Wrocław II – Ostrów Tumski și Park Słowackiego, două muzee în aer liber

TIPĂREȘTE

În review-ul anterior, vezi impresii, ne-am oprit „la Podul de Nisip (Most Piaskowy) de pe malul Râului Oder” , de aici voi continua povestirea despre cele văzute în Wrocław.

Am trecut Podul și am ajuns pe Insula de Nisip unde am mers circa 900 de metri până la Biserica Sf. Maria de pe Nisip, biserică Romano-Catolică construită în stil gotic pe la jumătatea secolului 14, una dintre cele mai vechi biserici gotice din țară. Suplă și înaltă, are un singur turn, al doilea deși gândit nu a mai fost construit. Nu am intrat în Biserică, mai sunt puține rămășițe în interiorul cândva bogat pictat, așa că ne-am continuat plimbarea pe Podul Catedralei (Most Tumski) , construit din fier la sfârșitul secolului 19, azi pietonal, și aici erau câțiva pitici.

Am ajuns pe Insula Catedralei, una dintre numeroasele insule făcute de ramificațiile Râului Oder, insulă până în secolul 19 când brațul a fost umplut și insula lipită uscatului. Este cea mai veche zonă locuită din Wrocław, cunoscută prin cele peste 100 de felinare cu gaz ce-i luminează încă din secolul 19 străzile și aleile. Mi-ar fi plăcut să fiu acolo seara când soarele apune sau dimineața când răsare pentru a-l vedea pe Paznicul farului cu cilindru și pelerină neagră care le aprinde sau le stinge.

Ne-am oprit la o clădire cu etaj construită în secolul 13, unică prin cele două biserici suprapuse, la etaj Biserica Sf. Cruci, la parter Biserica Sf. Bartolomeu.

De ce două?!?! Au fost construite de un prinț care a promis că va construi o biserică dedicată Sf. Bartolomeu, patronul familiei pentru însănătoșirea părinților bolnavi. În timpul săpăturilor s-a găsit în pământ o rădăcină cu formă ciudată, care amintește de două figuri scufundate în rugăciune la picioarele lui Hristos răstignit. Considerându-l semn miraculos s-a gândit să dedice biserica Sf. Cruci. Ca să nu-și încalce promisiunea, a construit două biserici, una peste alta.

În fața ei Monumentul Sf. Ioan de Nepomuk, ridicat în prima jumătate a secolului 18, cel mai mare monument baroc din Wrocław, bogat împodobit, neobișnuit prin îngerul chel și nu prea frumos de la picioarele sfântului, care se crede că sculptorul și-ar fi reprezentat fiul nou născut.

Am mers apoi la Catedrala Sf. Ioan Botezatorul, biserică gotică cu înfrumusețări neogotice, construită în etape începând din anii 1270 pe locul unde mai fuseseră alte 3 biserici. A suferit multe stricăciuni, cele mai mari în bombardamentele sovietice de la sfârșitul războiului; de teamă, după ce rușii au ocupat orașul, locuitorii au demontat altarul și l-au ascuns. Deosebit este Deambulatoriul, galeria semicirculară dintre altar și absidă, cu o arhitectură gotică, peste colțurile căruia sunt ridicate două Turnuri de aproape o sută de metri înălțime, cel din stânga, vizitabil, este închis lunea, duminica este deschis între orele 14 și 16 și între 10 și 17 în celelalte zile. Ne-am oprit puțin în fața Catedralei, la Statuia Maica Domnului cu Pruncul, unul din cele mai vechi monumente din Wrocław, poate cel mai vechi, sculptat în gresie în ultimul deceniu al secolului 17. Pruncul din brațele Sf. Maria binecuvântează cu o mâna omenirea iar Maica Domnului călcă șarpele, păcatul, erezia.

Am mers apoi la Turn unde, fiind seniori, am achitat 8 zloți, neredus 10 zloți. Am urcat cele 40 de trepte ale unei scări spiralate, apoi am urcat, mai mult și mai repede, cu liftul și în final încă 10 trepte metalice până pe platforma din jurul cupolei. Merită urcat pe platformă, efortul nu este prea mare, iar perspectivele oferite sunt vaste, până la Orașul Vechi ale cărui biserici se văd foarte bine. Mai multe poze și am coborât din turn continuându-ne plimbarea.

Am trecut pe la Coloana lui Hristos Regele Universului, cunoscută și sub numele de Coloana Mileniului, ridicată în anul 2000 pentru a sărbători un mileniu de existență a Episcopiei Wrocław dar și pentru a comemora două mii de ani de creștinism. Monumentul deosebit, se supune atât regulilor, tradițiilor artei monumentale cât și ale artei religioase, constă dintr-o coloană cu piedestal realizată din granit roșu și negru pe care se află Statuia lui Hristos turnată în bronz. Înaltă de 36 metri, așezată în Piața Catedralei Statuia domină împrejurimile și creează un puternic contrast cu clădirea Seminarului Teologic Superior Mitropolitan din fața ei, construită cu un secol înainte.

Am continuat plimbarea pe la Congregația Surorilor Sf. Elisabeta o frumoasă clădire din cărămidă galbenă construită în primii ani ai secolului 20 ce adăpostește un Centru de îngrijire și tratament pentru bolnavi și nevoiași. Am tecut Oderul pe Podul Păcii și am ajuns la Muzeul Național din Wrocław, o clădire în stil neo-renascentist târziu construită în anii 1880 cu fațada îmbrăcată în iederă. În împrejurimile lui sunt mai multe Statui și Grupuri statuare iar în interior se află peste 200.000 de obiecte din toate domeniile artei, în principal din zona Wrocław și Silezia Inferioară. Am mers prin Parcul Juliusz Słowacki, un parc de aproape 6 hectare cu tei, castani, stejari, carpeni și fagi prin care zboară mulțime de păsări, până la Muzeul Panorama Racławicka, muzeul Bătăliei de la Racławice, una dintre primele bătălii victorioase ale revoltei polono-lituaniene conduse de generalul Kościuszko împotriva Rusiei. A avut loc la 4 aprilie 1794 lângă Racławice, un mic sat aflat la 37 kilometri nord-est de Cracovia.

Muzeul poate fi vizitat zilnic între orele 8:30 și 19 cu un bilet ce costă 50 zloți, preț redus 35 zloți, dar care permite vizite și la Muzeul Etnografic, Muzeul Național din Wrocław și Pavilionul cu Patru Domuri. Biletele pot fi achiziționate și on line pe site-ul mnwr.pl/en și sunt însoțite de un audioghid, ale noastre au fost în limba franceză, iar accesul are loc din jumătate în jumătate de oră.

Panorama oferă o priveliște incredibilă vizitatorilor pe care, utilizând unele tehnici speciale (lumini, teren artificial, efecte de întuneric, pasaje sinuoase pentru a vedea platforma și nu în ultimul rând poziționarea acestora în interiorul pânzei circulare) îi transpune într-o altă perioadă istorică. Nu voi descrie pictura, cred că este aproape imposibil să fie descrisă, spun doar că m-au impresionat Cosașii, țărani înarmați cu „coase de luptă” , care au avut un rol decisiv în înfrângerea rușilor, adevărata ei grandoare se vede doar la fața locului. Câteva poze prin Muzeu, am ieșit în Parc și am plecat spre cazarea noastră, în drum am rămas pentru masa de seară la Hala Targova, Piața Acoperită, în vezi impresii am spus câteva cuvinte despre ea.

Voi continua povestirea cu plimbarea de a doua zi când, pe la ora 9, am plecat de la cazare, de data aceasta cu mașina, nu mai reveneam la cazare plecând, după ce vedeam alte câteva obiective turistice spre următoare escală a excursiei noastre.

Am plecat așadar spre Zona expozițională din Parcul Szczytnicki, acolo unde în anul 1913 a avut loc Expoziţia Centenarului, organizată de germani pentru a comemora evenimentele din anul 1813 care au dus la triumful coaliției anti-franceze asupra trupelor lui Napoleon în urma cărora Prusia a devenit supraputere europeană. Cu această ocazie s-au construit Sala Centenarului, Pavilionul celor Patru Cupole, Pergola și Grădina Japoneză care pot fi văzute și astăzi. În apropiere se află Fântâna Multimedia și Grădina Zoologică, mult mai tinere. Ne-am oprit în Parcarea de lângă Hala Stulecia (Sala Centenariului), circa 4 kilometri de la cazare, cost 6,50 zloți pe oră.

Am mers la Sala Centenariului, exemplu de arhitectură și urbanism ce găzduiește evenimente sportive, concerte de muzică simfonică, muzică de operă, întâlniri cu persoane celebre, expoziții și este din anul 2006 parte a Patrimoniiului Mondial UNESCO. Sala, impresionantă prin mărimea sa, are o capacitate de 18.000 de locuri și o Cupolă cu un diametru de 67 metri înaltă de 42 de metri, este astăzi una dintre cele mai mari clădiri din beton armat din lume, la vremea respectivă chiar cea mai mare fiind și deschizătoare de drumuri ca structură din beton armat cu oțel laminat cu rezistență crescută. Tot pentru creșterea rezistenței s-a folosit în unele locuri granitul iar tâmplăria este realizată din lemn de fier australian. Pentru a sublinia rolul betonului armat în realizarea Sălii, arhitectul a renunțat la decorațiuni și ornamente fiind o clădirea simplă, în formă de o rotondă semi-circulară, etajele fiind construite în cercuri din ce în ce mai mici. Se vizitează doar dacă în Sală nu este organizat un eveniment. Pe site-ul Sălii, la Centrul de Vizitatori, halastulecia.pl/zwiedzani ... /visitor-centre, și la halastulecia.pl/zwiedzani ... arz-dostepnosci, Calendar de Disponibilitate, se găsesc detaliile necesare.

Am mers apoi prin Pergola vecină, o colonadă de beton cu o potecă de beton în mijloc, acoperită cu viță de vie sălbatică și iederă, curcubeu de culori în zi de septembrie, și am ajuns la Fântâna multimedia cu o sută de ani mai tânără ca Sala, azi una dintre cele mai mari fântâni funcționale din Europa. Are circa un hectar și peste 300 de jeturi care dansează pe muzica și lumina unui program multimedia computerizat, iluminată noaptea de 800 de lumini colorate, este foarte spectaculoasă. Am trecut pe la Turla Mare o structură de oțel ridicată în iulie 1948 cu ocazia Expoziției Teritoriilor Recuperate de Polonia în urma Tratatelor de Pace după Al Doilea Război Mondial.

Am ajuns la Pavilionul celor Patru Cupole, o clădire cu structura din beton armat, cu un singur etaj, cu patru aripi ce închid o curte interioară, pe fiecare fiind amplasată câte o cupolă, cupole circulare cele din est și vest, eliptice în nord și sud. În urmă cu câțiva ani Curtea interioară a fost acoperită cu o cupolă de sticlă ce se sprijină pe stâlpi de oțel obținându-se un spațiu suplimentar multifuncțional.

În aripa de est funcționează Muzeul de Artă Contemporană care este închis lunea în celelalte zile putând fi vizitat începând cu ora 10. Costul unui bilet este 25 zloți, redus 15 zloți, dar sunt valabile biletele de la Panorama Racławicka pe care le-am folosit și noi. Am intrat în Curtea interioară, este impresionantă structura metalică ce-i asigură acoperișul, și am mers la expoziție unde am admirat mai multe lucrări ale cunoscutului Tadeusz Kantor, (1915-1990), care mi-au adus aminte de Muzeu din Cricoteka, Centrul de Documentare a Artei Tadeusz Kantor din Cracovia, ce-i era dedicat, vezi impresii.

Am continuat plimbarea până la Grădina Japoneză, creată tot în anul 1913 dar demolată după închiderea Expoziției Centenarului, refăcută în anii 1990. Se vizitează cu o taxă de 15 zloți, redus pentru seniori la 10 zloți. Știam că este deosebită dar am renunțat la a o vizita, văzusem asemenea grădini la ele acasă, vezi impresii.

De aici am plecat cu mașina spre Muzeul Contemporan, o clădire înaltă, albă, și am urcat la Cafeneaua de la ultimul etaj pentru a vedea mai bine și poza de sus Sculptura „Trenul spre Rai” . Este o locomotivă cu abur, reală, așezată în Piața Strzegomski pe un fragment de cale ferată ce urcă spre cer, cu 32 de traverse metalice, are 21 metri înălțime și 82 tone și este cea mai mare sculptură în aer liber din Polonia. A fost finalizată în anul 2010 ca simbol al Wroclawului industrial. Am pozat-o de la Cafenea, am pozat-o și de la sol, apoi am mers la mașină în parcare și am plecat spre Poznań, trecuse de ora 14.

Acestea sunt obiectivele văzute de mine în Wrocław, mai erau și altele dar nu mi-a permis timpul rezervat acestui oraș, eram într-un circuit amplu și mai erau destule de vizitat.

Am văzut un oraș deosebit, cu un centru vechi imens, cu obiective turistice foarte diversificate, de la pitici la clădiri uriașe, de la biserici mărețe la muzee, multe din ele unice, nu știu cât am reușit să le prezint, dar mi-au plăcut mult și recomand orașul celor ce merg în Polonia, recomand chiar mers special în Wrocław și aș dori să meargă acolo cât mai mulți dintre cei ce citesc aceste impresii. Mergeți acolo și nu veți regreta!!

Un oraș deosebit, cu un centru vechi imens, cu multe parcuri și obiective turistice...

Muzeul Panorama Racławicka, Parcul Szczytnicki cu Fântâna Multimedia, Grădina Japoneză...

---

VIZUALIZĂRI: 1040 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI