O seara minunata la Castelul Valltordera

TIPĂREȘTE

Ziua de 8 septembrie, speciala pentru ca este ziua de nastere a Ninei, trebuia sa fie un pic mai deosebita de celelalte, chiar daca eram intr-o mini vacanta. De regula, noi ‘pornim ‘ cam greu dimineata cand ne aflam in vacante de 7-14 zile, dar in cazul ‘city break’-urilor suntem foarte matinali si pastram un ritm alert pe toata durata zilei. Asa se intampla si in acea zi, doar ca prietenii nostri ne-au spus ca va trebui sa ne scurtam ziua de vizite si la ora 19:30 nemancati si nebauti sa ne intalnim in Piaza Catalunya de unde urma sa mergem la un castel, undeva langa Barcelona. Era cadoul lor pentru ea. :)

Asa ca la ora 18 ne-am intalnit cu ei si am urcat intr-un autocar albastru avand pe parbriz o placa pe care scria’ Castillio Valltordera’. Am mers cam 40 de minute si am ajuns in fata unui veritabil castel.

Din fata, unde ne-am oprit arata fabulos, cu ziduri crenelate incadrate de doua turnuri rotunde si cu aceleasi creneluri., In fata castelului luminat fabulos si care datorita acestei lumini arata feeric in noapte se aflau patru calareti imbracati in zale stralucitoare cu coifuri stralucind in lumina, cu sabii si sulite, calare pe cai adevarati (:)!) si cu steaguri in maini. In spatele acestora la intrarea in castel alti osteni la fel de bine echipati, dar fara cai de aceasta data, cu niste sabii uriase la brau vegheau ‘jupanitele ’ care salutau oaspetii si ii invitau sa intre.

Dincolo de intrare, imbracat festiv, cu haine de ceremonie compuse si cu o mantie lunga, purtand pe cap o coroana Contele de Valltordera intampina fiecare oaspete in parte si se fotografia cu el. Desigur, cand plecai, daca doreai o poza din cele facute, o primeai contra sumei de 10 euro. Puteai insa sa faci fotografii cu aparatul personal fara probleme! Tot la intrare fiecare invitat primea cate o coroana din carton lucios, frumos colorata pe care scria “Comte del Valltordera’.

Dupa camera de primire, traversand un hol intrai in niste incaperi mari pe peretii carora se aflau expuse sabii, arme medievale, steaguri mobilier foarte frumos care aducea cu cele din secolele trecute. De aici se iesea intr-o incapere imensa avand tribune pe trei laturi iar in acestea, asezate in trepte erau puse mese lungi cu banci pe o singura parte, orientate spre spatiul spatiul gol ramas in urma asezarii acestor tribune, similar cu un teren de joc, insa acoperit de nisip si cu diverse steaguri asezate in colturi. Am realizat, dupa ce am urcat scarile intr-una din tribune ca ne aflam intr-un cort imens, gen cele de la circ. Am ales o masa la care ne-am asezat. mesele fiind destinate unui numar de circa 10 persoane, cu mici spatii de trecere intre ele.

Pe mese erau asezate incepand cu partea indepartata, corespunzator fiecarui loc, doua sticle de vin cu eticheta ‘Vinya Castell “ una cu vin alb si cealalta cu vin rosu, o sticla de apa minerala si una de apa plata, o sticla de suc de portocale si cate doua feluri de pahare. Dupa ce toata lumea s-a asezat la mese si 4 osteni au suflat in trompete, la ‘tribuna oficiala’, un sector distinct in mijlocul unei tribune, a aparut contele cu sotia sa. In engleza ne-au urat bun venit si am fost anuntati ca vom asista la jocurile care se organizeaza la castel, jocuri medievale, incheiate de un turnir. Ni s-a spus ca vor fi trei echipe de cavaleri care vor lupta pentru fiecare tribuna in parte avand trei culori diferite; rosu, portocaliu si verde. Culoarea aferenta se regasea in culoarea meselor la care ne asezasem. Toata lumea era invitata ca la inceputul turnirului sa-si incurajeze cavalerul care ii reprezenta si daca se doreste, cate o doamna din fiecare tribuna sa puna in varful lancii cavalerului reprezentativ cate o esarfa sau batista.

Dupa ce ni s-a urat pofta buna, la mese au fost asezate cosuri cu paine dupa care in fata fiecaruia s-a adus cate un castron in care alte ‘jupanite ‘ puneau un fel de supa, identificata a fi de legume. Acum s-a produs o ‘degringolada ‘ sa spun asa, pentru ca toata lumea astepta tacamuri pentru a manca! Eu comentam in grai neaos romanesc situatia cu prietenul meu care ma asculta si zambea, pana a intervenit o ‘jupanita’ care salutandu-ne in romana si spunandu-ne ca e romanca de la Brasov, mi-a explicat ca supa din castroane o vom manca direct din castron, fara nimic intermediar! ” Adica sa duc castronul la gura? Chiar asa! Dar de ce trebuie sa facem asta, nu au fost bani pentru tacamuri? :) A, nu, dar in acele vremuri asa se manca! Nu mai comentez, ce mai conteaza acum? “

Daca stau sa ma gandesc bine a fost si acesta un motiv de amuzament si ceva inedit. La fel s-a intamplat cand in fata ni s-a pus intr-o farfurie, cate un pui intreg pentru fiecare si niste cartofi la gratar. Puiul, nu foarte mare insa foarte bine facut, si cel mai important fierbinte! Bineinteles ca l-am mancat cu mana si a fost delicios! Despre vin desi nu sunt foarte pasionat in a-l consuma, pot spune ca a fost foarte bun. Daca se mai dorea, se mai aducea, fara costuri suplimentare! Greu de crezut ca cineva sa fi reusit performanta de a consuma doua sticle de vin insa cine stie? :)

Cu toate astea, eu si amicul meu am primit un ‘tip’ de la conationala noastra: chiar daca nu bem in totalitate vinul sa mai cerem cate o sticla. De ce? Ne-a spus ca vom vedea…

Dupa pui s-a adus si cate o inghetata la pahar fiecaruia si a inceput si spectacolul. Au fost puse ‘in pagina ‘ vechi legende spaniole cu cavaleri, domnite si vrajitori, cu intrigi, cu lupte splendid regizate in care participantii se luptau cu tarie folosind niste sabii reale, mari si groase pe care le tineau cu ambele maini cand loveau sau parau loviturile, cu fierari care potcoveau ‘pe viu’ cate un cal, care ascuteau sabiile cavalerilor care urmau sa se lupte, toate acestea si strigatele de lupta incercand sa te transpuna intr-o lume apusa de care ai auzit doar. Decorurile, costumele si recuzita au fost un lucru important in desfasurarea spectacolului iar importanta lor esentiala pot spune.

Turnirul insa a fost cu adevarat captivant! Atmosfera a devenit mult mai agitata ca pana atunci datorita trompetelor care anuntau intrarea in arena a fiecarui cavaler in parte, apoi a rumorii pe care a produs-o intrarea in galop pe arena a fiecarui cal pe care acestia ii calareau. Atitudinea in sa, felul in care tineau lancile de lupta in maini, modul in care calareau si indemnau, la momentul potrivit caii, toate acestea si mai ales momentul luptelor care s-au desfasurat au creeat deliciul tribunelor care ii primeau cu ovatii atunci cand se prezentau pentru salut in fata fiecareia cat si dupa lupta. Castigatorul nu mai conta pentru ca spectacolul creat era coplesitor. In aceasta atmosfera feerica pot spune (si pozele ma vor sprijini, sper) s-a incheiat prima parte a spectacolului. Acesta a fost atat de reusit datorita celor 20 de actori si actrite care au format distributia, a celor 10 cai folositi, ai dresorilor lor si mai ales a regizorului de platou care a ilustrat atat de fidel infatisari, obiceiuri si lupte din istoria Spaniei medievale.

Dupa aceasta frumoasa reprezentatie am fost invitati intr-o sala cu mese rotunde si cu scaune (mai confortabile decat bancutele pe care am stat o ora si ceva) in capatul careia se afla o scena. Acolo, in scurt timp si-au facut aparitia niste dansatori de flamenco care si-au inceput reprezentatia. Dansatori profesionisti, imbracati in costumele croite special dansului flamenco, fete si baieti prin maiestria si exuberanta in care s-au miscat pe ritmurile iberice au ridicat in picioare publicul asistent si i-au antrenat in mare parte la dans pe cei prezenti. Reprezentatiile de dans au alternat cu reprize de interpretare vocala a melodiilor traditionale specifice, la care au participat niste cantareti talentati care au atras ropote de alauze din partea celor prezenti. Toate acestea s-au desfasurat in reprize sensibil egale, insumand cam o ora si jumatate, durata totala a intregului spectacol fiind de aproximativ 3 ore. Pe durata desfasurarii partii a doua a spectacolului, se puteau comanda la masa, de la barul amenajat intr-o parte a salii, cocteiluri, racoritoare, cafea, diverse bauturi alcoolice, bere vin, inghetata, snacks-uri etc. Noi am luat doar apa minerala pentru ca doua sticle de vin de aveam de dincolo, la sfatul simpaticei romance.

Ulterior m-am documentat si am aflat ca un spectacol la castel costa dupa cum urmeaza: 59 euro/pers cu cina si spectacol, 44 euro doar cu bauturi, iar pentru cei de la tribuna VIP 76 euro. La castel se mai tine si o seara spaniola insa nu va pot spune cand se desfasoara si contra caror costuri.

Adresa castelului este Calle Vallmanya 08490 Torderra Barcelona

Opinia mea este ca cine va merge in acesta locatie nu va regreta. Este o experienta inedita pe care sigur o veti trai cu intensitate, atat in prima parte a show-ului cat si in cea de-a doua. Recomandarea mea ar fi insa sa incercati sa nu mergeti cu copii mici acolo. Poate prima parte ii va atrage, daca nu se vor speria de cai, de strigatele si zgomotele ce se vor auzi pe toata durata desfasurarii spectacolului, dar la a doua probabil ca nici nu vor mai rezista. In fine asta este parerea mea personala, pe care probabil ca multi nu o pot realiza datorita faptului ca sunt in concediu, fara bunici si alte rude… :) Oricum ar fi, nu ezitati sa participati la jocurile organizate de Contele Valtorderra la castelul sau!

Vacante frumoase si reusite!

---

VIZUALIZĂRI: 1906 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI