Prin Konstanz

TIPĂREȘTE

Prin Konstanz

Căzusem cu zgomot pe gânduri și mă toooot uitam la iconița-pliculeț, cea de email. Nimic! Pustiu! Citisem cam tot ce venise, am mers în urmă cu cititul intrând pe la lume să văd ce-au scris mai demult, de citit cărți - tocmai l-am terminat pe Tolstoievsky (!), am revăzut meciul Toulouse-Lautrec (1-1 la pauză) ! , l-am luat și pe Idiotul lângă mine (unul din ei), ce să mai fac eu. Hai să vă mai plimb puțin! La Cascada Rinului v-am dus, la Băile Nenndorf - v-am dus, nici eu nu mă mai las dus - de pe aici!

Așa que, m-am gândit să vă duc la Constanța. Nuuuu, nu aia de la Marea Neagră, ci la cea de la Marea Boden! BodenSee oameni buni, Lacul Konstanz-Constance, Constanța, în Germania! Aici, la doi pași, doar cât arunci cu basca!

Pe noi ne-a luat de câte o aripă tot prietena noastră - “ce, ați venit aici să stați? La mașină cu voi”. Și nouă taaaaare ne-a părut rău! Așa că am plecat de la ea, acasă la fata ei, în Friedrichshafen, ca s-o luăm și pe ea și, bineânțeles, copilul din dotare!

Orașul Friedrichshafen stă și el pe malul Lacului Bodensee, face plajă și se uită la apă. E de înțeles, e tânăr, deoarece a fost reconstruit total după cel de-al doilea razboi mondial. Nu foarte atrăgător orașul, cu excepția celor două muzee: Zepellin Museum și un muzeu dedicat avioanelor Dornier, care au răspândit spaimă în timpul războiului. Mai are, deasemenea, o grădină zoologică, dar noi nu am vizitat-o.

Din Friederichshafen până la Konstanz sunt doar 72 de km. Așa că, hai să “luăm colbul în copite” (o expresie care-mi place tare mult, parcă văd călăreții de altă dată și de pe alte meleaguri plecând și lăsând în urmă un nor de praf - dar nu mai mare decât cel din capul meu!)

O luăm noi frumos pe șoseaua 31 și hai să dăm ocol lacului. Apoi, puțin pe 34 și în final pe 33. Se poate traversa direct cu feriboat-ul din Friedrichshafen până la Romanshorn, în Elveția, sau din Meersburg drept la Konstanz, dar noi am preferat “să luăm colbul în copite”! Și nu mi-a părut rău! Am tot filmat șoseaua, zona frumoasă prin care treceam, culturile diverse (de cereale, ce credeați, că noi călătoream în timp!), pădurile alternând cu mari spații verzi, galbenul recoltelor, o placere! Am trecut prin orașe și sate frumoase, îngrijite, bibilite - cum spun eu - cu garduri vii mai înalte sau mai scunde, cu case superbe, multe noi, TOATE cu etaj, integrându-se perfect în arhitectura și “culoarea” satului, ce să mai zic, doar ați umblat și voi destul!

Am trecut și pe lângă Insula Mainau, Insula Florilor, o imensă grădină botanică, cu aranjamente florale uriașe, superbe, de neuitat, de neratat!

Și uite așa, mai filmând, mai vorbind, am ajuns la Konstanz.

Pentru a ajunge la Acvariu a trebuit să trecem cu mașina peste unul din podurile peste Rin.

O chestie interesantă : regiunea Lacului Bodensee, unde se varsă cei doi “Rini” (!) (Rinul anterior și posterior - Rinul posterior, nu …), este numită (impropriu, desigur) deltă, datorită faptului că este un loc unde se adună foarte multe păsări și este considerată - cum altfel! - rezervație naturală.

Atenție pe unde vă preumblați, să nu vă treziți (cu ochii pe pereți fiind), să nu vă treziți spun, în Elveția! Acu’, nu că ar fi rău, dar să știți pe ce coclauri umblați! Asta pentru că granița e pe o stradă, la doi pași de Acvariu, Konstanz fiind lipit intim - nu vă gândiți la prostii! - de orașul elvețian Kreuzlingen.

Acvariul Sea Life are 35 de sedii în toată lumea și este situat lângă portul Konstanz, vis-à-vis de LAGO Shopping Center, chiar pe malul lacului. LAGO Shopping Center este un “mic” magazin cu vreo 4 etaje, am amețit prin el, un fel de Moll de la noi. Mi-a plăcut că, de la etaj, puteai vedea desenată pe podeaua de la parter, o hartă a lacului Konstanz.

Acvariul se află în partea veche a orașului (Altstadt). Are mai mult de 3.000 de specii de pești, în peste 30 de bazine si acvarii fascinante și o mică colonie de pinguini Gentoo. Am stat noi puțin la coadă, dar mergea repede, așa că nu ne-am plictisit. Pentru noi a fost prima oară că am fost la un acvariu, așa că ni s-a părut interesant. Fiind semiobscuritate, am preferat să filmez decît să fac poze cu blitz-ul. Cu care ocazie, am făcut și o victimă - în amor! S-a îndrăgostit de mine - ce altceva decât - o cratiță …. cacaratiță …. nu merge …. caracatiță (e bine așa?). Se uita lumea la noi! Cum mă apropiam să o filmez, se lipea de geam și se intindeaaaa, își lungea braaaațele, se tot răsuceaaaaa! Cum mă depărtam, cum pleca, se ascundea pe sub pietre sau își schimba culoarea! Când mă apropiam cu aparatul, venea fuga la geam și o lua de la început! O să vedeți (sper) în filmuleț.

La un moment dat, am vrut - de curiozitate - să văd cum e apa (nici gând de băiță, era plin de rechini - pui-pui, da tot rechini!). Când am băgat mâna, hop! , o supraveghetoare care mi-a zis ceva. Noroc cu prietena, care mi-a tradus, ceva de genul : “a zis că nu e nevoie să dau de mâncare la rechini, sunt hrăniți abia peste o oră, dar cu pește, în nici un caz cu degete umane “- probabil că li se apleacă, am dedus eu, punând o distanță convenabilă între mine și bazin!

Am trecut și noi, ca toată lumea, prin fața bazinelor și, la ieșire - un aparat ciudaaaaat! Ce să fie, ce să fie? Băgai o monedă de 50 de cenți într-o fantă, dădeai la o manivelă, și pe altă parte, turtită și imprimată, iți ieșea - la alegere - fie un rechin, fie un delfin sau un căluț de mare!! M-am înscris cu două fise - rechinul și căluțul de mare!

Am scos prețurile din 2014, ca să nu mai scotociți voi pe net :

Adulți (de la 15 ani) - 16,50 euro rezervat online de la 9,90 euro.

Copii (între 3 și 14 ani) - 12,95 euro rezervat online de la 7,75 euro.

Cum? Ce ziceți? ORL? aaaaa, orele, da, da, da! Orele de vizitare sunt :

Ianuarie - iunie - 10-17

Iulie și august - 10-18

Septembrie - decembrie - 10-17

Când am ieșit de acolo aveam o foameteeeee, ca la 1907! Hai încolo, hai încoace, până la urmă am intrat la turci, la o șaormerie-pizzerie-kebaberie (nu berici-berie!). Am luat câte o chiflă mică, așaaaa, cam cât un platou de prăjituri - din ăla rotund, nu oval - și dă-i bătălie! Dar a ieșit cam nasol cu turcii! …. Se băteau turcii la gura noastră, ca la Vidin, Plevna și Grivița la un loc!

După o jumătate de oră grea de tot, trei șerpi boa și o șerpoaică mai mică se târau alene pe aleea de pe malul lacului!

Ne-am plimbat pe aleea de lângă lac, admirând portul și vapoarele, bărcile, yolele, șalupele, iahturile, și alte mijloace de transport mai mult sau mai puțin în comun - sau nu! .

La intrarea în port, femei …. cu duiumul! Dintre toate, una iese în evidență, mai înaltă fiind, tinerică (made 1993), cu alură de curtezană, (asta a și fost, spume …. ăăăă … spune legenda), pe ea cu o rochie până în pământ, ce se dorește să-i acopere … tentațiile (fără însă să reușească) ! Este vorba de o mare statuie. Se numește Imperia, are ca model o curtezană reală (se pare) dintr-o operă literară a lui Balzac. Este făcută din beton și ține în mâini două mici statui, pe a Papei Martin și pe a împăratului Sigismund, (cele două statuete sunt dezbrăcate, nude, despuiate, în pielea goală - la alegere!) și se rotește continuu în jurul axei sale. Ceapa mea de la mână (există ceapă și de buzunar!) arată că Imperia face o rotație completă cam în 4 minute.

Urmând aleea, am intrat în mica grădină a orașului, frumoasă, cochetă, îngrijită. Ne-am oprit și lângă două voliere cu păsări, care ne-au încântat cu trilurile lor. La ieșirea din grădină, o mică insulă, pe care, o fostă mânăstire dominicană a fost transformată in hotel, Island Hotel, care face parte dintr-un faimos lanț hotelier (mai mult n-am aflat nici noi). Hotelul este legat de trotuar printr-o punte lungă de doar 7-8 metri și este înconjurat de pomi. Într-un pom, vedem noi un bâtlan, cocostârc, ce-o fi fost, stând într-un vârf de pom, cu aripile desfăcute. Ne oprim să-l privim, el stă, noi stăm …. și stăm … și stăm, și ăla, nimic, nu mișca, nu sughița! Bătea vântul, se mișcau pomii, ăla, nimic! Deja ne întrebam cum l-or fi urcat așa sus și cum și pe ce s-o sprijini, când … zburătoarea nemernică începe să se ciugulească!!! Îmi venea să arunc cu aparatul de fotografiat după el!

Eu știam de la școală că dacă o ființă nu se mișcă 10 minute, ori doarme, ori e moartă, ori e din tablă! Da’ nu se poate așa ceva, să-ți bați tu joc, un cocostârc, bâtlan, sau ce o fi fost, să-ți bați tu joc de pietonii care stau și se uită la tine așteptând să te miști, să faci și tu ceva! Așa ceva nu se face!

Am traversat, încă supărați, podul care traversează Rinul (de aici începe numărarea lungimii râului, în km), iar fata prietenei ne-a povestit că, în urmă cu ceva ani - nu foarte mulți - pe pod patrula poliția. Nu pentru a împiedica sinucigașii să se arunce de pe pod, ci pentru a împiedica … studenții teribiliști să facă demonstrații de “vitejie”, sărind de pe pod! Konstanz este și un centru universitar - nu foarte vechi - de prin anii 1960. Curenții fiind foarte puternici datorită Rinului și locului îngust, nu puțini au plătit cu viața actele lor de teribilism!

Noi o luăm - totuși - pe alee, ca niște oamenii normali ce suntem (susținem noi), și această Seestrasse (alee a lacului) se dovedește a fi o adevărată promenadă. De aici se vede lacul în lungime, albastru, frumos, curat, ținut parcă în căușul palmelor de munții care îl străjuiesc, Alpi și Jura. Superb! Superb în dreapta, super în stânga : hoteluri scumpe, somptuoase, în clădiri vechi de sute de ani, cu o arhitectură frumoasă, apoi restaurante, tot în clădiri deosebite, vile și vilișoare suberbe (am vrut chiar s-o cumpăr pe cea din fotografie, dar nu primeau cec-uri, așa că ….).

După mintea mea de vagabond, aș fi dat ocol lacului, dormind oriunde, mâncând orice, doar ca să mă plimb și să admir! Din păcate, nu facem întotdeauna ce vrem!

Pe lac, într-adevăr, ca-n deltă, mulțime de păsări, mai mari și mai mici, de toate formele și culorile. Și, bineânțeles, cunoscutele (deja) lebede cerșetoare (albe, nuuuu …!). Am trecut peste urletele de protest ale copilașului din dotare și am contribuit la masa de prânz... ? seară? … a frumoaselor păsări, care veneau până lângă mal - malul apei, nu hipermarketul!

Cu toată părerea de rău, și sperând că vom mai reveni - speranța moare ultima, nu? - la un moment dat, ne-am întors, tot agale, până în parcare, ne-am urcat în mașină și …. duși am fost! Pe curând, Bodensee!

Am făcut un filmuleț la Cascada Rinului, două la Bad Nenndorf și unul acum, la Acvariu - are adresa youtu.be/ZITRVJVuUbg (dacă va aproba webmasterul). Cu atâtea filmulețe precis anul ăsta iau Oscaru’ … o scară, vreau să zic! Din aia dublă, să nu cad, să-mi rup gâtul!

Iar dacă v-am zăpăcit cu prostiile mele …. vă ofer duetul din opereta lui Zeller “VÂNZĂTORUL DE PĂSĂRI” :

Așa că, propunerea mea este :

- ziua un U - Friedrichshafen - Muzeul Zepellin, Muzeul Dornier, Zoo, nani.

- ziua doi - Friedrichshafen - Konstanz - fie cu feryboatul din Friedrichshafen, sau din Meersburg (n-aș recomanda), mai bine pe șoseaua 31, puțin pe 34 și apoi pe 33. Trecem pe lângă Mainau, lăsăm pe mâine! În Konstanz - Acvariul Sea Life - plimbare cu vaporașul - nani.

- ziua trei - Konstanz - Mainau (Insula Florilor), și atât! Dacă stați mai puțin de o zi pe insula Mainau … nu v-a plăcut! Nani, sunt destule locuri unde puteți dormi.

- ziua patru - Mainau - Schaffhausen (55 km) - șoseaua 33 + E41. Cascada Rinului și NEAPĂRAT plimbările cu vaporașul.

Mai departe, … fiecare după posibilități, nevoi, inspirație, dorință, visuri etc!

Eu vă doresc doar multă sănătate și concedii multe și frumoase! Ban’ s-ai!

---

VIZUALIZĂRI: 8880 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI