Tabara sociala Crystal Nirvana Lagoon Villas Suites & Spa

TIPĂREȘTE

Dupa studierea ofertelor, locatiilor noi si nenumarate consilii de familie hotaram sa ne oferim inca o vacanta in Turcia, unde ne-am simtit de atatea ori foarte bine. De data aceasta hotaram sa mergem in Kemer, zone de unde am ales un hotel din lantul Crystal Hotels, dat in folosinta in 2014, deci nou. Locatia este cea care ne atrage in primul rand, aceasta aflandu-se, conform site-ului web al hotelului, intr-o padure de pini cu o suprafata de 152.000 m2. Rezervarea s-a facut la sfarsitul lunii februarie 2015 pentru a putea beneficia de reducerea oferita in perioada de “early booking”. Camera rezervata a fost o camera “family land view” iar regimul, “ultimate all inclusive”.

Calatoria cu avionul (din nou charter dar cu alta linie aeriana decat cea preferata, aceasta linie fiind inclusa in pachetul cumparat), la dus a decurs destul de bine. Aeroportul arata parca mai murdar si mai prost intretinut fata de anii trecuti.

Transportul de la aeroport la hotel, 36 de km, este asigurat cu un autocar mediu ca marime si capacitate. Drumul, circa 45 min. ca durata, a fost parcurs fara probleme, chiar daca trebuie sa traversam orasul.

Hotelul se afla la poalele muntilor, intr-o padure de pini (totusi cam putini pini pentru o padure), peisajul este superb, muntii in spatele hotelului, iar in fata Mediterana (foto 2 la 5). Foto 1 prezinta harta locatiei pe care am primit-o la receptie. Semnalizarea directiilor catre diferite zone, obiective de pe locatie este foarte proasta. Ca atare harta s-a dovedit esentiala pentru orientare.

Plaja este stramta si abrupta, acoperita cu nisip in zona sezlongurilor. La malul marii exista o zona de circa 2-3 m latime, acoperita cu pietris. Exista o singura zona pe plaja suficient de lata ca sa permita instalarea a 3 randuri de sezlonguri (foto 2), in rest fiind instalate 2 randuri sau, majoritar ca intindere, un singur rand de sezlonguri. Sezlongurile nu au saltele, sunt uzate si murdare. Pe parcursul sejurului de 11 nopti, nu am vazut niciodata pe cineva din personalul de intretinere sa spele aceste sezlonguri. Zona de sezlonguri este completata cu un rand de baldachine care pot fi accesate contra cost. Umbrelele de pe plaja, de culoare alba, sunt uzate, murdare si destul de mici ca suprafata acoperita. Foarte deranjant era faptul ca toate scrumierele erau dezgustator de murdare fiind fixate cu un surub si ca atare foarte greu de scos si curatat. Unele familii le utilizau pentru aruncarea pampersilor murdari. Mai mult, la ora 15:00 fix, apareau pe plaja doi lucratori care aveau sarcina sa alinieze sezlongurile si sa inchida umbrelele indiferent daca erau sau nu ocupate de turisti.

Apa marii (foto 5) este foarte limpede si a fost foarte calda (28 de grade C) in perioada sejurului. Intrarea in apa se face pe alei (circa 10 m lungime, 1 m latime), construite din saci de pietris marunt, saci intretinuti/schimbati din cand in cand de salvamari, in timpul programului lor de lucru si asta in ciuda faptului ca deranjau turistii. Pe fundul apei sunt pietre rotunde de diferite marimi (de la foarte mici la unele de circa 1 m mai spre larg). Ca atare, pantofii de apa sunt obligatorii. Intrarea in apa se face progresiv ceea ce este un avantaj. Exista 3 pontoane, toate din lemn, pe stalpi din burlane metalice si fundatie de ciment, 2 pentru utilizarea comuna si unul pentru oaspetii VIP, aflat in zona dedicata exclusiv acestora.

Zonele verzi (foto 6) sunt destul de bine intretinute. O remarca, am spus la inceput ca o caracteristica a locatiei care ne-a convins a fost suprafata foarte mare, 152.000 m2. Dupa ce am vizitat locatia de la o latura la alta avem mari dubii ca aceasta suprafata este si cea reala. Parerea noastra este ca locatia este semnificativ mai mica, poate undeva la 100.000 m2.

Cladirile (indiferent de zone, VIP sau nu), sunt foarte inghesuite, aleile sunt foarte inguste, unele avand curbe foarte stranse si cu vizibiltate redusa, ceea ce face foarte riscant deplasarea pe jos in conditiile in care personalul hotelului conduce masinutele electrice cu viteza foarte mare si, de multe ori, sunt neatenti la drum.

Restaurantul principal (foto 9) este aproape de piscina comuna si de plaja, formeaza corpul B, are o terasa acoperita si o sala de mese imensa in care nu exista intimitate, spatiile sunt prost amenajate iar zgomotul este infernal. Acest “restaurant” chiar arata ca o cantina populara. Deasupra cantinei exista doua nivele unde sunt camere si unde sunt cazati turisti. Zgomotul produs de sistemul de evacuare de la bucatarie si de cel de la sistemul centralizat de aer conditionat care deserveste cladirea este infernal si permanent. Nu stim cum oaspetii cazati acolo se pot odihni considerand ca bucataria este functionala si pe parcursul noptii. O zona semnificativa din terasa deschisa este desemnata ca loc in care fumatul este interzis. Acesta este unul dintre cele doua locuri unde exista semnul de interzicere a fumatului, al doilea fiind liftul din corpul principal (blocul A).

Locatia are un amfiteatru cu o scena destul de mica si foarte uzata si murdara. Spectacolele (dansuri turcesti, samba Columbiana care de fapt a fost un mixaj de dansuri sud-americane, un scamator cu numere foarte slabe, faimoasele show-uri Mr. si Mrs. Hotel X in care se acorda astfel de “titluri locale” pe baza fluieraturilor si aplauzelor spectatorilor, un spectacol pentru copii “Santa Show”, numare de acrobatii ale unor acrobati cubanezi care au ratat de 2 ori piramida de 4 si au renuntat ca sa nu se accidenteze si un numar de acrobatii pe biciclete si placi cu rotile pe care l-am vazut de mult prea multe ori si care a avut aceleasi acrobatii si aceeasi protagonisti etc.) au fost dea dreptul infantile, ca sa ne exprimam generos. La niciunul dintre spectacolele la care se pretau decoruri nu a existat asa ceva. Totul a culminat cu spectacolul “Santa Show” unde o tanara mica de inaltime si destul de corpolenta a incercat sa ne convinga ca stie ceva pasi de balet, costumele erau dezgustator de prost alese, dansurile si muzica sub orice critica iar rezultatul final a fost plecarea majoritatii spectatorilor cu mult inainte de final. Nici copiii nu au rezistat prea mult. Credem ca noi am rezistat pana pe la jumatate. Filmarile pe care le-am facut in timpul acestui spectacol sunt demne de a fi postate pe web! Absolut grotesc! Locatia nu are trupa propie.

Prezentatorul spectacolelor de mai sus era capabil sa prezinte clar numai in limba turca si rusa. Capabilitatile in germana si engleza aproape inexistente. Jocurile la piscina si oricare alta activitate erau anuntate o singura data. Atat! Echipa de jocuri distractive, condusa de acesta, aproape inexistenta. Numeric cu mult sub cerinte, lenesa si lipsita de imaginatie. Nu s-au deplasat niciodata pe plaja sa atraga in activitati turistii de acolo ci si-au facut veacul exclusiv in jurul piscinei comune, la umbra celor cativa pini ramasi in picioare la locul respectiv sau in chioscul de lemn unde isi aveau cartierul general. Activitatile erau afisate pe doua panouri, pe jumatati de ora iar spectacolele erau afisate pe zile, prima si a doua saptamana, urmate de repetarea continua a acestora.

Cazarea, o poveste de cosmar. Ajungem la hotel, unde intram in corpul principal (blocul A, subsol + parter + 2 etaje) intampinati de miros de canalizare. Intrarea nu este spectaculoasa, receptia si celelalte amenajari (barul, zona de relaxare/primire oaspeti etc. situate la parter), nu ies in evidenta si chiar sunt decorate iefting si cu prost gust. Domina plasticul. Zeci de pasari in culori sterse, inexpresive, atarna din tavan, florile sunt din plastic, aranjamentele florale (vezi foto 31) sunt tot din plastic, lampadarele sunt de proasta calitate si total nepotrivite, amestec de culori fara sens, mochetele foarte murdare (vezi foto 11). Exista la intrare o masa cu ceva rahat, niste prajiturele si un vin spumos de proasta calitate. Dam bacsisul obisnuit in pasaportul meu si solicitam sa fim si noi cazati.

Primim o camera la etajul I (nr. 1117) pe care incercam sa o refuzam si insistam sa fim cazati in bungalowuri sau la vilele de langa blocul A. Dupa multe discutii, telefoane & SMS-uri schimbate cu agentia din tara, nu avem incotro deoarece ni se spune ca, deocamdata, nu au o camera similara libera decat acolo. Discutiile cu agentia din tara continua si asteptam totodata sa ne intalnim cu reprezentanta partenerului turc pentru a rezolva situatia, intalnire care, din pacate, a avut loc abia a doua zi la orele 16:30. Solicit receptionerului sa ne trimita bagajele la camera. Acesta imi spune cu nonsalanta ca trebuie sa ma duc eu afara din hotel si sa arat numarul camerei si care sunt bagajele pe care le doresc trimise la camera. Primul hotel de 5* unde mi se spune asa ceva. Ma duc ca nu am incotro dar n-am cui sa vorbesc. Nu este nimeni afara. Ma intorc la receptie unde o doamna receptionera se arata deranjata ca solicit totusi sa cheme pe cineva sa-mi care bagajele. Pana la urma resusesc si plecam la camera.

Camera 1117 este situata la etajul I, deasupra pianului din zona de relaxare de la parter. Se compune dintr-o camera cu 2 paturi single (1,8 m x 0,60 m fiecare), in aceasta camera intrandu-se direct de pe holul hotelului, un mic hol de trecere care lasa pe dreapta sifonierul si pe stanga baia si merge mai departe in camera cu pat dublu (1,8 m x 0,90 m).

Camerele sunt suficient de spatioase dar holul dintre camere este foarte stramt, baia foarte mica, cu usi batante din sticla satinata ce permit patrunderea in camere a mirosurilor neplacute din toaleta, cu o cabina de dus si un scaun de WC izolate tot prin usi scurte de sticla satinate si foarte mici ca volum. Daca esti cumva claustrofob... atunci este o problema. Telefonul de urgenta este chiar langa scaunul WC-ului... Baia arata ca dupa razboi, vezi foto 16 la 19, cu explicatiile de rigoare. Deoarece etansarea de silicon de pe podeuaa cabinei de dus nu exista, baia se inunda de fiecare data cand cineva face dus si trebuie sa o stergem ca sa nu alunecam.

Camera are un sifonier (foto 14) de tot rasul, doar o treime fiind posibil a fi utilizat. Din camera se iese pe un balcon mic unde este un uscator de rufe pliabil destul de generos dar masa si scaunele de rafie artificiala (2 la numar) sunt pentru liliputani. Exista seif electronic care scartie de parca a fost imprumutat din recuzita unui film horror. Sunt 2 minibaruri ticsite cu apa si sucuri plus 2 cutii de bere Efes, de 250 ml. Sucurile (inclusiv fanta, sprite, coca-cola) sunt de foarte proasta calitate. Nu pot fi consumate. Mai exista cate un Toblerone mic care incepand de a doua zi, din cate unul in fiecare minibar devine unul singur. Minibarurile fac un zgomot infernal, mai ales noaptea. Mai exista niste pungute foarte mici de cipsuri, alune si instrumentarul pentru preparat ceaiuri. Nu s-au deranjat sa aduca un cos de fructe si/sau o sticla de vin, de bun venit, asa cum se procedeaza la un hotel de 5* in Turcia. De fapt, vezi foto 15, nu s-au deranjat sa ascunda intrarea in camera... Foto 13 prezinta asa zisa vedere la gradina. Nu exista niciun sertar. Mobila este similara cu cea dintr-un birou unde nu se intampla nimic si nu munceste nimeni si este facuta din pal de proasta caliatte (probabil cel mai ieftin). Camerele sunt luminate foarte prost, putine becuri si foarte slabe.

Atentie, camerele de la acest hotel nu sunt izolate fonic. Orice zgomot se aude foarte bine, chiar daca vine de pe culoar sau din a 2-a sau chiar a 3-a camera din jur. Mai este de notat faptul ca nu exista scari in blocul A decat cele de urgenta si cele pentru personal. Deci, suntem dependenti de 2 lifturi mici si cum iti este norocul... Cineva a vomitat intr-una din scrumierele de langa lifturi, murdaria fiind vizibila si mirosul simtindu-se timp de doua zile. In urma plangerilor repetate dupa doua zile au curatat. Patetic!

Trebuie mentionat ca la receptie au incercat din greu sa ne convinga sa platim o suma suplimentara ce pleca de la un minim de 1570 de euro pentru a fi cazati in zona VIP 2 sau peste 2000 de euro in zona VIP 1. Am refuzat si ulterior am vazut ca aceste zone erau goale, doar cateva camere ocupate in zona VIP 2 si atat.

La ora 18, o duduie incepe sa cante la pian. Se aude in camera tare si clar. Dureaza pana la 21:30 cand pleaca. Doamne ajuta! Nu ne asteptam sa ne cante Artur Rubinstein dar ceea ce producea duduia respectiva era doar zgomot.

Prima noapte.

Camera in care suntem cazati este inconjurata de camere ocupate de un grup numeros si extrem de zgomotos care nu se culca mai devreme de 2 noaptea. Adultii zbiara la mobile pe culoar, rad in hohote, un card de copii topaie in camera de langa, usile sunt trantite continuu, se striga unii pe altii pe culoar, fumeaza pe culoar si sting cu nonsalanta tigarile in scrumierele de langa cele doua lifturi (vezi foto 34). Inutil sa vorbesti cu ei. Pur si simplu nu ai cu cine. De mentionat ca toate acestea s-au petrecut deasupra receptiei si a biroului Relatii cu Clientii. A doua zi reclam la receptie unde sunt informat cu nonsalanta ca nu e de competenta lor ci de cea a biroului Relatii cu Clientii, aflat 2 m mai incolo. Ca atare ma duc la respectivul birou, vorbesc cu 2 tineri care isi noteaza in agende plangerea promitand ca se vor duce si vor discuta cu grupul respectiv, dupa care nu se intampla absolut nimic.

Urmatoarele nopti, 3 la numar, pana cand ne mutam in alta camera, se desfasoara identic. De mentionat, ca absolut toate plangerile (si nu au fost putine) relatate la acest birou au fost doar un efort inutil. Nu s-a rezolvat niciodata absolut nimic.

In sfarsit, vorbim cu reprezentanta partenerului turc care trebuia sa ne asiste pe durata sejurului. Reusim sa obtinem promisiunea de a schimba camera pe 16 August (4 zile mai tarziu de la sosire). A fost singura data cand am vorbit cu agenta respectiva fata in fata in ciuda promisiunilor ferme ca o sa vina personal sa discute cu noi si cu cei de la hotel ca sa se convinga ca totul este in regula si ca am primit ceea ce am platit. Discutia este lunga, ne exprimam dezamagirea totala si pana la urma s-a dovedit ca am avut dreptate.

In 16 August pierdem jumatate de zi cu mutatul, dar suntem plini de speranta ca iata, ne ducem in spatele curtii, intr-o vila (D8), unde va fi liniste. Gresit! Primim camera 4320 (foto 21 la 27) situata la parter, prima pe stanga, singura camera family care ni se spune ca ar fi libera.

Camera are o baie mai bine aranjata, cu o cabina de dus mai mare dar, din nou, prost proiectata iar camera este la fel de murdara ca si prima. Poate nu la fel de distrusa. In fine, sifonierul poate fi folosit in intregime. Minibarurile sunt identice, fac acelasi zgomot infernal si contin acealeasi lichide ce nu pot fi consumate. Prima camera este mai mica cu 5 m2 dar nu asta este problema. Cosmarul continua. La zgomotele ce se aud din celelalte camere se adauga galagia pe care o fac cameristele (cele mai zgomotoase cameriste si am calatorit pana acum in 17 tari), cele produse de personalul de mentenanta, mecanici si electricieni (mai ales intre orele 24 si 5 dimineata), precum si de turistii nocturni si beti de pe alei si din vila respectiva plus din vilele din jur. Clar, cea mai zgomotoasa locatie unde am stat vreodata si unde nu exista nici macar un singur semn „Pastrati linistea”.

Pe holul de la intrare exista o magazie a cameristelor (vezi foto 29) unde este un trafic continuu, gunoiul strans din D8 si din vilele din jur este adus si trantit langa usa noastra (vezi foto 30), carucioare de tot felul ne blocheaza aproape zilnic accesul in camera mai ales intre orele 12 si 16 etc. etc. Arareori zgomotul nocturn se stinge inainte de 3 dimineata. Personalul de mentenanta se retrage noaptea, pe rand, la odihna, in subsolul ce se vede in foto 28, zornanind cheile si trantind usa de termopan care blocheaza accesul altor persone in mirifca locatie. Se vede clar in fotografie ce mizerie (ca sa ne exprimam generos) este acolo!

Noaptea, furnici de circa 1 cm lungime (vezi foto 27), intra pe sub usa de la intrare si daca nu sari primu’ te pisca. Ma plang din nou la renumitul birou unde o duduie imi spune relaxata ca trimite pe cineva sa dea cu pesticide in camera. Refuzam! Prefer sa lupt pentru supravietuire prin metode traditionale. Este mai sanatos! Acelasi birou inutil si ineficient care, in ciuda plangerilor referitoare la personalul zgomotos nu a catadicsit sa faca ceva.

Masa – servita exclusiv in cantina populara din blocul B. Scaune murdare, tacamuri lipicioase si murdare (foto 35 si 36), vesela la fel, farfuriile situate sub mobilierul pe care se aseza mancarea, expuse la stropirea accidentala in urma utilizarii mopului de catre personalul care facea curatenie cand is cand, chelnerii depasiti numeric si unii chiar lenesi, mancarea nu era variata, de proasta calitate, prost gatita si in cantitati limitate (cu circa 50% mai putina decat eram obisnuiti in Turcia la acest nivel). Fructele de proasta calitate. De exemplu, pepenele galben deja trecut si rau la gust, pepenele rosu cu gust de pepene furajer sau era necopt. Alt exemplu, pestele a constat din hering, macrou si pastrav congelat si o ruda mai prapadita a Doradei pe care n-am reusit sa o identific nici pe web, o singura seara Dorada proaspata, de 3 ori somon (tot congelat), de 2 ori creveti si raci si o data crabi. Pestele gatit exclusiv pe plita in foarte mult ulei, la fel ca si legumele. Existau si „specialitati ale casei” precum „salata” tipica meniului Ultimate All Inclusive din foto 32, prezenta absolut in fiecare zi, la pranz si la cina. Intr-o seara, sotia a nimerit un peste care nu a fost curatat de intestine si care mirosea groaznic dupa ce la desfacut (foto 38). Pestele congelat avea gustul specific unei congelari indelungate. Mancarea nu era niciodata suficienta cantitativ si daca nu ajungeai in prima jumatate de ora de la deschiderea restaurantului era posibil sa te uiti lung chiar si dupa cartofii prajiti (tot congelati). Patiseria tot din produse congelate, painea pentru sandvisurile calde tot congelata, aparatul de facut sanvisuri functiona prost si era extrem de murdar si uzat. Calitatea painii servite se vede clar in foto 37 si este fara comentarii. Nu a existat diversitate in ceea ce priveste felurile servite si nici festivismul specific serilor cu specific (doar lunea, miercurea si sambata existau mese cu specific anuntate la intrare printr-o hartie tiplata). Din nou, PATETIC! Prajiturile, cele mai proaste intalnite pana acum in Turcia. Gelatina, crema industriala facuta din praf de la punga, torturi facute parca din ipsos etc. Mesele nu erau re-aranjate dupa primul val. Erau lasate murdare. Vrei sa mananci, te asezi ca nu ai incotro. Vinurile servite la sticle de 750 ml, toate seci. Cel rosu nu era rau (Dimken parka) dar cel rose si cel alb... lasau de dorit. Inghetata mai salva din categoria desert.

Dupa primele doua mese servite la cantina populara m-am deranjat. Noroc ca plecam cu farmacia dupa noi. 4 zile de dieta si furazolidon au fost necesare. La scurt timp fata a facut afte in gura de la vesela si tacamurile „foarte curate”. Din nou farmacia mobila si-a facut datoria. Asa ca nu uitati, daca decideti sa va incercati norocul la aceasta locatie, sa luati o farmacie cat mai complexa. Poate fi necesara. Prima data in Turcia cand trebuie sa apelam la farmacie si fiind aproape sa apelez la asigurarea medicala. Poate si pentru ca majoritatea personalului ce gatea in timp real nu se omorau sa poarte manusi de protectie. Sigur, „povestile din cantina populara” sunt foarte multe dar ne oprim aici. Pe o scara de la 1 la 10, micul dejun - nota 3, pranzul – nota 2 si cina – nota 2. Exista un singur gratar pe carbuni (doar seara), foarte mic dar si la acesta se dadea rasol. In general, carnea si pestele erau destul de prost preparate. Selectie slaba de legume si de proasta calitate. In final, si sincer, nu am crezut ca o sa ni se intample asa ceva in Turcia, am supravietuit cu pui la rotisor si cartofi prajiti. Ba mai mult, m-am intors cu o greutate mai mica cu 0,5 kg in conditiile in care din Turcia nu m-am intors vreodata, pana atunci, cu mai putin de 2 kg in plus.

Trebuie evidentiat si faptul ca in ultima seara o doamna care isi ducea farfuria la masa a alunecat pe podeaua „foarte curata” si „uscata” si s-a taiat la mana in farfuria sparta. In timp ce cateva persoane din staff incerca sa o ajute, asta in loc sa cheme doctorul si sa curete locul, o alta doamna trece pe langa locul cu pricina, aluneca si cade pe jos. Mai trec mai bine de 15 minute pana cand apare si echopamentul pentru curatat podeaua. De fapt, trebuie mentionat ca siguranta turistilor nu este unul dintre principalele obiective ale managementului acestui hotel.

Piscinele – Exista o singura piscina comuna, un lighean ceva mai mare. Foarte mica ca dimensiuni, cu apa de mare filtrata si, care, conform tablitelor de informare, avea apa incalzita la 30 grade C. Gogoasa! La 30 de grade trebuia sa fie ca la Baile Felix. Dar nu era asa. Pana la ora 11 dimineata nu erau mai mult de 6 persoane in piscina din simplul motiv ca apa din piscina era frigider. Imposibil sa intri! Seara la ora 18, apa din piscina ajungea undeva la 23-24 de grade C. Dar, exista cineva care schimba pe tablite doar data si niciodata temperatura apei si % de Cl din apa. Daca echipa de intretinere a atmosferei isi aducea aminte sa umfle vreun gadget nu mai ramanea prea mult loc in piscina (vezi foto 3). Pe locatie exista si piscine de mici dimensiuni arondate grupurilor de vile si bungalowuri. N-am reusit sa aflam niciodata la care aveam acces si la care nu. Am intrebat 3 receptioneri si am primit 3 raspunsuri diferite. Am intrebat la relatii cu clientii si tot n-am aflat. Exista si topogane dar nu am incercat. Mai au si un mini aqua parc pentru copii unde seara se producea mini-disco pentru cei mici.

Dusurile foarte putine. Doar doua dusuri cu cate trei iesiri pe toata lungimea plajei, situate in dreptul celor doua pontoane pentru uzul general si cate doua dusuri single pe fiecare ponton. Erau ori defecte, ori infundate (vezi foto 33). Prosoapele de plaja se ridicau pe baza de card (si pentru acestea am dat lupte la receptie), dintr-un singur punct de ridicare/colectare situat langa ligheanul numit piscina comuna. Vezi foto 39, care exemplifica clar tot ce inseamna conceptul „Ultimate All Inclusive” si cel de „Privileged Life” la acest hotel. Niciodata n-am reusit sa prindem 3 prosoape ok. Macar unul era rupt sau desirat. Absolut toate prosoapele utilizate pe plaja sunt exterm de uzate iar personalul Nirvana, chiar atentionat, nu le retrage din uz ci le amesteca pe toate la un loc.

Putine baruri in jurul zonelor fierbinti plus oferta subtire de cocktailuri. Le-am incercat pe toate si alcoolice si non-alcoolice si n-am reusit sa gasim macar un singur barman care sa respecte retetele din meniul de bauturi. Fiecare avea propria reteta sau habar nu avea ce sa amestece si cum. La ora 10:30 dimineata am avut chiar surpriza sa ni se spuna ca nu poate pregati un cocktail deoarece nu are suc de lamaie. Nota bene, au in meniu coniac Martel, Metaxa si altele, majoritatea VS, vodka si gin si ca atare ne-am mai pregatit singuri niste cocktailuri, folosind sucurile disponibile.

Restaurantele a la carte – pustii sau aproape pustii.

Nu s-a organizat nicio gala in aer liber, nu s-au tras artificii. Totul searbad!

Populatia – formata majoritar din kazaki, rusi si turci si doar niste „firicele” de romani, britanici, nemti, ucrainieni, polonezi, cehi, francezi si ceva nordici. Imi pare rau ca trebuie sa mentionez, dar in viata mea nu am auzit atatea ragaieli si n-am vazut atatia oameni scuipand pe jos indiferent unde se aflau. Fara sa mai mentionez o serie intreaga de alte „abilitati” mult mai potrivite in salbaticie decat la un hotel de 5*.

Zona de magazine – situata langa restaurantul principal, este foarte generoasa ca spatiu si cu aceleasi preturi astronomice obisnuite in Turcia la astfel de magazine.

De notat ca au pene de curent foarte dese. Cel putin 2-3 pene pe noapte plus ziua. Exista cel putin un generator de urgenta care face un zgomot teribil. Intr-una din zile a fost adusa o macara pentru a schimba un transformator. Zona de lucru a macaralei nu a fost inchisa si toata operatia s-a desfasurat pe mijlocul aleii principale, unde era calata macaraua, si cu turistii miscandu-se liber pe langa macara. Asta de fata cu reprezentantii hotelului. Din nou, nu am avut cu cine purta un dialog. Nu stii rusa sau turca atunci nu esti de-al casei.

Bineinteles, am avut parte si de cireasa de pe tort.

Conform reprezentantei partenerului turc in ultima zi trebuia sa primim un fax cu ora la care urma sa fim preluati de la hotel. Daca nu era faxul in camera, conform instructiunilor agentei, trebuia sa intrebam la receptie. Zis si facut. Nu fax in camera, mers la receptie si expediati rapid la avizierul hotelului. Bineinteles nimic afisat. Sunam la agenta respectiva care ne transmite ora preluarii. De fax si scuze... nu mai este timp.

A doua zi suntem preluati de un microbuz, ajuns la hotel relativ la timp. Suntem cu totul 1 familie si 3 cupluri. Reprezentantul agentiei din partea turca ne anunta laconic ca el va cobori in cateva minute deoarece are alta masina si ca ne va duce doar soferul turc la aeroport. Nu stie ce numar au ghiseele de check-in unde trebuie sa ne prezentam si suntem sfatuiti sa ne uitam pe tabela in aeroport. Zis si facut. Tanarul respectiv coboara si plecam mai departe. La intrarea in oras soferul turc opreste la o benzinarie si pleaca sa serveasca micul dejun care ii ia numai putin de 30 de minute. Stam si asteptam. In sfarsit vine si plecam mai departe. Nu vorbeste decat limba turca. Ajungem la aeroport, dupa ce traversam cu greu orasul foarte aglomerat. La aeroport, surpriza, suntem ultimii la cele 4 randuri de la ghiseele respective riscand sa stam care pe unde mai gaseste loc. In sfarsit, reusim sa mai gasim un rand de 3 locuri si trecem de toate celelalte formalitati. Din pacate avionul nu vine la timp si intarziem 3 ore dupa ce am fost tinuti in sah de personalul aeroportului si plimbati de la o poarta la alta. Primim pana la urma o sticla de 0,5 l de apa sau o cutie de fanta/coca cola, la alegere. Nimeni de la linia aeriana nu a catadicist sa vina sa ne explice situatia iar echipajul si-a cerut niste scuze de complezenta si atat. Zborul dureaza doar o ora si 10 min., pilotul urcand si coborand foarte, foarte repede. Un copil mai sensibil vomita la aterizare. Dar, Slava Domnului, reusim sa ne intoarcem acasa!

La final, inainte de concluzii trei note importante:

1) Intr-una din zile, a fost innorat si am decis sa mergem de-a lungul plajei, pe promenda, sa vizitam urmatorul hotel, tot din lantul Crystal si anume Crystal Flora Beach. Trecem de granita de la Nirvana si agenta de paza, care sta la umbra unui pin pe scaun zambeste dar nu ne opreste. In schimb, cand vrem sa trecem pe teritoriul Crystal Flora suntem opriti de agenta de paza de la Flora care ne interzice accesul in ciuda faptului ca ii explicam politicos ca suntem oaspeti la celalat hotel, parte din acelasi lant. Nu reusim sa trecem si ne intoarcem dar asta nu inainte de a vedea cu proprii ochi o bucatica de plaja de la Crystal Flora, acoperita cu pietre, si unde cativa turisti foloseau propriile prosoape, nu pe cele inscriptionate Crystal Flora, sa acopere saltelele din rafie articiala, extrem de murdare si chiar rupte, pentru a putea sa le foloseasca. Fara sa mai mentionam ca un sezlong rupt bucati zacea aruncat pe o latura a plajei, pare-se fara a deranja personalul hotelului iar sezlongurile erau extrem de inghesuite.

2) Toate afirmatiile de mai sus pot fi sustinute cu fotografii si filme. Din pacate, spatiul pus la dispozitie este restrictionat la un anumit numar de fotografii asa ca a trebuit sa alegem si a fost extrem de greu. Insasi „povestea” noastra este mult mai lunga dar credem ca cele relatate sunt suficiente pentru cine doreste sa se informeze despre aceasta locatie.

3) La acest hotel nu sunt afisate fotografiile si numele membrilor managmentului. Nici macar cea a managerului de serviciu. Totul se rezuma la biroul pentru relatii cu clientii.

In concluzie, acest sejur a fost cel mai prost de pana acum in Turcia. Locatia este de departe sub 3* din toate punctele de vedere si ne-a amintit de un concediu prin sindicat intr-o statiune de pe litoralul Marii Negre din anul 1998. Identic! Adica o tabara sociala in care functioneaza o cantina populara. Sejurul a costat imens pentru conditiile de cazare, masa si servicii oferite. NU RECOMANDAM Crystal Nirvana Lagoon Villas Suites & Spa din Kemer si chiar mai mult, spunem: EVITATI! Din punctul nostru de vedere, lantul de hoteluri Crystal din Turcia, linia aeriana cu care am zburat, agentia primara din Romania si partenerul turc al acesteia sunt pe lista noastra neagra.

---

VIZUALIZĂRI: 5846 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI