Vizita de o zi in locul unde a fost scrisa Apocalipsa

TIPĂREȘTE

PATMOS. Insula Revelatiei sau Viziunea Sfantului Ioan Teologul, locul unde a fost scrisa Apocalipsa. Atata lucru stiam despre insula din Arhipeleagul Dodecanez, iar faptul ca am descoperit printre excursiile optionale din Samos o croaziera in acest loc, a fost de ajuns sa i-au decizia. Ghidul local C. V. a incercat sa-mi schimbe decizia invocand motive peste motive, cum ar fi traseul prea lung cu ferry sau riscul de a fi anulata excursia din cauza vremii nefavorabile, insa am ramas ferm pe pozitie: croaziera in Patmos, la pret de 76 euro/persoana.

Un scurt istoric al insulei. Numele deriva din Latmos, un munte din Asia Minor. In vremurile preistorice era locuita de carieni, apoi dorieni si ionieni. Diverse descoperiri precum zidurile din zona Kasteli releva existenta unei Acropole cu sanctuarele lui Apollo si Dyonisos si un hipodrom, fapt ce releva ca Patmos a inflorit in antichitate atat din punct de vedere economic, cat si cultural.

Zeita protectoare a insulei a fost Artemis (Diana), iar pe ruinele templului ei a fost inaltata Manastirea Sfantul Ioan Teologul din Chora, de catre venerabilul Christodoulos.

In anul 95 dHr, a sosit in Patmos, exilat de imparatul Domitian, discipolul favorit al lui Hristos, Ioan. Incepe sa predice crestinismul locuitorilor si sa-i boteze, ceea ce il enerveaza pe magul Chinope care a trait pe muntele Ghenupas. Legenda spune ca Sfantul Ioan l-a transformat pe Chinope intr-o piatra pe care o trimite pe fundul marii.

Dezvoltarea insulei a inceput in secolul al XI-lea cand calugarul Christodoulos Latrinas a ajuns pe insula si a ridicat Manastirea Sfantului Ioan Teologul. In secolul al XIII-lea au fost construite cateva case langa manastire, astfel incat locuitorii sa fie protejati de atacurile piratilor. Dupa caderea Constantinopolului in 1453, o parte din nobilimea orasului s-a transferat in Patmos, aducandu-si cultura pe insula si organizand comertul de tranzit. A fost fondat cartierul „Alotina” si s-au ridicat case mari si bogate, impodobite cu mobilier sculptat si broderii. Locuitorii au calatorit pe mari si au adus bogatie pe insula. Copiii lor au studiat in orasele din Occident, iar manastirea si-a recapatat splendoarea.

In 1912, Patmos este incorporata Italiei, in urma razboiului italo-turc (1911 - 1912), si dupa cel de-al doilea razboi mondial, in 1947, a fost incorporata statului grec, in Arhipeleagul Dodecanez.

Insula a dat figuri proeminente care s-au evidentiat intr-un moment de cumpana in istoria poporului grec, Razboiul de Independenta dintre anii 1821 - 1830. Protagonisti relevanti precum Emmanuil Xanthos zis Filicos, Patriarhul Teofilas Pagostas al Alexandriei, Demetrios Themelis, Mihalis Pagalos, Gheorghios Calos, Emmanuil Csneos, Teodoros Csneos. Un eveniment important din istoria insulei a fost crearea asa-numitei, , Scoli Comune a natiunii patmense” , in jurul Grotei Apocalipsei din 1713, de catre Macarios Calogheras, ale carui lucrari de teologie si filosofie sunt studiate la Scoala Patriarhala din Constantinopol.

In dimineata de 8 august, la ora 07:00, am plecat din Kokkari catre portul Pytagorion via Samos-Vathi. In port ne-am intalnit cu ghidul C. V. care se arata ingrijorat ca sunt nori pe cer. A dorit sa-mi ofere pastile contra raului de mare, am acceptat, insa nu le-am folosit.

Vasul nostru a parasit portul la ora 08:00, in momentul cand soarele isi facea simtita prezenta pe cer. Calatoria a durat doua ore si jumatate, iar Egeea a fost agitata pe anumite portiuni. Cu toate acestea n-am avut probleme cu stomacul.

La ora 10:30 vasul a acostat in portul Skala, am debarcat si imediat ne-am suit intr-un autocar alaturi de alti turisti straini. Intr-o jumatate de ora am ajuns la poalele dealului Chora in parcarea de langa Grota Apocalipsei. Aici eram asteptati de Anders, un ghid de origine suedeza, care locuia de ceva ani buni in Patmos. Extrem de jovial, carismatic, cu zambetul pe buze, Anders ne-a explicat in mare programul excursiei. Pentru inceput am urcat un deal pana la o mica manastire, apoi am coborat niste trepte care ne-au dus fix la primul obiectiv: Grota Apocalipsei.

La intrare in Grota, in timp ce asteptam sa intru, ghidul nostru a comunicat ca fotografiatul si filmatul sunt interzise. Exista si un panou care atragea atentia asupra acestui lucru. Excelent!

Pestera in care Ioan a trait si a scris Apocalipsa este astazi cunoscuta sub denumirea de Pestera Sfanta si este situata pe dealul dintre Skala si Chora. Se coboara patruzeci si trei de trepte, o calatorie din trecut in viitor. Viziunea stancii care s-a impartit in trei cand Ioan a auzit glasul lui Dumnezeu si a scris Cartea Sfanta si profetica a Apocalipsei cu ajutorul elevului sau Prochoras (de unde si termenul „calcat de Dumnezeu” ), este uimitor.

In drumul ce coboara spre Pestera Apocalipsei se trece pe langa cateva capele ale manastirii. Astfel, se poate observa capela Sfantului Nicolae, capela Sfantului Artemie si capele Sfantei Ana. Capela Sfintilor Apostoli pastreaza moastele Sfantului Christodoulos. Aceasta a fost ridicata in anul 1603. Capela principala este foarte frumoasa, asa cum este si capela alaturata„, Theotokos” , a carei fresca dateaza din secolul al XII-lea.

Pestera apare langa capela Sfantei Ana. Aceasta a fost ridicata, potrivit traditiei, de catre Sfantul Christodoulos in anul 1088. Mai apoi, la inceputul secolului al XVII-lea, episcopul de Caesarea, Grigorios, a fondat si ridicat manastirea ce se poate observa astazi. Aici se afla in permanenta un calugar ce indruma pelerinii dornici sa se impartaseasca de har. El este cel care vorbeste credinciosilor despre pestera adanca de patru metri.

Pestera Sfanta a Apocalipsei este inconjurata astazi de catre Manastirea Revelatiei, impreuna cu toate dependintele acesteia. Cativa pasi si suntem deja in fata intrarii in manastire. Chiliile, curtile incarcate cu flori, capele ridicate pe niveluri diferite, domurile capelelor, boltile, aproape cilindrice, creeaza o senzatie de armonie si liniste. Pestera Sfantului Ioan se afla la nivelul inferior al intregii manastiri. Astazi, Pestera Apocalipsei este inclusa intr-o biserica inchinata tot Sfantului Ioan Teologul. Iconostasul de lemn din bisericuta Pesterii pastreaza o serie de icoane vechi, minunat zugravite, in care se pot vedea urmatoarele scene: icoana Apocalipsei, locul de odihna al Sfantului Ioan, trei reprezentari ale Sfantului Christodoulos din Patmos, inaltarea la cer a Sfantului Ioan, scrierea Apocalipsei si Arborele lui Iesei, toate zugravite de mesterul cretan Toma Vathas, in jurul anului 1596. Capela Sfantei Ana si Pestera Apocalipsei par sa constituie una si aceeasi bisericuta, insa ele sunt doua bisericute diferite, cu Altare diferite, chiar daca spatiul central este comun.

Pestera are o adancime de 6,60 metri si o latime de 5,50 metri. Pe unul dintre peretii pesterii se poate observa o mareata cruce, incrustata in piatra muntelui, potrivit traditiei, de insusi Sfantul Ioan Teologul. In bisericuta din pestera sunt asezate sapte sfetnice din argint. Pe bolta de piatra a pesterii se observa o crapatura adanca, in trei parti prin care se marturiseste ca Sfantul Ioan a auzit cele ceresti.

Ziua de 26 septembrie este plina de insemnatate religioasa. In Pestera se face mare sarbatoare si pelerinaj, cu ocazia Adormirii Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan.

Dealul pe care se afla Grota Apocalipsei si Manastirea Revelatiei ofera o panorama superba asupra zonei inconjuratoare. Daca intorci privirea catre dealul Chora nu poti rata trei siluete impunatoare: Windmills sau Morile de Vant. Acestea au fost nominalizate de Europa Nostra drept cele mai bune mori de vant restaurate de pe continentul nostru. Au fost testate mai multe mori de vant restaurate din intreaga Europa, dar premiul a fost acordat morilor de vant din Patmos, deoarece acestea au fost restaurate pana la ultimul detaliu. Cele trei mori au fost o parte integranta a esteticii site-urilor, a insulei si a traditiilor sale, deoarece au ajutat economia sa. Apartin Sfantei Manastiri Sfantul Ioan Teologul si sunt situate pe varful dealului Chora. Primele doua au fost construite in 1588, iar a treia in 1863. In anii” 50 productia de faina s-a oprit si morile au fost abandonate, cazand in degradare, la fel ca majoritatea morilor de vant din Europa.

Iata-ne din nou pe sosea, in deplasare, traversand peisaje izvorate din vremuri demult apuse. Ai impresia ca te intorci in epoca medievala. Nu pentru mult timp, insa, deoarece te trezesti in fata unui monument impozant care se poate observa din orice punct al insulei si te lasa cu gura cascata: Manastirea Sacra din Patmos. Ne pregatim sa-i trecem pragul, dar mai intai achitam 2 euro/persoana, taxa vizita Manastire, si 4 euro/persoana, taxa vizita Muzeul manastirii.

Constructia Manastirii Sfantului Ioan Teologul a fost inceputa in anul 1088, de catre Sfantul Christodoulos. Acesta l-a rugat pe imparatul bizantin Alexios I Comnenul sa-i cedeze mica, stearpa si arida insula Patmos pentru a-i fi casa, iar imparatul i-a donat-o pri chrisobul (hrisov), impreuna cu insulitele din jur. In scurt timp calugari si simpli cetateni din Creta si Asia Minor, initial fara femei si copii, au venit si s-au stabilit pe insula alaturi de venerabilul Christodoulos.

De indata ce Manastirea si Cetatea ei au fost terminate, a aparut nevoia de a cultiva insula si intrucat era imposibil sa se asigure rezidenti permanenti fara familii, Sfantul Christodoulos a permis familiilor sa se stabileasca la o distanta apreciabila de Manastire, in partea de nord a insulei, intre varful Sfantul Nikolas Evdilos si zona Vayia. Acesti oameni traiau si munceau cateva zile pe saptamana la Manastire si petreceau restul timpului cu familiile lor. Incepand cu secolul al XII-lea staretul de atunci al manastirii a permis locuitorilor si soldatilor sa ramana in interiorul zidurilor manastirii in lunile de vara pentru a-i proteja de raidurile piratilor care au inceput in acea perioada, iar in secolul al XIII-lea populatia a solicitat permisiunea sa se stabileasca in jurul cetatii pentru protectie si, de asemenea, sa fie aparata in perioade de pericol.

Manastirea apartine Patriarhiei Ecumenice si este un Exarhat Patriarhal, cu staretul sau ca Exarh Patriarhal, care se bucura de privilegii speciale. Manastirea ca o fortareata domina insula cu zidurile sale uriase de 15 metri inaltime, care in timpul raidurilor piratilor, au oferit protectie locuitorilor sai. Deasupra singurelor sale doua usi, se afla asa-numitul „ucigas” , un tip de balcon, de pe care aparatorii puteau turna ulei fierbinte asupra piratilor pentru a-i impiedica sa intre.

Manastirea este construita pe niveluri cu multe elemente arhitecturale insulare traditionale. Forma sa initiala de nava care se indreapta spre Marea Ikariana a fost remodelata din cauza diferitelor nevoi aparute pentru adaugiri si modificari. Chiliile calugarilor sunt construite in jurul kathalikonului. Manastirea are capele din care patru sunt situate in curte. In interiorul kathalikonului se afla Iconostasul cu lucrarile sale unice de arta modelate in anul 1820, de catre 12 sculptori in lemn. Este o opera de arta unica si oricine o priveste ramane fara cuvinte datorita icoanelor unice ca frumusete si valoare. Tronul este decorat cu ornamente florale facute din pietre scumpe.

Biserica manastirii este impresionanta, cu catapesteama ei sculptata in lemn, cu podeaua de marmura si cu nenumarate bogatii arhitecturale si decorative. Sfantul Altar al Manastirii se crede ca ar fi fost ridicat din ruinele templului zeitei Artemis (Diana).

In ceea ce priveste Muzeul si Biblioteca aflate in incinta Manastirii, Sfantul Christodoulos a inceput lucrarile in paralel cu manastirea. La intrarea in Muzeu se afla o copie a unei icoane care reprezinta Apocalipsa datand din 1626. Nu este permis sa fotografiezi si sa filmezi chiar fara blitz. Peste tot sunt camere de luat vederi, iar agentii de securitate erau in permanenta cu ochii pe turisti.

Majoritatea relicvelor manastirii sunt pastrate in muzeu impreuna cu icoane de o valoare inestimabila. Acestea includ icoana mozaic a Sfantului Nicolae din secolul al XI-lea; icoana Revelatiei care dateaza din anul 1625 si acopera intrarea din zidul nordic fiind un cadou primit de la episcopul Nikiforos din Laodicea; o pictura 3D reprezentand pe Isus Hristos pictata de El Greco (Domenikos Theotokopoulos), un lucru straniu deoarece stim ca Biserica Ortodoxa nu accepta picturi in format 3D. De asemenea, sunt pastrate materiale tesute manual si vesminte brodate cu aur, donatii de la cetatenii bogati de pe insula, vase din aur si argint, creatii unice, dintre care cea mai faimoasa este Mitra Patriarhului Neofit al VI-lea decorata cu aur si pietre pretioase.

O alta parte importanta a manastirii este Biblioteca unde se pastreaza istoria inregistrata nu numai a manastirii in sine, ci a intregii insule. Printre documente se numara chrisobulul fondator, edictul prin care imparatul bizantin Alexios I Comnenul a acordat insula Patmos Sfantului Christodoulos in 1088. Biblioteca reprezinta o sursa bogata de informatii despre viata monahala si despre conditiile impuse de fiecare cuceritor (de exemplu impozite, forme de comert si administrare).

In capela Sfantului Christodoulos de langa katholikon o expozitie speciala prezinta moastele sfantului, craniul Apostolului Toma, racla Sfantului Stefan, moastele Sfantului Iacob Persanul, moastele Sfantului Panteleimon. Sursa bogata de informatii, in capela venerabilului Christodoulos de langa biserica exista Codice importante si manuscrise pretioase, precum numarul de cod 67, numit si Purpuriu, cu pasaje din Evanghelia dupa Matei. Din acest Cod, 33 de file se gasesc in PATMOS, 182 in Sankt Petersburg, 2 in Viena, 4 la British Museum, 6 la Vatican si 1 la Muzeul Bizantin din Atena.

De asemenea, este remarcat faptul ca valorosul manuscris care continea Dialogurile lui Platon, care se gaseau in Sfanta Manastire, a fost furat in jurul anului 1800 si se afla astazi la Universitatea Oxford. Face parte din colectia Clark cu codul numarul 39. Orice incercare de recuperare din partea autoritatilor grecesti a esuat.

Mai doream sa zabovim prin ungherele Manastiri, dar ghidul local a sunat adunarea si ne-a condus intr-un scurt tur pietonal prin Chora, capitata administrativa a insulei. Este o asezare cu aspect medieval si arhitectura care formeaza conace albe, case in stil egeean, imbratisand strans Manastirea, fiind unul dintre punctele de atractie pentru vizitatorii din intreaga lume.

Infatisarea asezarii a inceput la 50 de ani de la ridicarea asezamantului monahal pentru a o proteja de invazia normanzilor, sarazinilor si a tot felul de pirati. Aproximativ 100 de familii bizantine s-au refugiat in Chora, dupa 1453, si au construit al doilea cartier la vest de manastire, o zona numita „Alotina” . Relatiile coincidente, armonioase cu turcii, combinate cu gloria din jurul Manastirii, au oferit locul potrivit pentru a locui, chiar si unei alte multimi din Constantinopol si din alte zone. „Castelul Interior” , zona de fortificatie, cu cinci porti care inconjoara asezarea bizantina, este considerata de experti un semn excelent al maiestriei arhitecturale de la acea vreme. Patmos, in secolul al XV-lea, a fost in general un comunicant al Renasterii, promovand arhitectura, hagiografia si constructia templelor, anuntand in avans estetica inalta si inflorirea secolului al XVI-lea.

Vizita in Chora s-a incheiat intr-un stil armonios, la Restaurantul Aloni, situat chiar la iesirea din localitate pe soseaua care duce spre Skala. Masa a fost inclusa in pretul excursiei. Gazdele s-au intrecut pe sine. Pentru inceput am fost serviti cu mizilicuri, cum s-ar spune, masline cu icre, tzatziki si salata greceasca. Au urmat felurile principale, la alegere, friptura de porc, friptura de pui sau dorada la gratar. In ceea ce ma priveste, am ales pestele gatit dupa o reteta traditionala patmesana. Masa a fost stropita din belsug cu vin la carafa sau bere (doritorii au platit-o separat). La desert s-a primit pepene rosu. Un bonus din partea casei: o reprezentatie de dans traditional din insula executata de patronul localului si cei doi fii ai sai. A fost un moment savurat la maxim.

Parasim Chora, cu regret, si pornim catre Skala a carei panorama impunatoare se observa de pe soaseaua la inaltime. Ajungem in zona portuara la ora 14:45 si avem timp liber pentru plimbare in zona comerciala pana la 15:30. Mai mult pe fuga incerc sa-mi fac o impresie despre Skala. Este port si cel mai mare oras de pe insula, plin de viata zi si noapte (inainte de pandemia Covid-Sars 2). Exista restaurante, cafenele, o zona comerciala, baruri si cluburi, care dau o dimensiune diferita vietii de pe insula. Toate stradutele converg in aceeasi directie - zona portuara: punctul de pornire pentru excursii la plaje izolate si insulele din apropiere.

La intoarcere vremea ne-a jucat feste. Cerul s-a innorat, a inceput sa ploua, iar marea a devenit agitata. Putini pasageri au avut curajul sa stea pe puntea superioara din cauza tangajului puternic. Cativa au avut rau de mare, mai ales copii, dar, in cele din urma, am acostat cu bine in portul Pytagorion, la ora 18:30, unde stralucea un soare frumos aproape de apus.

A fost o croaziera extrem de reusita si ma bucur enorm ca am putut s-o impartasesc si altora. Recomand cu mare placere o vizita pe insula, chiar si de o zi, pentru a vedea locurile unde s-a scris istorie.

Un an cat mai bogat in vacante doresc tuturor membrilor AFA!

---

VIZUALIZĂRI: 1155 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI