Culoare si zgomot, mult zgomot

TIPĂREȘTE

Hotelul nu are lift, ci doar doua etaje. Noi am stat la ultimul, dar mie-mi place sa fac sport si sa trag de fiare. Asa ca urcatul bagajelor nu a fost o problema... Prea mare.

In rest atmosfera hotelului e destul de prietenoasa si cocheta, colorata si oarecum familiara. Scarile interioare deschise, cu pereti inalti si luminosi, ticsiti de tablouri si afise dau un aer pitoresc si extrem de viu hotelului.

Resedinta noastra de top (am stat la la etaj deci pot sa ma laud cu chestia asta) era mai mare ca a vecinilor! Ajungand ultimii (WizzAir are obiceiul asta!) nu am mai prins o dubla si ne-au bagat la tripla. Adica un pat in plus - perfect pentru rasfiratul bagajelor - si inca un metru patrat de mocheta. Pe-ala l-am lasat neatins ca sa nu ni-l treaca la nota de plata...

Camera e simplu mobilata, cu patul tare si perne rigide. Macar e larg. Internetul functionabil, cu caderi regulate, poate chiar prea regulate. O fi intentionata toata chestia?

Pacat ca priza de curent e cat mai departe de masa - o idee complet anti-laptop, total nelaudabila intr-un oras cu renume in arta si moda. Daca eram in Pisa, nu comentam, stim cu totii ca aia o mai dau in bara din cand in cand...

Baia e colorata si pestrita, de voie buna si vacanta. In schimb nu are chiuveta. De fapt, exista un fel de chiuvetinno (cum ar denumi-o mucalita Coana Chirita) sau, pe romaneste spus, un breloc de chiuveta. Mica si haioasa, lucioasa si curata, insa total inutila pentru un spalat pe dinti sanatos si un barbierit cu adevarat masculin.

Am avut si bideu – si vai, ce impresionat am fost! O sa am ce povesti nepotilor... chiar daca nu l-am folosit. Si am avut pahare de plastic. Le urasc. Declar oficial ca urasc paharele de plastic. Cred ca o sa ma plang pe Booking de chestia asta...

Zgomotul e punctul forte al hotelului. Auzi in permanenta vecinii de palier (ala cu catelul si aia cu tocuri), vecinii de peste drum (patru la numar), gunoierii de foarte dimineata (ce harnici!) si de noapte (altii??), trollerele turistilor grabiti (de unde sa stie ei ca unii dorm la 5:18 dimineata?) E un festin al galagiei. De fapt, zgomotul recomanda hotelul ca ideal pentru doamnele care spera ca viata nocturna bogata din Florenta le poate trezi casnicia intrata-n sforaieli profunde. Daca intelegeti ce vreau sa spun...

Personalul Nuova Italia e extrem de serviabil, pacat doar ca nu prea am avut ce sa le cerem. Putina liniste, poate? Vorbesc bine engleza, sunt amabili si zambitori toata dimineata. Sunt atat de amabili incat ne-au sunat indatoritori si-n ziua plecarii “Voiam sa va reamintim ca mai sunt 5 minute pana la checkout! ” Ce draguti, nu-i asa?

Micul dejun e cam frugal, de ma intrebati pe mine, insa cochet si sanatos dupa parerea sexului sensibil. Doua croissante, un gem cu unt, un suc si o cafea – cat mai putine calorii “ca uite, draga, ce subtiri-s italienii”. Pai daca nu au bani de haine mari!

Mesele sunt reduse la un patratel de sah - daca le judecam rational si bi-dimensional, insa sexul slab (la geometrie) le vede drept intime din punct de vedere relational - asa cum se reflecta de altfel toata Italia prin ochii doamnelor. Oricum, imposibil de dat din coate fara a deranja rusoaicele de la masa din stanga sau familia de coreeni cazata in dreapta. Rusoaicele trebuiau sa fie mai frumoase ca sa merite un cot prietenos, iar coreenii erau disonant de linistiti ca sa-i mai deranjezi...

In mare, o experienta pitoreasca, cu plusuri, minusuri si mult, foarte mult zgomot. As mai repeta-o? In alta viata.

---

VIZUALIZĂRI: 1857 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI