Insula Sfânta Anastasia

TIPĂREȘTE

Insula Sfânta Anastasia - Остров Света Анастасия sau St. Anastasia Island după cum o veți găsi marcată pe hărțile turistice bulgărești - situată la 4 mile marine sud-est de Burgas, între Cap Chukalya și Cap Atiya, este una dintre cele mai noi atracții turistice ale Bulgariei. Citisem despre această mică insulă stâncoasă, apărută în urma erupției unui vulcan, singura locuită de pe coasta bulgărească a Mării Negre. Înălțându-se deasupra nivelului mării cu 12 până la 17 metri, insula are o suprafață de numai 9 hectare.

Când am plecat la Nessebar, eram hotărâți să dedicăm una din cele 7 zile ale minivacanței noastre Insulei Sfânta Anastasia. Pentru că agențiile turistice din stațiune nu ne ofereau această oportunitate, nu ne rămânea decât să ne descurcăm pe cont propriu. Am ajuns la Burgas în cadrul unei excursii de o zi - un mic circuit interesant despre care voi povesti în viitor. Știind că vom reveni la Burgas, am renunțat la plimbările și la explorările individuale și am dedicat cele aproape două ore de timp liber culegerii de informații privind deplasarea către Insula Sfânta Anastasia. Ghidul care ne însoțea nu a fost în măsură să ne dea vreo informație în acest sens sugerându-ne doar să mergem în port, ceea ce oricum aveam de gând. La terminalul pentru pasageri care se află în portul vechi, există un punct de informare turistică unde se pot face și rezervări pentru vaporașele care efectuează curse la Insula Sfânta Anastasia. 10.00, 13.30 și 17.00 sunt orele de plecare din Portul turistic Burgas. Taxa de călătorie dus-întors (35 minute/sens) este de 12 leva/persoană. Vaporașul rămâne acostat două ore timp în care poți vizita, poți fotografia și te poți răcori cu o bere, apoi te readuce la Burgas.

Pentru a prinde prima cursă, cea de ora 10.00, am plecat din Nessebar la ora 8.00 cu autobuzul 22 - o cursă rapidă - căruia nu i-au trebuit decât 35 minute pentru a ajunge la Burgas. Autogara fiind relativ aproape de Portul turistic, cunoscând deja drumul și toate formalitățile care trebuiau îndeplinite pentru îmbarcare, ne-am încadrat perfect în timp.

Vaporașul care ne-a dus pe Insula Sfânta Anastasia, deși aparent mic (are 41 locuri pe puntea de jos și cam tot atâtea pe cea de sus), a transportat în bune condițiuni un grup mare de adulți și unul și mai mare de adolescenți gălăgioși însoțiți de trei profesoare.

De la debarcader, lăsând în urmă mica plajă a insulei, precum și panoul care informează că ne aflăm într-o rezervație naturală și arheologică, am urcat o scară cu câteva trepte și am ajuns pe un mic platou arid și însorit la capătul căruia - de partea cealaltă - se vede farul, biserica și chiliile fostei mănăstiri. Deși avertizat asupra obiectivului la care vom ajunge, soțul meu a exprimat surprins: "Mică, mică, dar chiar atât de mică?".

Ce vizităm pe Insula Sfânta Anastasia?

Bineînțeles, mănăstirea sau - mai bine zis - ceea ce a mai rămas din ea.

Insula Sfânta Anastasia este singura insulă a Bulgariei care găzduiește o biserică. Acest lăcaș a făcut parte dintr-un ansamblu monahal care a existat acolo încă din sec. XV. Arsă de câteva ori, atacată de pirații în căutare de comori, mănăstirea a suferit deteriorări, reparații și extinderi succesive, dăinuind până în 1923 când a fost transformată într-o închisoare. Istoricul locului consemnează faptul că 132 de deținuți au fost exilați pe Insula Sfânta Anastasia, 43 dintre ei reușind să evadeze. Cu ajutorul a două bărci cu vâsle aceștia au ajuns la Cap Chukalya, apoi s-au ascuns în munți. După acest eveniment, insula și-a căpătat numele de Insula Bolșevicilor. Nu bănuiau atunci acei oameni că vor deveni parte din istoria insulei și că memoria lor va ocupa un loc bine stabilit în muzeul care va fi amenajat ulterior în una dintre clădirile fostei mănăstiri.

Biserica de piatră, înălțată în sec. XV-XVI, este mică, dar foarte solidă. Are o singură turlă, scundă, iar în jurul pereților, la exterior, sunt mese și bănci de lemn. În interior am remarcat iconostasul din lemn, foarte frumos lucrat, împodobit cu bogate detalii de inspirație vegetală. Este foarte bine păstrat și cred că este de dată mai recentă. Frescele nu s-au păstrat în totalitate, mari porțiuni de zid fiind doar văruite. În prezent la biserica din insulă nu se mai oficiază slujbe, dar - la cerere și cu angajarea unui preot pentru ceremonie - biserica poate fi folosită gratuit pentru cununii sau botezuri.

Pronaosul bisericii este astăzi un mic muzeu. În vitrine, frumos aranjate, sunt expuse icoane vechi și cărți de cult. Pe lângă pereți sunt înșiruite fragmente de piatră sculptată sau doar inscripționată. De asemenea, la exterior, în fața intrării, pe caldarâm, este o piatră cu o străveche inscripție pe care nu am reușit să o descifrăm. Cu ocazia vizitei noastre acolo, am aflat că o veche și valoroasă icoană a Sfintei Anastasia care a supraviețuit timpului se află în prezent la Biserica Sf. Maria din Burgas.

Farul de pe Insula Sfânta Anastasia datează din 1914 și nu este primul construit aici. Pe un stâlp de metal înalt de 40 metri, o companie franceză a ridicat primul far în anul 1889. Nu ne-am apropiat prea mult de far pentru că există expusă la vedere interdicția de a înainta până la far și până la clădirea anexă. Am făcut însă multiple fotografii.

În fostele chilii mănăstirești s-a amenajat de curând un muzeu modern. Expoziția muzeală cuprinde șase camere separate, fiecare prezentând o parte diferită din istoria insulei. Prima încăpere evocă trecutul cel mai îndepărtat. O alta expune diverse obiecte - icoane, cărți, scrisori, ochelari care au aparținut călugărilor fostei mănăstiri, iar celula de închisoare încearcă să redea (prin imagini, sunete și clipuri video) perioada în care insula a fost o închisoare. La muzeu există și o încăpere dedicată Sfintei Anastasia, cea al cărei nume este purtat și în prezent de mica insulă. Aici pot fi văzute icoane și imagini provenind din diferite perioade istorice și de la diferite școli de pictură. Tot aici, vizitatorii pot afla cum a trăit și cum a fost martirizată Sfânta Anastasia.

Nu trebuie să uit a menționa că sala de conferințe aflată lângă muzeu, cu geamuri mari, este încăpătoare și potrivită pentru întâlniri de afaceri, pentru programe de instruire, precum și pentru diverse evenimente culturale. Micul amfiteatru în aer liber vine ca o completare în acest sens.

La muzeu, apoi la mesele de la parterul fostelor chilii mănăstirești, ne-am despărțit de grupul de adolescenți.

Restaurantul "100 години назад" - "Acum 100 de ani"- are o capacitate de 50 de locuri și nu întâmplător a fost denumit astfel. Chiar dacă are dotări actuale (aer condiționat, toalete moderne) restaurantul îi atrage pe vizitatori cu bucătăria sa autentică și cu atmosfera care încearcă să păstreze neștirbită tradiția insulei. Nu am luat masa acolo pentru că nu era vremea potrivită pentru asta, dar o bere rece, într-o zi călduroasă, a mers de minune servită afară, la umbră de smochini. Meniul pe care l-am consultat doar pentru o sumară informare, ademenește cu specialități din fructe de mare, dar și cu alte mâncăruri specific bulgărești.

Vizitatorii care doresc să se bucure mai mult de atmosfera romantică de acolo, pot rămâne peste noapte pe insulă, la casa de oaspeți amenajată în fostele clădiri mănăstirești. Nu cunosc amănunte privind condiții sau prețuri, dar pot spune că am urcat pe scara de lemn până în pridvorul de la etaj dotat cu două mese mari și un șezlong. Nu am pătruns și în camere.

Ce facem pe Insula Sfânta Anastasia?

După ce vizităm muzeul și biserica (ea însăși un mic muzeu), după ce dăm ocol insulei în căutare de cadre frumoase pentru fotografie, după ce sorbim din ochi țărmul cu orașul Burgas sau întinderea golfului, până la ora de plecare a vaporașului putem face plajă sau baie în apele albastre ale mării. Nu există riscul de a fi "uitați" acolo. Când se pregătește de plecare, căpitanul dă semne, ba chiar te întreabă dacă rămâi pe insulă până la cursa următoare. Pe lângă toate acestea, la umbră de smochini cu fructe verzi la început de iunie, ne putem răcori cu un pahar de bere rece. În afară de "100 години назад" - "Acum 100 de ani"- restaurantul pe terasa căruia am rămas și noi la o bere, de cealaltă parte a insulei, tot foarte aproape, se află un alt local - Лекарна. Situat chiar la buza râpei, acesta nu are spațiu și pentru terasă, ci doar mese în interior și două locuri înghesuite, afară, lângă gard. În schimb oferă frumoase priveliști peste mare, spre clădirile orașului Burgas care îmbracă țărmul.

Legende

… pentru că, fiecare loc turistic își are legendele lui. Insula Sfânta Anastasia - misterioasă, până în anul 2014 inaccesibilă turiștilor - nu duce lipsă de așa ceva.

Se spune că pe vremuri, când pe insulă exista o mănăstire, călugării trebuiau să înfrunte adesea atacurile piraților care credeau că acolo, îngropată și păzită de fantoma unui pirat mort, se află o comoară. Cu rugăciuni la Sfânta Anastasia, călugării reușeau să scape de fiecare dată. O poveste spune că o furtună puternică a aruncat corabia piraților în peretele stâncos rupând-o în două. Vizitatorii zilelor noastre privesc cu atenție țărmurile de piatră doar, doar vor zări rămășițe ale legendarei corăbii piraterești avariate. De asemenea, turiștii cu o imaginație bogată încearcă să descopere în formele bizare ale stâncilor dragonul și poarta pe care vânturile și valurile le-au dăltuit în mii de ani de străduință.

O altă legendă vorbește despre raiduri ale vikingilor care ar fi ajuns până în Insula Sfânta Anastasia. Chiar dacă există urme a două mari incendii care au fost aici, nu există și dovezi că ele s-au datorat vikingilor.

Concluzii

Dacă vă aflați pe litoralul bulgăresc, dacă vă plac peisajele marine și locurile istorice izolate, liniștite, o vizită pe Insula Sfânta Anastasia merită o jumătate de zi din vacanța voastră. Noi ne-am simțit foarte bine acolo și ne bucurăm că ne-am putut transforma visul în realitate.

---

VIZUALIZĂRI: 8034 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI