Croazieră în Alonissos, insula cea mai naturală şi cea mai puţin turistică din Arhipelagul Sporadelor de Nord

TIPĂREȘTE

   Alonissos este cea de-a treia insulă ca mărime din arhipelagul Sporadelor de Nord, după Skyros şi Skopelos, şi cea de-a treia ca poziţie faţă de continent, după Skiathos şi Skopelos, având-o pe Skopelos ca vecină în stânga sa, iar în dreapta câteva insuliţe precum: Peristera, Skantzoura, Gioura, Adelfoi, Kyra Panagia (Pelagos), Piperi, Psathoura, alături de care formează Parcul Marin al Sporadelor, o zonă de mare importanţă ecologică.

    Parcul Marin al Sporadelor a fost înfiinţat în 1992 şi este singurul de acest gen din Marea Egee, creat în special pentru a proteja o colonie de foci-călugăr mediteraneene, specie pe cale de dispariţie, precum şi fragilul ecosistem marin din regiune. Pe lângă focile-călugăr (Monachus-Monachus), se pot observa diverse alte specii de plante şi animale marine, însă accesul vizitatorilor este limitat, deşi sunt permise excursiile de o zi cu ambarcaţiuni.  

   Alonissos are un relief calcaros, o infrastuctură săracă, deţinând doar un drum asfaltat, restul cele de pământ şi cărări ale ciobanilor, şi un pic peste trei mii de locuitori, aşadar  o insulă mică,  nu prea dezvoltată, dar cu potenţial. Posedă, în schimb, o sumedenie de plaje frumoase cuibărite în golfuri mărginite de pini, cele mai multe din pietricele sau pietre, mai puţine de nisip, de culori diferite, în jurul cărora s-au concentrat staţiuni cochete. Mai trebuie spus că ţărmul stâncos, calcaros a permis naşterea unor formaţiuni carstice de tipul grotelor, care desigur au fost supranumite „albastre” , devenind o altă atracţie pentru vizitatori. Există pe Alonissos trasee de drumeţie disponibile pentru doritori, insula fiind bine marcată din acest punct de vedere.

    Verdea Alonissos este foarte fertilă şi nu e de mirare să vezi întinse podgorii sau culturi de migdali, smochini şi măslini. De asemenea, pădurile de pini sunt prezente din abundență pe insulă. Pe de altă parte, pescuitul este o ocupaţie populară pe insulă, iar turismul se dezvoltă lent şi timid.

    În trecutul îndepărtat, Alonissos era cunoscută drept Ikos şi a fost locuită din cele mai vechi timpuri jucând un rol activ în Grecia Antică. Mai apoi a fost cucerită de romani în 190 Î. C., pe urmă a făcut parte din Imperiul Bizantin până la 1204 când a intrat mai întâi sub dominaţie francă, ulterior veneţiană. Turcii au anexat-o Imperiului Otoman în anul 1538 sub care a rămas până ce Războiul de Independenţă a unit-o cu Grecia-mamă.    

   În anul 1965 insula a fost devastată de un cutremur major care a distrus aproape în întregime fosta sa capitală, Chora, cunoscută acum drept Palaia Alonissos (vechiul Alolonissos). Aceasta, ca multe alte capitale de insule micuţe din Egee, era situată nu la mare, ci ascunsă pe coline, nevizibilă de la ţărm, tocmai pentru a nu cădea pradă atacurilor piraţilor.  

  După cutremur, capitala a fost mutată la Patitiri care constituie portul principal al insulei, iar Chora a fost refăcută cu grijă şi bani de către investitori germani şi britanici, respectând-se stilul arhitectonic iniţial, aşa încât i-a fost redată frumuseţea  tradiţională de odinioară într-o notă actuală.

    Se spune că, în câteva cuvinte, Alonissos este un ţinut de eroi mitici, vechi epave şi oraşe antice pierdute în mare, de aceea explorarea fundului marin constituie o activitate foarte laborioasă care relevă o mulţime de lucruri interesante.   

Ţineam să ajungem în Alonissos pe cont propriu o zi, încă din toamna anului 2022, pe când aveam vacanţa plănuită în Skiathos. Chiar făcuserăm rezervare la compania de ferry SeaJet (din care am mai recuperat doar jumătate din bani), însă totul s-a năruit când BlueAir a dispărut subit din peisaj. Am rămas cu regretul că nu reuşiserăm s-ă vizităm, aşa că acum era momentul potrivit s-o facem mai cu seamă că citisem că din portul din Skopelos se organizează excursii în insula Alonissos.

   Încă din prima zi petrecută în Skopelos, am observat în port vasul Sporade Queen I în dreptul căruia un panou ne informa că în primele patru zile ale săptămânii se pleacă în insula Alonissos şi, pe parcursul excursiei se intră şi în Parcul Marin unde pot fi observaţi, cu puţin noroc, delfini sau alte specii protejate. Era pus la vedere cu litere mari inclusiv preţul: 30€/persoană, absolut rezonabil, dar şi intervalul în care se desfăşoară excursia: între orele 10,30-18,00. De asemenea, programul era explicat detaliat,  informaţiile fiind afişate în mai multe limbi, printre care şi româna, alături de engleză, franceză, italiană, germană, sârbă, etc.

   Imediat cum am văzut pe cineva pe acolo, am întrebat cum facem să ne înscriem, fiindcă făcuserăm socoteala zilelor şi rezulta că după ce se încheiau cele trei zile cu maşină închiriată, eram eligibili pentru următoarea zi, care era şi ultima din întreaga vacanţă.

Surprinzător, ni s-a spus că nu e nevoie să achităm dinainte pentru a ne rezerva cumva locurile, ci trebuie să venim direct la vas, în port, în dimineaţa zilei în care ne decidem să călătorim şi plătim pe loc. Nu ne-a liniştit ce am auzit, dar nu prea aveam ce face, aşa că ne-am propus ca în dimineaţa vizată să ne prezentăm devreme pentru a ne asigura că avem locuri în ambarcaţiune.

Exact aşa cum plănuiserăm, în ziua cu pricina, pe la 09,30 dădeam deja târcoale prin port, iar la 10,00 ne-am instalat lângă vas, văzându-i şi pe alţi doritori că făcuseră acelaşi lucru. De achitat se putea atât cash, cât şi cu cardul, am primit bilete, totul a fost ok. Fix la 10,30, vasul s-a pus în mişcare cu direcţia Patitiri, distanţa dintre orăşelele-capitale nefiind decât de doisprezece kilometri, iar în aproximativ o jumătate de oră am sosit. Vasul Sporade Queen I este unul tipic de excursii, deţinând şi o mică porţiune de fund de sticlă de unde poate fi observat mediul marin în trecerea vasului. Are şi un bar de unde se pot cumpăra bere, apă, sucuri, snacks-uri, etc. la preţuri deloc umflate.

  În răstimpul petrecut pe vas, ni s-a spus că, odată debarcaţi în Alonissos, avem două posibilităţi: fie rămânem în portul Patitiri pentru a vizita Muzeul Alonissos şi Centrul de Informaţii cu privire la protejarea focilor mediteraneene Monachus Monachus, eventual o baie şi o leneveală scurtă pe plaja alăturată, fie putem opta pentru excursia contra cost (5€/pers.) cu autobuzul care ne va duce în Palia Alonissos, fosta capitală a insulei. În ambele cazuri, intervalul de timp alocat era de  două ore şi jumătate, nici prea mult nici prea puţin.  

   Am ştiut clar că vrem să vedem Chora, de fapt era dorinţa noastră de cu un an înainte, aşa că ne-am învoit imediat. De fapt, aproape toţi turiştii de pe vas, cu excepţia a trei-patru inşi, au ales excursia în Chora, aşa că autobuzul a fost plin-ochi.

    Palaia Alonissos sau Chora este astăzi atracţia principală a insulei, recunoscut ca unul dintre cele mai frumoase sate tradiţionale din Grecia, aşezat amfiteatric, pe o colină nu foarte înaltă, la circa 200 m, cu frumoase privelişti la mare,  dar cu o poziţie care-i permite să rămână ascunsă ochiului, de jos, de la ţărm.

     După ce am coborât din bus, am văzut un panou cu harta micii localităţi, ce ne-a ajutat să ne orientăm în sensul că în scurtul interval ce-l aveam la dispoziţie, să plănuim un traseu care să acopere bună parte din Chora,

     De văzut în Palaia Alonissos, ar fi bisericile bizantine și zidurile venețiene, odată puternice, ruinele castelului veneţian (kastro) ce amintesc de vremurile trecute, de ocupaţie veneţiană. Vechile case de piatră, distruse de cutremur, au fot atent refăcute, aşa încât orașul de demult este acum în mare parte restaurat. Este cu siguranță foarte pitoresc și prezintă un interes deosebit pentru artiști, scriitori sau simpli vizitatori. Satul are acum o duzină de taverne (unele foarte bune și cu priveliști uimitoare), o pizzerie, câteva cafenele și baruri și un minimarket.

Aleile pietruite înguste și șerpuite, în pantă, conectate prin trepte mai abrupte sau mai molcome, formează un adevărat labirint în jurul dealului. Balcoanele împodobite cu verdeață și flori, ușile și obloane vopsite în culori vii imprimă privirii o notă de veselie. Cafenele, taverne, magazine de suveniruri și artizanat mărginesc străzile. Totul este de un farmec aparte, toate acestea fac din Chora o mică bijuterie de care te îndrăgosteşti imediat.

  Am cutreierat pe străduţe privind cu uimire în stânga şi-n dreapta, în Plateia (piaţeta principală) am poposit şi am admirat panorama de la punctul de belvedere de alături făcând o mulţime de fotografii. Totuşi, la un moment dat, ne-am permis un răgaz de refrişare la o cafenea cu o belvedere superbă unde o îngheţată pentru mine şi o bere pentru soţ au fost binevenite. Pe urmă, ne-am continuat periplul, descoperind rămăşiţele kastro, vechi bisericuţe ce de-afară nici nu păreau funcţionale.

    Timpul a trecut foarte repede, aşa încât a trebuit să ne strângem la autocar şi să ne întoarcem în portul din Patitiri. Acolo ne aştepta„Regina” noastră în care aveam să ne îmbarcăm cu destinaţia Leftos Gialos, o plajă foarte frumoasă unde aveam să stăm trei ore.

   Pe drum, la megafon am fost informaţi ce puteam urmări în trecerea vasului pe lângă ţărmul sud-estic al insulei, respectiv plajele Rousoum Gialos, Votsi, Spartlines, Chrissi Milia, Kokkinokastro, cea din urmă fiind vestită pentru culoarea roşiatică a bazei sale de nisip-pietriş şi pentru ruinele fortăreţei medievale de pe promontoriul ce o flanchează. Ţărmul înalt, cavernos, este mărginit de păduri de pini şi brodat cu multe plaje ştiut fiind faptul că Alonissos excelează la capitolul plaje sălbatice, mai puţin amenajate.

    În curând am ajuns la plaja Leftos Gialos, vasul a acostat la ponton, noi am coborât şi de îndată am fost invitaţi să ne găsim locuri. Plaja este organizată  şi amenajată cu şezlonguri şi umbrele, de aceasta ocupându-se două firme, fiecare dintre ele administrând câte o jumătate, fiecare deţinând câte o tavernă în spatele plajei.

    Lefto Gialos nu este de nisip, ci de pietre măricele, de un alb-cenuşiu, care dau o culoare incredibilă apei la mal. Apa se adânceşte treptat, dar fundul este tot din pietre, aşa că încălţămintea de apă nu trebuie să lipsească, altfel simplul păşit devine chinuitor.

    Am trândăvit sub umbrelă, pe şezlonguri (oferite gratis), ne-am bălăcit, apoi ne-am retras la masă la terasa din stânga cum te uiţi la mare, pe nume Dolopes Island. O tavernă şic, cu mese la umbră, cu meniu deosebit, însă am aflat că de fapt este un ditamai restaurantul, unul stilat, specializat în buncătărie italiană şi grecească ce aparţine unui resort aflat în extrema stângă.  

Date de identificare:

Website: https://dolopes-alonissos. gr/

E-mail: dolopes_alonissos@yahoo. gr

Tel. : +30 24240 66237

Am comandat o salată grecească pentru mine, kalamari cu cartofi prăjiţi pentru soţ, vin Retsina o sticlă de jumătate de litru, o apă mică. Ne-au adus patru felii de pâine, le-au taxat cu 4 €, iar totalul notei de plată a fost de peste 35 €, aşa că am concluzionat că preţurile nu sunt deloc modeste, aşa că am plătit cu cardul fără a mai lăsa bacşiş.

     Pe la 17,00 s-a dat semnalul că trebuie să ne îmbarcăm din nou pe„Regină” , am strâns repede bagajul şi ţuşti pe vas. Am pornit din nou în a pluti pe luciul de cerneală al Egeei, luând-o tot înainte prin estul insulei, până la ocolirea sa completă, apoi aveam să ne îndreptăm spre portul din Skopelos, realizând o plimbare în jurul Alonissos.

Cert este că ne-am avântat pe teritoriul Parcului Marin şi am alunecat în apele sale, sperând să întâlnim vreun delfin, dacă nu chiar vreo focă, aşa cum ni se spusese că ar fi foarte posbil. Din păcate, cred că„nu erau acasă” nici delfinii, nici focile, aşa că ne-am întors în Skopelos puţin mâhniţi că vedetele Parcului Marin nu se lăsaseră văzute nici măcar o clipă. Poate alţii or fi mai norocoşi şi i-or vedea, poate altă dată bafta va ţine cu noi şi ni s-or arăta!  

   Am admirat ţărmurile stâncoase mai înalte sau mai joase, peşterile formate, unele cu incinte foarte mari, apoi la puţin peste orele 18,00 acostam în portul din Skoleps Town.

Excursia aceasta de o jumătate de zi în Alonissos a fost exact ce ne trebuia pentru a face cunoştinţă cu insula,  ţinând cont că nu am avut cazare mai multe zile acolo. În plus, este foarte agreabilă, combină mai multe activităţi, însă are şi dezavantajul că atunci când eşti cu un grup organizat, trebuie să te supui regulilor impuse fără a putea face ceva pe cont propriu.   

   Recomand excursia pentru relaxare, cunoaştere, deconectare, diversitate, mai cu seamă că nici preţul nu este descurajant, iar condiţiile de pe vas sunt decente, iar organizarea fără cusur.

Dacă ajungeţi în Skopelos şi nu aţi alocat câteva zile şi pentru Alonissos, nu-i rău să vă rezervaţi timp şi pentru o asemenea croazieră.

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=hzCucZ9w5Go 

---

VIZUALIZĂRI: 155 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI