Descopera Epidaurus

TIPĂREȘTE

Avand cazare in Tolo, ne-am hotarat sa mergem sa vizitam, din nou, situl arheologic Epidaurus.

Pana acolo sunt aproximativ 40 de km, pe acest traseu fiind, incluse'' si doua poduri miceniene. Indicatoarele te atentioneaza din timp asupra acestor poduri („Micenian bridge 3 km”), care pot fi vazute direct de pe drumul principal, poduri care au rezistat timp de aproape 3500 de ani.

Pe masura ce te apropii de situl arheologic, peisajul se schimba, intri într-o vale larga, înconjurata de munti. Din loc în loc, apar pâlcuri de pini, alternate de maslini. Ca la fiecare sit arheologic important (Delphi, Olympia) localitatea din preajma sitului s-a dezvoltat vizibil, din punct de vedere turistic si economic.

Se intra în localitate (tot Epidaur se numeste) apoi, înainte de intrarea în sit, te întâmpina o parcare uriasa, cât un stadion modern de fotbal. In preajma festivalurilor de teatru sau de muzica organizate la amfiteatrul de la Epidaur, aceasta parcare ar putea deveni neîncapatoare, datorita zecilor de masini sau autocare cu mii de iubitori de arta, teatrul având o capacitate de aproximativ 13.000 de locuri.

Epidaur înseamna, pe lânga teatru, un sit arheologic, cu temple, cu stadion, cu case si strazi, sit pe care abia daca l-am acoperit în doua-trei ore, plecând de aici cu impresia ca am fi avut mai multe de vazut (si chiar sunt mai multe de vazut, chiar daca l-am vizitat a doua oara!)

Cum treci de intrarea principala, în dreapta se afla amfiteatrul iar în stânga este micutul muzeu, orasul antic, stadionul, templul lui Asclepios si tholosul (cladire circulara), tholos întâlnit si la Olympia sau Delphi.

Situat pe câmpia fertilă din Argolida, în partea estică a Peloponezului, Sanctuarul lui Asclepius a fost un important centru sacru de vindecare în vremurile străvechi. Asclepius, sau Asklepios, a fost considerat că posedă puteri de vindecare pe care le-a învățat de la tatăl său, Apollo. Sanctuarul a aparținut micului oraș de coastă Epidaurus, dar faima și recunoașterea sa s-au răspândit repede dincolo de granițele Argolidiei. Este considerat locul de naștere al medicinei și se crede că a avut mai mult de două sute de stațiuni balneare dependente de acesta în estul Mediteranei.

Monumentele sale, adevăratele capodopere ale artei grecești antice, sunt o mărturie prețioasă a practicii medicinii în antichitate. Într-adevăr, ele ilustrează dezvoltarea medicinei din momentul în care vindecarea depindea numai de zeu până când descrierea sistematică a cazurilor și acumularea treptată a cunoștințelor și a experienței au transformat-o într-o știință.

Prin urmare, zona a atras oameni din întreaga Grecie, care au venit să fie tratați de preoții rezidenți. Și cu timpul, și pe măsură ce centrul sa dezvoltat, prosperitatea a crescut, preoții construind un complex impresionant de facilități, inclusiv temple, băi, locuri sportive și teatru.

Zona a fost dedicată cultului zeităților vindecătoare din preistorie. Un sanctuar micenian dedicat unei zeite vindecătoare se află pe muntele Kynortion, la nord-est de teatru. Sanctuarul a fost fondat în secolul al XVI-lea î. Hr. peste rămășițele unei așezări din epoca bronzului timpuriu și mijlocie (2800-1800 î. Hr.) și a funcționat până în secolul al Xl-lea î. Hr. Spre deosebire de alte sanctuare din această perioadă, este neobișnuit de mare.

Acest sanctuar timpuriu a fost înlocuit c. 800 î. Hr. de altul, dedicat lui Apollo, un zeu cu abilități de vindecare, venerat aici ca Apollo Maleatas. Cultul lui Asklepios, cel mai important zeu vindecator al sanctuarului, considerat în mod tradițional ca fiul indigen al lui Apollo și Koronis, nepoata lui Malos, rege al Epidaurului, a luat nastere în secolul al VI-lea î. Hr. Asklepios, protector al sănătății umane și al fericirii personale, a fost o zeitate foarte populară, cu un număr din ce în ce mai mare de credincioși.

Sanctuarul de la Kynortion a fost rapid copleșit de un număr mare de vizitatori, astfel că un nou sanctuar a fost fondat în câmpie, la aproximativ un kilometru nord-vest de muntele Kynortion, pe locul unde, conform mitului, sa născut Asklepios. Cele două sanctuare, unul dedicat Apollo Maleatas și celălalt lui Asklepios, au fost ulterior cunoscute sub numele comun "Sanctuarul lui Apollo Maleatas și Asklepios".

Noul sanctuar sa dezvoltat în jurul puțului sacru, care a fost ulterior încorporat în porticul din Abaton și în zona clădirii E, unde se afla primul altar de cenușă și locul de sărbătoare rituală. A avut un rol important în procesul de vindecare, care a inclus curățarea și enkoimesis sau hipnoza pacienților. Enkoimesis a simulat moartea periodică și renașterea puterilor divine după ce s-au întors pe pământ - sursa vieții. Zeul a apărut unui pacient în timpul lui enkoimesis, care corespundea unei moarte periodică, sfătuindu-l cu privire la tratamentul pe care urma să îl urmeze.

Războiul continuu din secolele al patrulea și al treilea î. Hr. au determinat oamenii să caute mai mult protecția și ajutorul lui Asklepios, zeul filantrop, făcând sanctuarul unul dintre cele mai bogate din vremea sa. În această perioadă, au fost construite mai multe clădiri importante atât în ​​sanctuarele montane, cât și în cele simple: templul clasic, altarul lui Apollo, reședința preoților, templul lui Asklepios, Abaton, Tholos, teatrul, stadionul, sala de banchete.

Asklepionul a suferit din raidurile lui Sulla (Lucius Cornelius Sulla Felix (138 î. Hr. -78 î. Hr.) a fost un general și om politic roman, care ca dictator prin încearcările lui de a constitui o formă nouă de stat, contribuie de fapt la destrămarea statului.) și ai piraților cilicieni în primul secol î. Hr., dar a înflorit din nou în perioada imperială și în special în cea de-a doua jumătate a secolului II d. Hr., când consulul roman a finanțat renovarea clădirilor vechi și a construit altele noi. În secolele următoare sanctuarul a fost distrus de mai multe ori și a suferit în special sub goți în anul 267 d. Hr. La mijlocul secolului al IV-lea î. Hr., sanctuarul simplu a fost refăcut pentru ultima oară și un portic care leagă multe dintre clădirile existente a fost construit în centrul său conform modului roman. În ciuda interzicerii oficiale a religiilor păgâne antice din anul 426, închinarea a continuat în sanctuar până când a fost abandonată în urma cutremurelor distrugătoare din anii 522 și 551 d. Hr.

Probabil cel mai frumos și mai bine conservat de acest gen, teatrul Epidaurus a fost construit în secolul al IV-lea î. Hr. de Polykleitos cel Tânăr. Datorită excelentei acustice și condițiilor sale, teatrul antic este încă folosit astăzi, mai ales în cadrul Festivalului anual Epidaurus.

Construit în 340 î. H., pe gradenele teatrului poate incapea aproximativ 13.000 de spectatori. A fost construită în două etape - una în secolul al IV-lea î. Hr. și al doilea la mijlocul secolului al II-lea - și împărțită în două părți: una pentru cetățeni și una pentru preoți și autorități.

Acustica din teatru este incredibilă; într-adevăr, spectatorii din rândul de sus aud tot ce se vorbeste pe scenă fără nici o amplificare. Și în 2007, misterul calității excelente a teatrului acustic a fost rezolvat. La început, sa crezut că locația structurii a fost cauza - a fost construită pe panta Muntelui Kynortio, la o înclinație de 26 de grade. Dar cercetătorii de la Institutul de Tehnologie din Georgia au descoperit că, în timp ce acest lucru este parțial adevărat, motivul real este și numărul de locuri în sine. Blocurile de piatra acționează ca "capcane acustice", care filtrează orice zgomot de fundal creând în același timp un fenomen denumit "pitch virtual" (intinderea sunetului), care permite o mai mare claritate a sunetului, facilitând spectatorilor din spatele să audă ce se întâmplă pe scenă.

În folosință timp de mai multe secole, teatrul a fost distrus în anul 395 după ce goții au invadat Peloponezul. Mai târziu, în 426 d. Hr., Teodosie al II-lea a închis Sanctuarul, interzicând toate activitățile păgâne din întreaga Grecie, în timp ce situl a fost in permanenta nefuncțional în urma unei serii de cutremure.

In 1907, s-au făcut reparații în culoarul vestic și peretele de reținere. Restaurarea a fost reluată la scurt timp după cel de-al doilea război mondial și s-a axat pe realizarea monumentului în condiții de siguranță și potrivite pentru spectacole. Începând cu anul 1938, au fost realizate sute de piese teatrale, iar în 1954 a fost lansat faimosul Festival Epidaurus.

In muzeu, unde se pot vedea diverse instrumente chirurgicale, câteva statui ale Atenei, statuia lui Asclepios, stiuta de toata lumea (manuale de istorie, dictionare enciclopedice etc): un om in varsta, cu figura blânda, dar sigur pe el, cu un sarpele încolacit pe toiag simbol conformist al vietii si al mortii; simbol nonconformist al eliberarii energiei Kundalini (energia cu care Iisus îi însanatosea pe cei bolnavi, refacându-le membrele, redându-le vederea etc). Mai puteti vedea un capitel corintian superb, diverse statui si câte un colt al templului lui Asclepios si al templului zeitei Artemis.

Dupa aceasta superba vizita care ne-a incarcat de energie, cu speranta ca vom reveni (niciodata nu am sa ma plictisesc de, pietre''!) am plecat sa vedem podul scufundabil de la canalul Corinth - dar asta este o alta poveste!

Vacante placute!

---

VIZUALIZĂRI: 2718 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI