GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Gibraltar
Gibraltar, stanca de pe care se vad doua continente, o mare si un ocean a fost teatrul unor batalii indelungi in istorie pentru castigarea celei mai bune pozitii strategice la iesirea din marea Mediterana. Numele de Gibraltar vine din araba de la conducatorul arab Tariq care in anul 710 a traversat stramtoarea si a ocupat sudul Spaniei. De fapt denumirea completa a fost Jebel Tariq, adica muntele lui Tariq. Ulterior crestinii, dupa ce au recucerit Spania, au adaptat forma initiala araba in Gibraltar. Inaltimea maxima a stancii este de 425 m. In varful ei si pe unii versanti mai putin abrupti inca exista o baza militara britanica permanenta.
Pe 6, 7 km2 cat masoara aria micului stat sub suveranitate britanica, se “inghesuie” 30. 000 de oameni. Englezii detin proportia cea mai mare si ca populatia si ca turisti.
Coboram de pe vas si ne urcam in microbuze de 8-10 locuri fiecare. Vom vedea macacii de Gibraltar, farul si Great Siege Tunnels sapate de englezii celui mai lung asediu din istorie. La sfarsitul secolului 18 spaniolii au dorit sa recapete stanca si au asediat timp de 4 ani armata engleza mult mai putin numeroasa ce era concentrata aici. Ghidul este ok, spaniol la origine, dar adept al unui Gibraltar britanic. Ne povesteste ca in 2002 a avut loc un referendum privind forma de organizare a statului. Au existat trei variante, sub suveranitate britanica, spaniola sau independenta totala. Un procent covarsitor de aproape 85% din populatie a votat pentru Marea Britanie. Mai aflam cateva informatii economico-financiare: Gibraltarul nu are TVA, taxele si impozitele sunt foarte reduse, multe companii de shipping stabilindu-si sediul central aici. Turismul este principala sursa de venit urmat de servicii financiare. Pe 6, 7 km2 daca va vine sa credeti exista si aeroport, dar si teren de fotbal. Pista aeroportului este de fapt reprezentata de soseaua principala de intrare in Spania catre orasul Linea. Vama exista, se controleaza pasapoartele, mai ales la iesirea din Gibraltar, vamesii spanioli fiind atenti la traficul cu bautura si tigari. Tigarile si alcoolul nu poarta nici o acciza sau taxa si sunt cele mai ieftine din Europa spune mandru ghidul. Probabil ca este un motiv in plus pentru britanici sa isi doreasca concediul aici.
Oprim la far, o constructie veche inca functionala. Nu este asa de spectaculos, doar ca este o zi destul de clara si se vede foarte bine Africa peste cei 13 km reprezentand latimea Stramtorii.
Plecam spre vizita la macaci, singurele maimute ce traiesc in Europa si principala atractie turistica de aici. Vedem chiar panouri publicitare pe unele strazi in care ne indeamna sa vizitam macacii. Strabatem orasul cu stradute inguste si cladiri cochete pana cand intram in partea noua. Aici sunt destule cladiri de apartamente inalte ce ofera o panorama excelenta. Este si mai aglomerat, la un moment dat intr-o intersectie chiar ne blocam pentru cateva minute bune. Ni se spune ca vamesii spanioli sunt in greva si lucreaza cu personal redus, astfel ca de la granita cu Spania se intinde o coloana de masini ce a ajuns sa blocheze si strazile din centru. Dupa ce scapam incepem sa urcam pe serpentine. Soseaua este atat de ingusta incat tot timpul am impresia ca ne prabusim in prapastie sau ca ne lovim de microbuzul din sens opus. Golul in stomac e present deja, la un moment dat nici nu ma mai uit in jos. Este clar, e cea mai ingusta sosea din lume J. Pe la jumatatea muntelui oprim intr-o mica parcare. Aici ghidul, care este si soferul totodata, opreste si deschide geamul. Imediat un prieten de-al lui, macac, sare la geam.
Coboram si noi sa vedem maimutele, iar ghidul ne tot indeamna sa punem mana pe ei. Macacii se urca pe umerii lui, semn ca il cunosc bine. Ne spune ca in total sunt in jur de 250-270 de macaci pe stanca, impartiti in familii. Aceasta e familia la care el opreste mereu, de aceea il cunosc. Mai pune un macac sa se urce pe umerii unei turiste si acesta se executa imediat. Primeste ceva de macare la schimb, dar si o sticla de apa din care bea nestingherit. E mortal cum tine sticla de plastic in mana si bea apa. Istoria macacilor prin aceste locuri nu a fost exact descoperita. Se presupune ca au fost adusi de arabi, sau ca au venit singuri printr-un tunel, neconfirmat, ramas la stadiu de mit, care ar lega una din pesterile de pe versantul estic al muntelui, pe sub stramtoare direct cu Africa.
De la macaci urcam un pic pe jos de data asta pentru a vedea tunelurile marelui asediu. Cum va spuneam, marele asediu durat 4 ani si a avut loc in jurul anului 1780, nu mai retin exact anii. Atunci armata britanica de aici fiind inconjurata a inceput sa sape in stanca numeroase si complexe tuneluri de aparare. Reteaua de tuneluri a fost definitivata in timpul celui de-al doilea razboi mondial tot de catre britanici care aveau aici un punct de control si de tragere extraordinar asupra submarinelor germane ce intrau in marea Mediterana. Curentii puternici ai stramtorii, resimtiti si de noi pe vas, faceau imposibila navigarea submarinelor pe sub apa. Astfel ca erau nevoite sa iasa la suprafata intrand sub tirul tunurilor britanice.
Tunelurile se viziteaza doar pe 1, 5 km. Reteaua de acum numara mai multe sute de km. Pe pereti sunt prezentate texte cu istoria asediului, poze si alte informatii. De exemplu vedem expusa si in marime naturala ratia de mancare saptamanala la care ajunsesera soldatii in al 4-lea an al asediului. Ceva pesmet, 200 grame de peste si cateva fructe. Insa au rezistat cu succes si stanca nu a putut fi cucerita. Spaniolii veneau in valuri dinspre continent, iar tunurile ascunse in stanca respingeau orice atac. Pe mare la fel. De-a lungul celor 1, 5 km de tuneluri ce se pot vizita, vedem mai multe camere. In fiecare sunt manechine imbracate in costume de militari de acum 200 de ani si poarta armele epocii. Intre camere este intuneric relativ pentru a pastra senzatia de teama. Bineinteles ne speriem cand trecem pe langa o camera care era incuiata, dam sa intram in ea, si o voce puternic masculine striga ”Who goes there? ”. Era sa o iau la fuga, mai era si bezna in holul dinaintea camerei, iar manechinul dinauntru era programat sa sperie turistii care vor sa intre inauntru J. Mai departe vedem un mini muzeu al armelor folosite in acea vreme, intalnim in sfarsit si celebrele tunuri ce au asigurat supravietuirea stancii.
De la Great Siege tunnels mergem tot pe jos la belvedere cum s-ar spune, un loc mai aproape de varful muntelui special conceput pentru fotografii. De aici se vede tot Gibraltarul partea de oras, Africa un pic incetosata, Marea Mediterana, Spania, mai multe orase, Ceuta enclava spaniola de pe teritoriul Marocului si Oceanul Atlantic. Este absolut superb locul; ai putea sta ore pe un sezlong aici.
Plecam spre oras, este aproape ora pranzului. La intoarcere aceasi aglomeratie, spaniolii nerenuntand la greva de la vama. Mai aflam un lucru interesant. Dictatorul spaniol Franco si-a dorit foarte mult sa recapete Gibraltarul de la britanici. Dupa presiuni diplomatice intense fara rezultat, s-a gandit ca ar fi indicat sa ii afume bine pe britanicii de aici. Astfel ca, imediat dupa micul oras spaniol Linea, vecin cu Gibraltarul, a construit o zona industriala imensa, iar ca punct central o rafinarie de mare capacitate. Totul pentru a polua zona si a strica “atmosfera” in Gibraltar. Numai ca nu a tinut cont, sau a fost informat gresit, de curentii de aer din zona. Nici un pic din fumul de la rafinarie si de la alte furnale nu ajunge in Gibraltar. Totul se duce inspre vest, numai in Spania. Ghidul se amuza copios si, inainte de a ne lasa liberi in oras ne mai spune o zicala locala: ”Cat timp vor fi macacii aici, atata timp vor fi si englezii”.
Ne plimbam prin orasul vechi, caracterizat de o alee pietonala destul de lata si de lunga plina de magazine, constructii vechi dar foarte frumoase si stradute stramte. Vizitam un magazin de bauturi si intr-adevar chiar sunt cele mai mici preturi. O sticla de whisky bun este 6-7 euro, un pachet de tigari de foi ce in Bucuresti este 5-6 euro, aici este 1 euro. Imi reinnoiesc colectia de sticlute mici cu bauturi, cu inca vreo 12 bucati pentru care achit 6 euro? ! . Mancarea in schimb este destul de scumpa, o pizza 12-15 euro. Ne intoarcem pe jos la vas pentru a lungi plimbarea printr-un loc plin de viata si cu o panorama pentru care merita vizitat.
www.bloggo.ro - povestiri de vacanta
Trimis de adrian76 in 06.10.09 21:45:09
1 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (adrian76); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
1 ecouri scrise, până acum, la acest articol
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2023 Gibraltar — scris în 13.03.23 de cristimicle din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- May.2019 Nu ratati — scris în 20.08.19 de Alinaamy din FREDRIKSTAD - RECOMANDĂ
- Jul.2014 Gibraltarul, de la dezamăgire la încântare — scris în 02.09.14 de iuliaen din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2014 The Rock of Gibraltar — scris în 09.03.15 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2013 Coloratul Gibraltar — scris în 21.01.14 de ania din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2012 Gibraltar - Primul pas pe tărâm britanic — scris în 08.09.13 de nicole33 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jan.2012 The Rock — scris în 15.08.12 de mariuspop din BUCURESTI - RECOMANDĂ