VERONA – istorie, artă şi romantism

TIPĂREȘTE

După cum vă spuneam şi în articolul precedent, ideea unui city break în Veneţia nu a fost una premeditată. Am dat peste ofertă întâmplător pe net şi, ştiind că soţul meu îşi dorea mult, am zis: „- hai să mergem!”.

Verona a venit la pachet, cum s-ar spune. Era una din opţionale şi, da, de ce nu? Ce ştiam eu despre Verona? Că a fost consacrată ca oraş al iubirii de William Shakespeare, cu faimoasa tragedie „Romeo şi Julieta” şi... cam atât! Nu mă aşteptam să mă dea pe spate dar... mi-a plăcut atât de mult... !!!

Ştiţi ce s-a întâmplat? Am venit aici ca simplu turist, căutând mărturia celei mai cunoscute poveşti de dragoste din lume şi... am plecat iubind oraşul, atmosfera, arhitectura şi istoria Veronei!

Verona nu este un oraş foarte mare, dar palpită pur şi simplu în fiecare loc de viaţă, de romantism şi iubire, de multă culoare şi frumuseţe!!! Aici, arta, cultura şi istoria străveche se întrepătrund armonios cu aerul modern şi contemporan al zilelor noastre. Clar este un oraş care înseamnă mai mult decât Romeo şi Julieta, cum greşit e perceput de majoritatea. Piaţetele şi parcurile sale aglomerate, clădirile renascentiste bine puse în valoare, muzeele şi sculpturile faimoase, bisericile grandioase, podurile cu panoramă, sunt doar câteva elemente care fac din Verona o destinaţie turistică specială.

Oraşul este situat în nord-estul Italiei, la poalele munţilor San Piedro, aproape de Lacul Garda (cel mai mare din Italia) şi este străbătut de râul Adige, al doilea ca lungime din Europa. Curbele blânde ale Adigiului şi dealurile care îl înconjoară pe partea nordică, îi dau o frumuseţe aparte. Are o populaţie de aproximativ 265.000 de locuitori, fiind al doilea oraş ca mărime din regiunea Veneto, după Veneţia şi având o poziţie strategică din toate punctele de vedere.

Verona este unul dintre cele mai vechi oraşe din Italia. Datorită importanţei sale pentru regiunea de nord a Italiei, în timpul Imperiului Roman, a fost deseori denumit „Picolla Roma” (Mica Romă), poate şi pentru faptul că are un amfiteatru mare.

Astăzi, Verona este un oraş comercial înfloritor şi o destinaţie turistică foarte căutată, listată în patrimoniul mondial UNESCO, fiind vizitată anual de peste 10 milioane de turişti.

Excursia noastră la Verona a început într-o frumoasă dimineaţă de septembrie, distanţa de la hotel (vezi impresii) fiind de aproximativ 160 km, motiv pentru care am şi plecat la drum dis-de-dimineaţă.

De la locul de parcare, unde ne-a lăsat autocarul, am trecut podul peste râul Adige şi am ajuns imediat în Piazza Bra, trecând pe sub poarta cu turn şi ceas, „Portoni lla Bra”.

Piazza Bra este locul unde practic începe traseul turistic de vizitare al oraşului şi unde noi aveam întâlnire cu ghidul (un român stabilit la Verona de ceva ani) dar până să vină ghidul am avut timp să admirăm singuri frumuseţea locului. Nu mă mai săturam făcând poze... Doamne, cât de minunat era totul!!! Verona ne-a întâmpinat cu monumente şi importante lucrări de artă, care ne-au însoţit pe tot parcursul vizitei noastre. Nu ştiam la ce să mă uit mai întâi... ! Lipit de „Portoni lla Bra”, se află Palazzo Gran Guardia – o clădire începută prin anul 1610, ca reşedinţă pentru dogele Veneţiei şi care a devenit apoi sediul forţelor ce se ocupau de siguranţa oraşului. Este o clădire monumentală, de o frumuseţe rară, cu o lungime de peste 86 metri, compusă din două etaje şi o mansardă. Parterul este alcătuit din 13 arcade maiestuoase, fiecare cu un diametru care depăşeşte trei metri. Complet renovat la sfârşitul celui de-al doilea mileniu, acum Palazzo Gran Guardia găzduieşte un prestigios centru de conferinţe şi expoziţii pe diverse niveluri.

Piazza Bra este de fapt un areal imens, cu terase, magazine, restaurante, în centrul căruia se află grădina centrală, înconjurată de câteva atracţii majore: Palatul Barbieri (Palazzo Barbieri) – acum Primăria oraşului, Palazzo Gran Guardia, Liston-ul plin de viaţă şi bineînţeles, vedeta incontestabilă, Arena di Verona.

În parcul central al Veronei, împodobit cu brazi vechi de secole, se află Fontana delle Alpi – Fântâna Alpilor, o fântână arteziană cu o formă interesantă şi unde localnicilor le place să sărbătorească marile întreceri sportive cu o baie în apele sale. La ieşirea din această superbă grădină, vedem stând de strajă, statuia ecvestră a eroului lor naţional, împăratul Victor Emanuel al II-lea, surprins de sculptor cu sabia în mâna dreaptă. Parcul nu este foarte mare, dar este atât de frumos, cu o vegetaţie superbă, cu statui frumoase, cu multe bănci aşezate la umbra brazilor şi unde cu greu găseai un loc să te aşezi. Era o zi de duminică şi mulţi veronezi ieşiseră la plimbare, se relaxau... atmosfera era una pe care nu cred că o pot descrie în cuvinte!!!

Palatul Barbieri (Palazzo Barbieri) – este o impozantă clădire neoclasică, cu multe coloane şi arcade, construită între anii 1836 şi 1848, când oraşul a făcut parte din Imperiul austriac şi unde astăzi funcţionează primăria oraşului.

Vedeta pieţei este bineînţeles Arena di Verona – un amfiteatru grandios, al treilea cel mai mare amfiteatru roman şi cel mai bine păstrat, deşi în anul 1183 un cutremur l-a distrus parţial. Ca şi mărime este al treilea după Colosseum-ul din Roma şi cel din Capua (încap aici circa 25.000 de persoane); construit în cărămidă roşie şi marmură roz extrasă din carierele din provincie, este o elipsă de o sută zece metri, cu o acustică uimitor de bună pentru un loc în aer liber. În anii imperiului aveau loc aici lupte de gladiatori, iar de-a lungul secolelor a găzduit spectacole de tot felul: turnee, balete, circuri, piese de proză. La 10 august 1913 a fost prezentată aici cea mai spectaculoasă operă a lui Verdi – Aida – care a constituit unul dintre cele mai importante evenimente internaţionale de la începutul secolului XX, participând mii de spectatori nu numai din Italia, ci din întreaga lume. Spectacolul a fost un succes răsunător. Arena găzduieşte acum, pe parcursul întregii veri, nenumărate concerte şi spectacole de toate genurile (operă, rock, pop, jazz, etc.). Iarna în schimb, spectacolele se mută în Teatrul Filarmonic, care se află la 50 de metri de Piazza Bra, în „Via Roma”.

Impozant edificiu! Mi-am dorit tare mult să-i văd şi interiorul. Costul unui bilet era de 10 euro, dar am amânat pentru când se termina turul pietonal cu ghidul. N-a fost să fie! :(…. Sau, mai bine zis, n-a fost să fie acum!

Un loc care mi-a plăcut mult, pentru frumuseţea sa dar mai ales pentru atmosfera pe care o degaja, a fost Liston-ul – promenada principală a oraşului, cu numeroase cafenele, terase şi restaurante elegante, mereu aglomerată de turişti, care mărgineşte Piazza Bra în partea de nord-vest. Este o zonă excelentă pentru plimbare dar şi de relxare şi trândăveală... unde să te aşezi şi să priveşti în jur... în timp ce savurezi o porţie de bruschete şi bei un cappuccino fierbinte! Priveliştea pe care o ai către Piaţa Bra este extraordinară!

De aici, ne îndreptăm spre strada Via Mazzini – cea mai elegantă dar şi cea mai aglomerată stradă din oraş – patria shopping-ului - plină de magazine ale renumiţilor designeri internaţionali. Wooow! Cu greu m-am abţinut …... Am încercat să stau cât mai mult pe lângă ghid, pentru că mi se părea mult mai interesant ceea ce ne spunea el decât să casc ochii prin magazine! =)) Via Mazzini este o stradă lungă şi îngustă, pavată, care leagă cele două pieţe principale ale Veronei: Piaţa Bra şi Piaţa Erbe. Vitrine frumoase şi atrăgătoare, gelaterii la tot pasul, terase, cafenele şi …... aceeaşi atmosferă de calm şi relaxare …... !!! La capătul Via Mazzini, ajungem în Piazza delle Erbe (Piaţa ierburilor) – plină de farmec şi culoare!

Piazza delle Erbe – este un loc plin de viaţă şi una dintre cele mai frumoase pieţe din Italia, cândva centrul comerţului veronez şi care, în epoca romană a adăpostit Forumul Roman. Este înconjurată de clădiri vechi, cu storuri verzi la ferestre, cu multe floricele colorate dar şi de încântătoarele palate, cu arhitecturi elegante, în stil veneţian. Găsim aici …... de toate! Numeroase tarabe cu fructe şi legume, multe ierburi, mirodenii dar şi suveniruri diverse – magneţi, renumitele măşti veneţiene, iar pe margine, restaurante, terase şi cafenele. Această piaţă este practic sub asediul turiştilor! Atmosfera este magică! :)) Pentru câteva momente chiar m-am pierdut printre tarabe …...

Vedem aici Palazzo della Ragione – o clădire maiestuoasă, construită în secolul al XII-lea pentru a adăposti noii magistraţi ai municipalităţii, dotată cu patru turnuri puternice de colţ. În camerele sale se aflau Colegiul Notarilor, Curtea Magistraţilor, etc., dar întotdeauna la parter au fost magazine. Palatul este dominat de Torre dei Lamberti (Turnul Lamberţilor) – turnul cu ceas, cel mai înalt turn din Verona, cu o înălţime de 84 metri. Am reuşit şi noi să urcăm cu ascensorul, din clopotniţa sa panoramică bucurându-ne de o vedere fascinantă asupra oraşului. Această vedere superbă m-a făcut şi mai mult să rămân cu o amintire memorabilă a Veronei.

Nu poţi să nu remarci în mijlocul pieţei, o încântătoare fântână, Fontana di Madonna Verona (protectoarea oraşului) – un simbol al oraşului, cu o sculptură romană din 380 d. Hr. dar şi Tribuna del Podesa – locul care încă mai păstrează lanţul şi cătuşele unde erau legaţi şi expuşi infractorii pe lângă care trecea toată lumea adresându-le injurii şi scuipându-i.

Pe latura nordică, remarcăm le Case Mazzati – unele dintre cele mai vechi clădiri din Verona – cu faţadele pictate admirabil, acesta fiind şi unul din motivele pentru care Verona a câştigat porecla de “oraş pictat”.

Erau atât de multe de văzut …... După ce ne-am luat câte un pahar mare cu salată de fructe, ne-am aşezat aici, pe trepte, alături de mulţi, mulţi alţi turişti …. (ne cam dureau picioarele!) şi am admirat frumuseţea locului. Scările erau pline de turişti care stăteau aici calmi, relaxaţi, fără griji …. doar ca să admire şi să se bucure de tot ceea ce văd. Nu vă pot descrie sentimentele care m-au încercat …... trebuie musai să fii aici ca să poţi simţi cu adevărat atmosfera autentică … !

Ne-a atras privirea Palazzo Maffei – o clădire elegantă şi sofisticată, datând din secolul al XVII-lea, pe trei etaje cu o faţadă de o frumuseţe captivantă, decorată cu şase statui din marmură la nivelul superior: Hercule, Jupiter, Venus, Mercur, Apollo şi Minerva. La parter sunt magazine de lux iar în faţa clădirii este amplasată o clădire înaltă, din marmură albă, din vârful căreia ne priveşte leul înaripat al Sf. Marcu.

În zona de sud a pieţei găsim Domus Mercatorum (Casa Comercianţilor) – sediul medieval al corporaţiei de comerţ din Verona, astăzi sediul unei bănci. Este o clădire impozantă, din cărămidă roşie, cu ferestre elegante, comandată de Scaligeri ca un loc unde breslele de artă şi meşteşuguri s-ar putea întâlni pentru a face comerţ.

Mi-a plăcut mult Piazza delle Erbe!!!

Trecând pe sub Arco della Costa (Arcul Coastei) – un arc de piatră care uneşte două clădiri deasupra unei străzi, mai bine zis, o pasarelă, deasupra căreia se află o coastă de balenă folosită ca “semn” de la unul din magazinele de mirodenii, ajungem în Piazza dei Signori (cunoscută şi ca Piazza Dante).

Piazza dei Signori – numită Piazza Dante, este liniştită şi elegantă, dominată de statuia lui Dante Aligheri, geniul care a dat naştere capodoperei literare “Divina Comedia”. Statuia a fost realizată în anul 1865 pentru a sărbători cel de-al şaselea centenar de la naşterea marelui poet, care în timpul exilului său în Florenţa a fost deseori oaspete al Veronei. Deşi sunt situate atât de aproape, diferenţa între cele două pieţe este vizibilă. Piazza Erbe este o piaţă populară, animată, tipic italiană, pe când Piazza dei Signori este armonioasă, aristocratică…

Piaţa este înconjurată de Palazzo della Ragione (Palatul Dreptăţii), ridicat spre sfârşitul secolului XII (având, de-a lungul timpului, mai multe destinaţii: primărie, închisoare şi curte de justiţie) şi culminează cu Torre dei Lamberti, care are o latura şi în Piazza delle Erbe. În partea de nord a pieţii, vedem “Palazzo della Podesta” – o clădire medievală, în care acum se află sediul Prefecturii din Verona.

Este o piaţă mare şi frumoasă, de formă dreptunghiulară, unde mai găsim o altă clădire administrativă, Loggia del Consiglio – construită la sfârşitul secolului al XV-lea – la parter cu coloane subţiri şi la etaj cu patru statui pe cornişă după care, în curtea bisericii Santa Maria Antica se pot vedea mormintele lorzilor din Verona, faimoasele “Arche Scaligere” , considerate cele mai mari monumente funerare gotice din Italia. Acestea sunt de fapt cinci monumente funerare pentru familia Scala, cu multe detalii arhitecturale, puternic decorate, fiind construite în secolul al XV-lea, în stil gotic. Mi-a plăcut mult biserica milenară şi austeră, Santa Maria Antica – constuită în cărămidă roşie, fiind cea mai mare biserică din oraş, capela privată a familiei Scaligeri. Chiar merită vizitată! Arhitectura sa este similară cu a bazilicii “San Zanipolo” din Veneţia.

Nu departe de Arche Saligere, vedem şi casa lui Romeo, o frumoasă clădire medievală ce a aparţinut familiei Montecchi, care nu poate fi vizitată în interior.

De aici, ne îndreptăm spre Via Capello unde, la nr. 23, găsim Casa di Giulietta (Casa Julietei).

Casa di Giulietta (Casa Julietei) – este o clădire medievală din secolul al XIII-lea şi se spune că ar fi aparţinut Familiei del Capello. Nimic nu este certificat însă în legătură cu apartenenţa acestui loc. Au circulat tot felul de legende, iar cea mai puternică este că însăşi Julieta a locuit aici până în momentul în care s-a sinucis, conform celebrei lucrări a lui Shakespeare. Se spune că autorităţile locale ar fi cumpărat locuinţa în anul 1905 şi au transformat-o în obiectiv turistic, după o migăloasă muncă de restaurare.

Ne-am strecurat cu greu prin mulţimea care bloca gangul de intrare pentru a ajunge în curtea interioară. Pereţii albi erau tapetaţi cu bileţele de dragoste, semnături, inimioare şi tot felul de declaraţii lăsate de vizitatori în toate limbile pământului. Curtea are ziduri înalte acoperite de iederă iar ferestrele celor două etaje ale construcţiei dau spre această curte. Am fost un pic şocată de mulţimea aflată acolo!!! :(Curtea destul de micuţă, este dominată de statuia de bronz a Julietei în mărime naturală iar acolo, lângă statuie... era coadă! Toată lumea vroia să se pozeze cu Julieta şi s-o atingă pe sân. =)) Nu am putut să înţeleg nimic din tot ce se întâmpla aici dar... până la urmă am luat-o ca pe un amuzament.

Pe un perete al casei, pe o placă de marmură, este rezumată povestea celor doi îndrăgostiţi. Punctul de atracţie este bineînţeles, balconul. Se spune că acesta ar fi fost adăugat casei în anul 1928, dar asta nu-i putea opri pe vizitatori care-şi doreau o poză de pe balcon. =)) Pentru a vizita interiorul casei se plătea o taxă de 6 euro dar am aflat că era destul de sărăcăcios.

Partea frumoasă este că în celebrul balcon, în zilele noastre se oficiază căsătorii. Cu siguranţă tinerii care vor face asta, vor avea o nuntă unică şi o amintire plină de emoţii!

Trebuie să recunoaştem că marketingul acestei destinaţii este admirabil!

Am făcut câteva fotografii, apoi am ieşit prin acelaşi gang, lăsând în urmă povestea celor doi îndrăgostiţi.

Nu mai aveam mult timp la dispoziţie dar pentru că ne era foame, am ales o terasă drăguţă din Piazza Bra unde am stat şi am petrecut clipe de neuitat. Priveliştea şi atmosfera de acolo mi-au rămas vii în amintire!

Concluzii

Verona este un oraş absolut minunat, un oraş al artei, presărat cu monumente care te poartă prin toată istoria Italiei, un oraş viu, plin de turişti, un oraş romantic prin excelenţă, un oraş în care te poţi lăsa purtat în voie pe culoarele-i ispititoare, cu privirea ageră şi pasul legănat …

I-am promis că mă voi întoarce; mi-au rămas încă multe obiective la care nu am reuşit să ajung dar cel mai mult cred că mi-ar place să mă pierd pe străduţele lui mici şi dichisite, unele mai elegante, altele pline de iz medieval, să mă las vrăjită de arome de tot felul şi să simt măcar un pic din “la dolce vita” italienească.

va urma

Webmaster, rog inserare youtu.be/jITVsO4o5so

---

VIZUALIZĂRI: 2572 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI