Căciulata – o stațiune tocmai bună pentru relaxare

TIPĂREȘTE

În 2011 am stat tare mult în cumpănă: să mergem la Căciulata? Nu ne vom plictisi? Pentru că mai mult eu, ce-i drept, decât soțul meu suntem oameni activi și de douăzeciși... de ani încoace am petrecut aproape toate concediile pe litoral (rareori singuri) și doar câteva zile la munte, pe drumul de întoarcere. Anul acesta am fost doar noi doi și am hotărât că după mare n-ar fi rău să ne odihnim un pic și la munte și, dacă am avut ocazia, am ales ca destinație stațiunea Căciulata (care se află pe traseul spre casă). Și uite-așa am ajuns să mă întreb: ce poți să faci la Căciulata? Și am ajuns să citesc impresiile celor care ,,au fost acolo” și am aflat despre obiectivele turistice din zonă (cascada Lotrișor, schitul Ostrov, mănăstirea Turnu și, bineînțeles, mănăstirea Cozia pe care o știam deja de foarte mulți ani când în drum spre mare făceam un mic popas aici). Iar acum, după ce am fost acolo și mi-au prins foarte bine informațiile lor, vreau să le mulțumesc și să-mi aduc și eu aportul cu noi impresii pentru ca cei ce vor merge acolo să aibă un concediu tot atât de reușit sau chiar mai reușit ca al meu.

Am obținut bilete de odihnă în stațiunea Căciulata, la hotelul Oltul, chiar în centrul stațiunii. Sunt trei hoteluri, Căciulata, Cozia și Oltul aflate în vecinătate, cu comunicare între ele pentru că au o bază de tratament comună. Spre deosebire de celelalte două hoteluri care au 12 etaje, hotelul Oltul are numai 6, nu este chiar aproape de șosea ca vecinele sale dar, în schimb, aici se află micuțul ștrand cu apă termală la care vin turiștii din toată zona.

La recepție am fost primiți cu ospitalitate și am fost cazați la etajul patru, cu vederea spre șosea (adică spre hotelurile Cozia-în față și Căciulata-în stânga). La momentul respectiv n-am avut idee dacă am nimerit bine sau nu, din propria experiență am constatat și vă împărtășesc și dvs. părerea: e foarte bine la etajul 4 (există două lifturi moderne care chiar dacă sunt solicitate mai mult la ora meselor, nu e mult de coborât pe scări); nu vă recomand în schimb etajele de mai jos deoarece din cauza mezaninului care comunică direct cu baza de tratament, pe coridoarele etajelor din apropiere ajunge mirosul specific acesteia, de sulf de la apă (iar de la etajele de sus aveți mai mult de coborât pe scări, deci depindeți mai mult de lift). În schimb vă sfătuiesc ca dacă aveți posibilitatea de a alege camera, să optați pentru una cu vedere spre Olt (în spatele hotelului, nu spre șosea) pentru că e mult mai multă liniște. Pe partea cealaltă (înspre șosea, cum am avut noi cazarea), între hotelul Oltul și Cozia, de la geam se vede acoperișul (restaurantului de la Cozia să fie?) și în permanență, până seara târziu, se aude huruitul hotelor (cred). Seara, cam după ora 21 când încetează acestea, încep soliștii (mai mult sau mai puțin talentați) de la restaurantele de vis-a-vis, din Căciulata. Dacă închideți geamurile care sunt termopan și izolează destul de bine acustic, veți avea liniște însă nu veți mai profita de balcon și de răcoarea serii.

Camerele de cazare oferă condiții suficient de bune: mobilierul este recondiționat (paturi de o persoană cu saltele foarte bune), sunt dotate cu un mic răcitor, telefon și televizor cu cablu (24 programe), mochete noi și curate. Băile sunt recent refăcute, au cabină de duș, uscător de păr, prosoape de un alb impecabil schimbate ori de câte ori ai nevoie (la 3 zile în mod normal), cască de duș și pliculețe de șampon, ne apropiem se pare de condițiile oferite de hotelurile din străinătate. Cameristele ridicau zilnic gunoiul și nu știu cât de des aspirau dar mocheta a fost tot timpul curată. Nu sunt dotate cu aer condiționat dar în perioada în care am fost (12-18 august) nici nu am avut nevoie.

La parterul hotelului se află un restaurant imens care deservește turiștii din hotel. Din păcate nu pot să-i laud prea mult (personalul de aici, nu dotarea). La cazare ni s-a spus că toate lămuririle legate de masă (am avut meniu complet inclus în bilet) le vom primi când ne vom prezenta la restaurant. Așa am și făcut doar că... ce lămuriri?! Imediat am fost preluați și conduși rapid la o masă de 8 persoane (cam toate mesele din restaurant sunt așa mari, nu știu de ce) fără să ni se ofere nici un detaliu în plus. Noi ne-am interesat dacă nu există variante de a alege meniul (erau afișate vreo 4 tipuri de meniu la intrare) dar ni s-a spus în grabă că nu avem posibilitatea de a opta pentru un alt meniu (auzisem de la alte cunoștințe că la Olănești, spre exemplu, puteai opta pentru o fișă cont în valoare de... lei și mâncai, comandai ce vrei și cât vrei în cuantum de 220 lei/persoană/sejur dar tot îți mai rămâneau bani, de altfel același lucru citisem și în review-ul celor care au fost acolo de Revelion) și n-am mai înțeles continuarea dar ceva că ar trebui să plătim 400 de lei și ar dura mult până am fi serviți pentru alte produse decât sunt în meniu (ulterior, după ce am ajuns acasă, dintr-o conversație cu o cunoștință care a fost în altă perioadă la hotelul Căciulata am aflat că de fapt am fi putut să plătim 40 de lei/2 persoane nu 400 și să beneficiem de fișă cont). Rugămintea mea de a fi plasați la o altă masă mai micuță (ne place mai mult intimitatea) a fost deasemenea refuzată categoric fără nici o explicație (în final s-a dovedit a fi un lucru bun pentru că așa ne-am făcut prieteni noi, am mai discutat despre noile ,,descoperiri” făcute de fiecare prin zonă, am dat și am primit sfaturi bune iar timpul a trecut mai repede).

În prima zi, la cină, am fost întâmpinați de o ospătăriță foarte drăguță și ospitalieră (Ramona o chema). Am văzut-o însă doar atunci, la prima masă servită și... la ultima (au mizat pe prima și ultima impresie, oare?!). În rest, o servire sub orice critică! Se tot vorbește atât de revigorarea turismului, s-au investit atâția bani în modernizări și dotări, s-au schimbat multe în bine dar din păcate s-a uitat un lucru foarte important: să se investească în oameni. Mentalitatea și comportamentul personalului de servire nu s-a schimbat! Dimineața, spre exemplu, ospătarii erau deja obosiți... plictisiți..., nu știu dar nici măcar nu te salutau darămite să-ți ureze poftă bună! (dacă de dimineață erau așa..., până seara...) Când s-a întâmplat totuși să ne salute nu ne-a venit să credem și ne uitam mirați unii la alții (cei de la masă). Din întâmplare l-am mai văzut o singură dată pe ospătar mișcând din buze (tocmai atunci s-a nimerit să mă uit la el) și așa mi-am dat seama că, probabil, salutase. Dar nu s-a auzit nimic.

S-a întâmplat nu numai o dată să vedem cum se aranjează o masă: se întoarce fața de masă pe partea cealaltă, se ridică tacâmurile căzute pe jos și se pun pe masă (că doar nu-i acolo turistul să vadă) și gata! Mai răstoarnă și câte o supă/ciorbă la servire, că de, are prea multe în mână și dacă nu te grăbești să ajuți! Mâncarea în schimb a fost gustoasă și suficientă. Pâinea... am avut chifle câte vrei la dispoziție dar cred că tot alea din prima zi au fost aproape până în ultima: uscate (mai ales vara, pe căldura asta). Oare ce investiție sau efort era necesară ca să fie adunate toate chiflele într-un sac de plastic până la masa următoare?! Dar pentru acest lucru, cum spuneam, ar trebui făcute investiții în motivarea și schimbarea mentalității oamenilor sau poate că e o strategie și asta, ca să nu se consume multă pâine, nu știu). Restaurante frumoase, spațioase, aranjate, cu aer condiționat, televizoare și o servire... de toată rușinea! Chiar mă gândeam în sinea mea că nu departe de restaurant, dincolo de șosea, era un izvor cu apă rece și ce bine ar fi fost să fi profitat de avantajul oferit și acele carafe de apă aduse la masă să fi fost cu apă de izvor în loc de cea cu gust puternic de clor pe care o cunoaștem fiecare de la robinetele de acasă! Dar asta era probabil prea mult deja! Nu am crezut întru-totul când am citit rewiew-urile celor care au fost acolo și se plângeau de proastele servicii, mă gândeam că poate sunt prea pretențioși, dar, din păcate, am ajuns să le dau dreptate. Este păcat că s-au făcut atâtea investiții, s-au cheltuit atâția bani, mâncarea e bună, gustoasă, suficientă, în schimb, serviciile proaste anulează în mare parte toată străduința de a mulțumi turiștii.

În stânga intrării, în partea dinspre râul Olt hotelul Oltul dispune și de o terasă (care aparține tot de restaurant) unde în fiecare seară (excepție lunea) au și o solistă. E plăcut seara să stai la răcoare, la o berică, un mic...

În partea dreaptă a intrării se află discoteca. Pot să vă spun acest lucru pentru că am văzut scris sus, pe firmă dar de intrat acolo, n-am fost și nici nu am văzut lume circulând. Nici luminile puternice și colorate, stroboscopul. Am stat însă serile pe bancă și am auzit muzica din discotecă care mi-a amintit cu plăcere de anii adolescenței mele. Parcă timpul s-a dat înapoi și mă revedeam deja în discotecile anilor ´80, ´90, ce mult semăna cu acele vremuri!

În fața hotelului, la mică distanță, lângă parcări (de fapt toată curtea este plină de mașini și tot nu era spațiu suficient, poate pentru că am prins weekendul prelungit, cu Sfânta Maria) se află amenajat un loc de joacă pentru copii, cu leagăne, tobogane, asemănător spațiilor de joacă din parcuri și cartiere (pentru o familie care stătea cu noi la masă-și probabil mai erau și alții ca ei- era motiv de a șantaja copilul să mănânce).

Și dacă tot am ajuns să pomenesc despre parcări, pentru fiecare mașină se plătește staționarea (3 lei/zi) chiar dacă ești cazat în hotel dar ai posibilitatea de a face abonament (9 lei/6 zile am plătit noi) și poți intra și ieși ori de câte ori dorești. La cazare, la recepție am mai plătit încă 5 lei taxa de stațiune (pentru 2 persoane) și am făcut o socoteală că se adună ceva bani frumoși și ce bine ar fi dacă ar fi folosiți pentru refacerea trotuarelor din stațiune care au devenit aproape impracticabile (și câtă lume se plimbă seara!).

După cum am mai spus, lângă hotel se află și ștrandul cu apă termală (5 lei intrarea). Apa este schimbată după un program riguros și am înțeles că este așa de caldă la ieșirea din pământ (87 de grade parcă) încât bazinul se umple de cu seara ca să se răcească suficient până a doua zi. Există șezlonguri de închiriat dar și iarbă verde (cu condiția să nu vii cu pătura sau cearceaful hotelului). Pentru cei dornici de a face un masaj există improvizat un pavilion unde, cu programare, poți beneficia de un masaj parțial (5 lei-10 minute) sau total (10 lei-20 minute). Cei cazați la hotelul Oltul sunt cel mai aproape de ștrand și am văzut turiși venind de mult mai departe (hotelul Traian, de exemplu), pe malul Oltului până aici.

În curtea hotelurilor se află și izvorul 2 cu apă sulfuroasă însă, din păcate nu pot să vă spun la ce boli este indicată pentru că nu este afișată decât compoziția apei, nu și indicațiile terapeutice (am auzit că ar fi bună pentru stomac dar nu știu dacă e așa). Ca o ,,bilă neagră”, cam în toată stațiunea lipsesc indicatoarele (inclusiv pentru obiectivele sau traseele turistice) iar un loc pe care l-am apreciat a fost panoul cu harta turistică a stațiunii și împrejurimilor unde ai avut posibilitatea de a vedea traseele și obiectivele turistice din zonă, distanțele aproximative și am văzut turiști stabilind itinerarii turistice (de mers pe jos). Pentru cei mai comozi există afișate oferte de organizare a unor excursii cu posibilitatea de a vizita mănăstirile din zonă, Râmnicu Vâlcea, Transfăgărășanul sau alte obiective turistice, cu autocarul sau microbuze (în funcție de numărul de solicitări).

În încheiere vreau să vă spun că nu m-am plictisit la Căciulata: am vizitat toate obiectivele turistice pe care mi le notasem în carnețel, găsite pe site-ul ,,Am fost acolo” (cascada Lotrișor, schitul Ostrov, mănăstirea Turnu, castrul Roman) și toate au fost frumoase și interesante. Dar impresiile mele din aceste mici excursii m-am gândit să vi le împărtășesc în alte review-uri destinate special pentru ele. Poate n-ar fi rău să există o secțiune a site-ului în care orice persoană interesată de un anumit traseu sau de o zonă să poată cu ușurință găsi ce ar putea vizita. De exemplu, în fiecare an, din vestul țării și până la mare (circa 800 de km) străbat o bună parte din țară. Dacă aș merge cu mașina pe valea Oltului ce obiective turistice aș putea vizita trecând prin atâtea județe? Dar dacă aș alege traseul prin Brașov? Probabil la fel ca mine mai sunt încă mulți interesați să meargă acolo dar nu știu unde. Chiar mi-ar plăcea dacă m-ar sfătui cineva ce am de văzut pe drum, unde aș putea înnopta pe traseu astfel ca și drumul în sine până la mare să fie o mică incursiune și excursie în același timp și nu un traseu străbătut contra-cronometru. De atâția ani mergând pe valea Oltului ne-am tot oprit la Sibiu, la grădina zoologică (în Dumbravă), în centrul vechi, apoi la Cozia la mănăstire și cam atât! Oare să nu mai fi fost și alte popasuri frumoase de care n-am știut? De câte ori am trecut pe lângă indicatorul spre cascada Lotrișor fără să știm ce frumusețe pierdem? Poate prin intermediul și cu contribuția celor care au fost acolo am putea stabili diferite trasee turistice cu obiective pentru fiecare în mai multe zone a țării. La anul, de exemplu, ne bate gândul să vizităm Maramureșul. Nu am fost niciodată. Un sfat, un traseu și locuri care merită vizitate, parcurse de cei care au fost acolo sau locuiesc în zonă, impresiile lor cred că m-ar ajuta și mi-ar fi de un real folos (și cred că nu numai mie). Ce părere aveți? Dragă webmaster dacă s-ar putea face și o hartă cu trasee eventual, pe care să se regăsească obiectivele turistice... oare ar fi posibil? E doar o idee de-a mea și sper să nu supere pe nimeni, mi s-a părut utilă.

---

VIZUALIZĂRI: 7070 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI