Wrocław I – În căutare de pitici

TIPĂREȘTE

În sejurul petrecut în Wrocław am văzut foarte multe din oraș, multe din ele sunt obiective unice, sunt multe de spus așa că pentru a nu lungi și îngreuna lecturarea voi povesti plimbarea în două episoade iar denumirile celor văzute le voi scrie doar în română, în poloneză le veți găsi în comentariile pozelor. Am vizitat orașul în două zile, a doua zi am plecat pe la prânz spre următoarea destinație. În documentarea mea am folosit site-urile visitwroclaw.eu/en și wroclawguide.com/en.

Dimineața, pe la ora 9, plecam de la Apartament na Dworcowej Centrum, cazarea noastră din Wrocław, vezi impresii, spre Gara Principală aflată în Ulica Piłsudskiego 105 pe care o văzusem de pe strada noastră seara când ne-am cazat, distanța dintre ele fiind de doar 250 metri. Este o clădire istorică, frumoasă, veche din anii 1850 dar modernă pentru acele vremi, modernă este și astăzi cu lift pentru călători și sistem de informare a lor. Am mers acolo nu pentru a o vizita ci pentru a ne documenta la Centrul de Informare Turistică unde am găsit personal amabil cu informații și hărți.

Am plecat pe Ulica Kołłątaja spre Orașul vechi, am trecut peste Şanţul Oraşului (Fosa Miejska) , rămășițele sistemului de fortificații orășenești de pe râurile Oder și Olawa, mărginit astăzi de o Centură Verde numită Promenada Orașului Vechi, pe lângă Monumentul „Bolesław Viteazul” cel care în prima jumătate a secolului 11 a creat Statul Polonez și o Biserică Poloneză independentă.

După circa un kilometru am ajuns la Parcul Copernic, un mic parc denumit așa în memoria marelui Copernic, cunoscut matematician, astronom și ne-am oprit în Piața Teatrului 4 la Teatrul de Păpuși, unul dintre cele mai mari din Polonia și cel mai mare teatru din Silezia Inferioară destinat copiilor și adolescenților. A fost înființat în anul 1946 iar de la sfârșitul secolului 20 funcționează într-o uriașă clădire construită în stil neobaroc. A fost singur câțiva ani apoi în clădire s-a mutat și Teatrul de Comedie.

L-am văzut, l-am pozat, apoi am mers 2 – 3 minute până la Biserica Corpus Christi din Ulica Świdnicka 26 întemeiată în urmă cu peste 800 de ani de către Cavalerii Ioaniţi. Clădirea de atunci nu a rezistat, a fost demolată și în prima jumătate a secolului 15 a fost ridicată în stil gotic actuala clădire din cărămidă roșie, la vremea respectivă una dintre cele mai mari clădiri din oraș. Este o clădire înaltă și suplă, cu Fațada Vestică decorată cu o fereastră ogivală zveltă și cu un fronton ceramic proeminent cu vârfuri și panouri pe care se sprijină o cruce. Are mobilier din lemn și un Interior cu trei nave separate prin coloane fiecare împărțită în câte cinci travee. Altarul este împodobit cu Icoana „Cina cea de taină” .

Am părăsit Biserica și, în câteva minute, am ajuns la Piața Libertății, unde se află Forumul Național de Muzică „Witold Lutosławski” , o clădire foarte frumoasă, modernă, mare, deschisă în 2015, cu o sală de concerte imensă de 1.800 de locuri și trei săli mai mici, fiecare cu peste 250 de locuri, Muzeul Teatrului „Henryk Tomaszewski” deschis în urmă cu 5 ani în fostul Palat Regal și Statuia lui Orfeu, care cântă în Piață de peste 80 de ani.

Aici se află și Opera construită în jurul anului 1840, cu o arhitectură monumentală, ca un palat renascentist-clasic. Activitățile de operă ce datează în Wrocław din prima jumătate a secolului 17 au făcut din ea una dintre importantele teatre de operă din Polonia și Europa vremurilor respective, aici au avut loc premierele unor cunoscute opere, au interpretat cântăreți celebri. Este deschizătoare de drumuri, a pus în scenă spectacole în aer liber și pe apele Oderului, într-o Catedrală, într-o Mănăstire.

De aici am mers la Biserica Sf. Stanislav, Dorotea şi Venceslas construită în stil gotic în a doua jumătate a secolului 14, pentru a comemora acordul privind drepturile asupra Sileziei, încheiat între Regele Cazimir cel Mare (Sf. Stanislau era ocrotitorul Poloniei) și Carol al IV-lea (Sf. Wenceslas ocrotitorul Cehiei) cu participarea coloniștilor germani ocrotiți de Sf. Dorotea, de aici fiind mai cunoscută ca Biserica Sf. Dorotea.

Este unul dintre cele mai mari temple din Wrocław, foarte înaltă, cu acoperișuri abrupte, separate pe cor și nave, Interiorul are trei nave separate prin coloane fiecare împărțită în câte cinci travee și un cor îngust cât nava centrală, alungit, și el împărțit în cinci travee. Se remarcă Altarul vechi de trei sute de ani, cu coloane, împodobit cu statui și picturi, în centru Pictura „Martiriul Sf. Dorotea” și Orga de doar o sută de ani.

În piață am întâlnit Orchestra Filarmonicii din Wrocław care susține permanent un concert în aer liber. Mi-au plăcut cei 17 instrumentiști pitici și dirijorul lor, i-am văzut și ascultat puțin și ne-am continuat plimbarea. Începusem „Vânătoarea piticilor” , în Wrocław sunt peste 350 de pitici, pe site-ul turistic al orașului. Piticii au o pagină, visitwroclaw.eu/wroclawskie-krasnale, cu multe detalii despre viața lor.

Am combinat „Vânătoarea de pitici” cu „Vizitarea orașului” îndreptându-ne spre „Districtul Respectului Reciproc” numit și „Cartierul celor patru temple” , o zonă din Orașul Vechi unde există patru temple de confesiuni diferite, trei biserici, Ortodoxă, Romano-Catolică, Evanghelică și o Sinagogă, foarte apropiate una de alta, pot fi înscrise într-un cerc cu raza de 200 de metri, ai căror credincioși organizează împreună evenimente și rugăciuni ecumenice.

Prima vizitată este Biserica Evanghelică a Providenței Divine de pe Ulica Cazimir cel Mare 29, sfințită în septembrie 1750, o clădire ce îmbină barocul târziu cu rococo-ul și clasicismul timpuriu. Este construită în plan dreptunghiular, din cărămidă, cu două rânduri de ferestre și un Turn pătrat pe fațada de nord. Are Interiorul alb cu inserții aurii înconjurat de două galerii pentru credincioși, la fel colorate sunt Altarul și Orga.

La nici 300 de metri de ea în Ulica Paweł Włodkowic 5 se află Sinagoga Barza Albă deschisă pentru slujbe în aprilie 1829. A suferit avarii, cele mai grave în perioada nazistă, modificări, renovări, a avut și alte destinații, cea mai degradantă în perioada nazistă, cea mai elevată în perioada comunistă când în sinagogă aveau loc diverse spectacole. În prezent, templul este din nou o sinagogă și centrul cultural al comunității evreiești din Wrocław, se vizitează zilnic între orele 10 – 17 cu o taxă de acces de 10 zloți. Am găsit-o foarte greu fiind pitită într-o piață înconjurată de clădiri, se ajunge la ea printr-un Pasaj aflat lângă Monumentul „Planeta de Cristal” , o tânără fată ce stă acolo de 7 ani, înaltă de doi metri îmbrăcată cu o rochie inspirată de Globul Pământesc ce simbolizează unitatea lumii, în ciuda diferențelor sale religioase și culturale, unitate deja existentă în acest cartier. Când Am Fost Acolo era închisă așa că nu am stat prea mult și am plecat mai departe.

După circa 300 de metri am ajuns la Biserica Romano-Catolică Sf. Antonie de Padova, în Ulica Amtonie 30. Clădirea din cărămidă, în stil baroc a fost finalizată în anul 1692, este înghesuită de alte case, are o frumoasă Fațada în vârf cu un fronton triunghiular legat de etajul inferior prin șiruri de volute. Are și un Turn pătrat nu prea înalt, situat în fundal, greu de văzut din stradă. Deasupra portalului se află Statuia „Sf. Anton de Padova. Interiorul are o singură navă cu trei travee, cu altare, în frunte cu monumentalul Altar Principal, un Amvon și o Orgă de aproape 300 de ani cu o interesantă fațadă. Am văzut și Icoana „Madona Neagră” , copie a celei de la Mănăstirea Jasna Gora despre care am scris un review, vezi impresii.

De aici mergând circa 350 de metri prin Pasajul Ruska, pe lângă Centrul Cultural am ajuns în Ulica Ruska și pe Ulica Świętego Mikołaja. Nu l-am întâlnit pe Moș Crăciun, deși eram pe strada lui, dar la numărul 42 am găsit Catedrala Nașterea Maicii Domnului, catedrală ortodoxă. Biserica ce este construită în stil gotic la mijlocul secolului 14, are trei nave și două turnuri cu bază pătrată, unul mic, nu depășește zidurile bisericii. A fost grav avariată în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, reconstruită la mijlocul secolului 20 când a devenit ortodoxă. Este cunoscută prin Ceasul cu Găluște construit și distrus odată cu biserica, reconstruit în urmă cu aproape 10 ani. Este și o frumoasă poveste despre numele lui; înainte de a fi distrus ceasul era cu aproximativ 15 minute în urmă. La mijlocul zilei gospodinele puneau găluștele la fiert când sunau clopotele din centrul orașului și le scoteau când suna ceasul bisericii, găluștele fiind perfect fierte.

De aici am mers cam 550 metri la Piața Sării. Înconjurată de clădiri istorice deosebite, piața adăpostește Fântâna Dragonilor construită la sfîrșitul secolului 20 cu guri de dragoni din care ţâşneşte apă și Turla Mică, un obelisc ondulat, o flacără din granit roșu în urmă cu ceva timp cu vârful de sticlă, acum fără vârf, ridicat la sfârșitul secolului 20, pe locul unde în Evul Mediu a fost ars pe rug un grup de evrei acuzați de acțiuni dăunătoare creștinismului spune povestea.

Am continuat plimbarea circa 500 de metri până la Pasajul Măcelului la Monumentul „În cinstea animalelor sacrificate” un grup de animale crescute pentru hrana oamenilor, o capră și un vițel, un porc și un purcel, o gâscă, o rață și o găină, un iepure, toate supravegheate de cocoșul de pe gard turnate din bronz. Odinioară pe pasaj erau tarabe de măcelari și comercianți de carne, de aici numele pasajului, astăzi aici artiștii își prezintă și își vând lucrările lor.

Ne-am întors și am mers la Biserica Sf. Elisabeta a Ungariei pentru a urca în cel mai mare Turn gotic din Polonia, 92 de metri. L-am găsit deschis, se vizitează zilnic între orele 10 și 19 cu o taxă de 5 zloți. Am achitat taxa și am pornit în sus pe scara spiralată cu 304 trepte, urcuș greu, dar merită efortul oferind ample perspective asupra împrejurimilor. Am văzut, pozat împrejurimile, Piața Centrală, Primăria și Primăria Veche, Biserica Sf. Maria Magdalena și Catedrala Sf. Ioan Botezatorul... și am coborât pentru a merge în Biserică, o biserică gotică, simplă și austeră cu trei nave și zece travee, cu mai multe capele medievale.

Am continuat plimbarea pe la Casele Hansel și Gretel din Ulica Świętego Mikołaja, care, unite de o arcadă, par că se țin de mână, și am ajuns în Piața Centrală oprindu-ne la Fântâna Zdrój o Fântână arteziană tânără de nici 30 de ani, construită de Primarul Bogdan Zdrojewski, blamată atunci, loc de întâlnire azi. Lângă ea Monumentul Aleksander Fredry, o statuie din bronz a romanticului poet și dramaturg polonez de pe la mijlocul secolului 19. Am trecut pe la Prior, Stâlpul Infamiei, locul de legat infractorii și criminalii pentru a fi loviți de mulțime dar în Wrocław a fost și este loc pentru întâlnirile tinerilor ce stau de vorbă așezați pe treptele lui.

Am ajuns în centrul Pieței, în fața Vechii Primării, reper iconic pentru oraș, o clădire gotică din căramidă cu un etaj construită în mai multe secole, de la sfârșitul secolului 13 până spre jumătatea secolului 14. Este unul dintre cele mai mari monumente ale arhitecturii gotice non-sacre din Europa. Fațada Estică bogat împodobită atrage atenția prin Turnul cu Ceas, ceasul celebru din anul 1550 ale cărui brațe indică unul orele, celălalt fazele lunii, interesantă fiind simbolizarea egipteană a anotimpurilor: iarna – litera „T” cu două picioare, litera sofisticată „U” – vara, „O” cu o codiță – primăvara iar toamna – „W” răsturnat. Pe Fațada Vestică și ea bogat împodobită se află Intrarea și două Basoreliefuri, un cavaler în armură și un bărbat cu o foaie în mână, heraldul ce anunța odinioară cele mai importante informații. Din anii 1930 rolul ei ca Primărie a fost redus, a avut alte destinații iar în anul 2000 a devenit Muzeul de Artă Burgheză ce prezintă istoria meșteșugarilor din Wrocław și obiecte realizate de ei în diverse epoci. Se poate vizita de miercuri până duminică de la ora 10 până la ora 18 duminica, până la 17 în celelalte zile cu un cost de 5 zloți. Gazduiește și alte activități, spectacole și concerte în Sala Mare de la primul etaj iar la subsol Pivnița Świdnicka cu intrare prin Fațada Vestică a Primăriei, ce funcționează ca restaurant deodată cu Primăria.

Am continuat plimbarea pe Ulica Swidnicka, pietonală, la „Vânătoarea de pitici” , pentru noi „Pozare de pitici” , primii întâlniți fiind Piticii Sisif. Am încercat să-i ajutăm dar nu i-am putut convinge să impingă bila în același sens, așa că i-am pozat și am mers la Corporatistul care muncea online și prins de jobul lui nu ne-a băgat în seamă, fără papuci și fes parcă era băiatul nostru la muncă.

Am vorbit mai mult cu Wacek, Tatăl Piticilor. Ne-a spus că îi pare rău dar dacă veneam cu câteva zile mai devreme participam și la „Festivalul piticilor” nu numai la „Pozarea lor” , Festivalul se terminase pe 11 septembrie, noi Am Fost Acolo pe 14, care ne-a spus cum au ajuns piticii în Wrocław. Piticii au venit dintr-o lume fermecată pentru a ajuta locuitorii să prindă un spiriduş rău care le fura din alimente. L-au prins, l-au pedepsit și s-au întors la casele lor spun unii, au rămas în oraș spun alții. Cert este că în anul 1982 și-au reluat activitate ajutând Mişcarea Alternativa Portocalie, detalii pe en.wikipedia.org/wiki/Orange_Alternative, care cu sarcasm și satiră lupta împotriva comunismului. Primii pitici au fost desenați alături de sloganurile anti-comuniste, au urmat și alte acțiuni ale piticilor, în anul 1988 sute de oameni au mărşăluit în centrul oraşului purtând pălării portocalii, ca ale piticilor. În anul 2005 au apărut pe străzi primii cinci pitici turnați în bronz de sculptorul Tomasz Moczek, omagiu adus tuturor celor ce au ajutat lupta anticomunistă. Piticii au devenit simbolul orașului, nici unul nu a părăsit orașul, ba chiar permanent apar alți pitici noi, Astăzi sunt peste 350 Wrocław devenind Orașul Piticilor.

Ne-am despărțit de Papa Wacek cu mulțumiri și urări de bine și am mers circa 350 de metri până la Biserica Sf. Maria Magdalena pe strada cu același nume. A fost construită pe la jumătatea secolului 13 pe locul unde mai fuseseră niște biserici. Este o bazilică gotică cu influențe din arhitectura nordică, mare, din cărămidă, pe Fațada Sudică cu un foarte prețios și ornamentat Portal de la sfârșitul secolului 12, Interiorul cu trei Nave se remarcă Cristelnița și Amvonul, renascentiste din secolul 16 ca întreg mobilierul. Are două Turnuri legate prin Podul Penitenților, cel mai înalt și cel mai scurt pod din Wrocław dar și cu o frumoasă poveste.

Demult o tânără numită Tekla, care nu voia să muncească și să se căsătorească a fost pedepsită să stea pe pod și să îl măture zilnic. Timpul a trecut, fata a îmbătrânit și nu a mai putut mătura. Atunci, o tânără vrăjitoare, Martynka a venit să o ajute. Într-o noapte Martynka a coborât în Piață unde a ajutat un bărbat misterios care i-a promis că-i îndeplinește o dorință. Era un mare vrăjitor. Martynka s-a întors pe pod, Tekla nu mai era acolo așa că a plecat și ea. Podul, avertisment pentru fetele leneșe, nu a rămas nemăturat. Piticele Tekla și Martynka au urcat pe pod și au grijă de el. Le mai ajută și cei ce urcă între orele 10 și 19, cost 10 zloți, 7 pentru seniori, cele 247 de trepte până la ele. Noi nu am mai urcat, pozasem de la înălțime, văzusem pitici, fetele se descurcau, iar timpul…. !?!?

La circa 500 de metri, în Piața Nankiera 17 am văzut Biserica romano-catolică Sf. Matthias o biserică gotică construită în jurul anului 1220 din cărămidă roșie, cruciformă, cu o navă, un transept și un turn. În spatele ei se află Institutul Național Ossoliński, Ossolineum, Institut Științific și Cultural fondat în 1817 de Józef Ossoliński, nobil polonez, romancier, poet, istoric și un pasionat bibliofil care i-a donat imensa sa bibliotecă și bogatele colecții de manuscrise și monede, astăzi Bibliotecă, Muzee, Editură. Este amenajat într-o frumoasă clădire barocă cu o curte interioară și o grădină barocă la fel de frumoase.

Am mers apoi, cam 250 de metri, în Piața Uniwersytecki 1 unde am găsit Biserica Romano-Catolică Preasfântul Nume al lui Iisus și Universitatea, capodopere ale arhitecturale iezuite. Biserica ridicată spre sfârșitul secolului 17 este deosebită prin Turnul cel mic de pe fațada estică, cel mare fiind unul obișnuit. Interiorul, unul dintre cele mai bogate interioare baroc din Wrocław, cuprinde singură navă tipică arhitecturii iezuite, cu câte șase capele pe fiecare laterală deasupra cărora sunt galerii deschise spre naos.

Universitatea înființată la începutul secolului 18 funcționează în clădirea cu cea mai mare Fațadă barocă din lume, are 171 metri lungime, trebuia să aibă 200 dar nu au mai fost fonduri, o capodoperă a acestei arhitecturi. Am încercat să o pozez în întregime, am mers și pe Podul Universității dar nu am reușit. Am pozat și mi-a plăcut Porticul-balcon de deasupra Intrării Principale cu cele patru Sculpturi „Curajul, Prudența, Constanța și Cumpătarea” pe care trebuie să le aibă fiecare student al Universității. Despre cum și cât le au stă mărturie Spadasinul de la Fântâna Spadasinul care, după ce a rămas la un joc de cărți doar cu sabia, s-a suit așa gol cum era, pe un bloc de marmură cu patru măști din gurile cărora curge apă susținut de două femei așezate, goale. Se spune că, chiar din bronz fiind, va coborî să se îmbrace când va cădea bila de la ASE-ul din București (frăție universitară!!) . Când am fost acolo, era o zi de miercuri și Muzeul Universității era închis. S-ar fi vizitat Aula Leopoldina, Oratorium Marianum și Turnul Matematic cu o priveliște uimitoare asupra orașului vechi și spre râul Oder. Poate cei ce vor merge acolo le vor vizita, merită cu prisosință!

Am continuat plimbarea pe malul Râului Oder peste Podul de Nisip Most Piaskowy la …, dar nu voi continua povestirea, rămâne pentru următorul review.

Un oraș deosebit, Capitala Culturii Europene 2016 - capitala Sileziei Inferioare, este un oraș la granița dintre istorie și modernitate...

Orașul Vechi cuprinde și Ostrów Tumski, cea mai veche parte istorică a orașului. Să tot te plimbi și să vezi frumusețile lui. Are parcuri, piețe, clădiri deosebite, biserici, muzee și minunați pitici, căutați-i!

---

VIZUALIZĂRI: 1545 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI