Herghelia de lipitani - 'Balerinii' din Godollo

TIPĂREȘTE

O alta experienta placuta ce am avut-o in Ungaria a fost cand am vizitat herghelia cu cai lipitani a fratilor Lazar. Cam la o jumatate de ora de mers de la Budapesta o gasiti in localitatea Godollo.

Noiembrie find am avut ghinionul unei zile urate, cu ceata dimineata si ploaie cu doua zile in urma. Stiam ca in program va fi un spectacol de echitatie si o masa traditionala, dar sincera sa fiu ma gandeam ca pe asa vreme urata si cu atat de mult noroi pe terenul de spectacol…totul se va rezuma la masa noastra si se va renunta la echitatie.

Dar nu a fost deloc asa; am fost intampinati prieteneste cu palinca si jumari si am fost poftiti sa luam loc pe bancutele de sub foisor.

Si au inceput sa vina “ artistii” … artistii, caii lipitani …o frumusete de armasari care cu o gratie greu de imaginat pentru niste animale de talia lor au dansat, au schimbat tot felul de pasi …au “facut dans solo “ si “ in echipa” …Doamne, dar ce nu faceau…. Parca vedeam in ochii lor bucuria ca au facut un lucru bun cand noi ii recompensam cu ropote de aplauze. La inceput noi ca orasenii…. ne feream si incercam sa pastram distanta din calea noroiului pe care il aruncau cu copitele. (zeci de poze au fost compromise din cauza noroiului). Dar cand am vazut cu cata maestrie si daruire isi executa dansurile, nu ne-a mai pasat de noroi. Apoi, s-a alaturat si echipa de “ pitici”... cativa ponei neastamparati care au reusit totusi sa sa integreze in echipa lipitanilor. Pe tot parcursul spectacolului de echitatie baietii au fluierat continuu in semn de apreciere, iar noi fetele am aplaudat pana am transpirat. Minunat…felicitari dresorilor si ingrijitorilor.

Lipitani sunt cai a caror rasa se pierde in istoria fostei Iugoslavii. Se vorbeste ca a r fi fost c reata rasa acum cinci sute de ani, si in tot acest rastimp au fost dresati si imblanziti generatie de generatie, incat acum sunt recunoscuti ca “ balerinii” speciei. Acum o suta cincizeci de ani erau rasa curtilor regale; buni pentru calarie si tras atelaje usoare. Sunt inalti, frumosi, supli, usor de stapanit si foarte gratiosi.

Apoi au urmat fotografiile. Noi am fi stat mult si bine sa ii mangaiem si sa facem poze cu ei, dar ingrijitorii au avut grija sa nu ii tina prea mult in frig dupa tot efortul depus si dupa cat erau de transpirati.

Apoi am vizitat micul muzeu cu trofeele fratilor Lazar, fosti campioni Mondiali la calarie. E clar ca din multa pasiune pentru acesti cai si pentru sport in general au infiintat aceasta herghelie care se intinde pe cateva ha. de dealuri impecabil ingrijite. Si desigur am vizitat si herghelia. Cand am ajuns noi la grajduri, caii erau deja spalati, periati si asteptau portia binemeritata de fan in niste “ asternuturi” din paie curate si cu miros de fan proaspat cosit (desi e clar ca era mai vechi).

Apoi am mers la restaurantul hergheliei unde pret de doua ore cat a durat masa am povestit si comentat toate “acrobatiile in noroi “ ale cailor, care ne-au dat multe emotii dar si satisfactii cand vedeam ca nu au cazut.

Daca sunteti la Budapesta mergeti o jumatate de zi sa vedeti acesti artisti desevarsiti…. sa vedeti cum trebuie sa arate niste cai adevarati…sa auziti cum pufaie pe nari de placere cand isi vad stapanii si ingrijitorii.

---

VIZUALIZĂRI: 2996 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI