge până la gleznele subţiri. Sub pieptul său încins cu o centură lată, chitonul cade în pliuri verticale adânci, asemeni canelurilor unei coloane, iar alte două curele subţiri trec în jurul umerilor, pe sub braţe şi se încrucişează în spate. Acesta este aşa-numitul analavos, purtat pentru ca xystis-ul să nu fie umflat de vânt în timpul cursei.

Cleobis şi Biton

Monumentul din marmură de Paros, reprezentând doi kouroi identici, cu trunchiul musculos şi mijlocul subţire, stând în picioare unul lângă celălalt, îi înfăţişează pe fraţii Cleobis şi Biton, cărora, în semn de omagiu pentru pioşenia lor, locuitorii din Argos le-au ridicat statui, închinate zeului Apollo în sanctuarul de la Delfi.

Cele două statui, având înăţimea de 1,97 m, sunt susţinute de un piedestal.

Această pereche de statui – o raritate pentru arta Greciei antice, constituie cel mai vechi monument votiv din sanctuarul de la Delfi şi se numără printre cele mai timpurii lucrări de sculptură arhaică de mari dimensiuni.

Sfinxul din Naxos

Sfinxul – o ofrandă a locuitorilor insulei Naxos, domina Templul lui Apollo de la înălţimea coloanei ionice, pe care era amplasat, în faţa zidului poligonal al sanctuarului.

Această creatură mitologică – un simbol al divinităţii pe pământ şi al puterii cereşti, are corp şi picioare de leu, piept şi aripi de pasăre şi cap de femeie.

Sculptată dintr-un bloc uriaş de marmură albă de Naxos, statuia de 2,92 m înălţime combină armonios soliditatea construcţiei cu minuţiozitatea decorării, exprimată în redarea părului şi penajului.

Coloana care susţinea monumentul, a cărei înălţime totală atingea 12,45 m, este considerată cel mai vechi element al ordinului ionic prezent în situl de la Delfi.

Omfalos (Omphalos)

Omphalos, piatra sculptată de formă ovală, reprezentând centrul universului, era amplasat, potrivit cercetărilor recente, peste vasul tripodului sacru, susţinut de cele trei fecioare de pe coloana cu frunze de acant (Coloana cu „dansatoarele”), drept simbol al lui Apollo.

Decoraţiunile în relief de pe suprafaţa acestuia imită structura împletiturii groase din lână (agrenon), care acoperea faimosul simbol delfic în aditonul Templului lui Apollo.

Coloana cu „dansatoarele”

Dintre monumentele votive ridicate în cea de a doua jumătate a secolului al IV-lea în zona de est a Templului lui Apollo, Coloana cu „dansatoarele” se remarca prin înălţime (13 m), care depăşea până şi Sfinxul din Naxos.

Friza tezaurului locuitorilor din Sifnos

Tezaurul locuitorilor din Sifnos a fost ridicat la Delfi în perioada 530-525 Î. Hr, înainte ca insula să fie prădată de fugarii din Samos (524 Î. Hr.), după eşecul revoltei acestora împotriva tiranului Polycrates.

Descoperiri din depozitele de obiecte votive sacre

Acestea se numără printre cele mai valoroase obiecte votive din Templul lui Apollo. Ele au fost descoperite în două depozite subterane de obiecte sacre, unde erau păstrate după ce fuseseră incendiate în secolul al V-lea Î. Hr.

Depozitele subterane conţineau, pe lângă pământ ars şi cenuşă, fragmente de fildeş, aur, argint, bronz, fier şi lut, din care restauratori experimentaţi au redat forma unor remarcabile artefacte. Printre acestea se numără: un taur în mărime naturală, realizat din fâşii de argint, legate între ele prin baiere de bronz, prinse pe o structură din lemn; părţi din trei statui criselefantine în mărime naturală – una înfăţişând un bărbat, iar două, pe cât se pare, femei, datând din secolul al VI-lea Î. Hr. ; plăci de fildeş conţinând reprezentări de scene mitologice.

Expoziţia este completată de texte, hărţi, machete, schiţe şi reconstituiri digitale, ilustrând amplasarea in sit a pieselor de colecţie prezentate.

Acestea fiind zise, va doresc vacante frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 2169 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI