Muzeul Imperial al Războiului din Londra

TIPĂREȘTE

În 2009 am făcut o excursie semiorganizată de o săptămână la Londra. De ce spun semiorganizată? Pentru că din partea agenţiei turistice am beneficiat de transport cu avionul, cazare şi atât. Ne-am dat seama de la început că programul nu cuprindea obiectivele care ne interesau pe noi. După ce am vizitat British Museum, National Gallery (unde nu s-a permis fotografiatul), Muzeul de Stiinţe Naturale în care statuia lui Darwin trona la capătul scării spre etaj şi Muzeul Modern Art amenajat într-o veche centrală pe cărbuni şi care nu mi-a plăcut deloc, într-o dimineaţă ne-am gândit să ne urcăm în London Eye să vedem Londra de la înălţime. Am văzut-o.

De fapt soţul meu avea un plan: să meargă la Muzeul Imperial al Războiului. Pusese totul la punct de acasă, ştia traseul ca şi cum s-ar fi născut la Londra aşa că hai! hai! am străbătut distanţa de 1.5 km în cca jumătate de oră şi am ajuns pe avenue Lambeth în faţa unei clădiri somptuoase. În faţa ei erau două tunuri navale uriaşe din Primul Război Mondial cu care se trăgeau obuze care ajungeau până la 30 km distanţă. Ele fuseseră montate pe navele la HMS Ramillies şi HMS Resolution. Muzeul a fost deschis în 1917 pentru a comemora victimele primului război mondial.

La inaugurarea sa de către regele George al V- lea, sir Alfred Mond, iniţiatorul proiectului şi-a expus concepţia prin cuvintele „ nu este un monument al gloriei militare, ci un record de trudă și sacrificiu˝ Trebuie să vă spun că englezii au un cult al conflagraţiilor câştigate dar şi al efortului şi sacrificiului comun al militarilor şi civililor.

Îmbogăţindu-şi exponatele a fost mutat în 1936 în actuala locaţie în clădirea Bethlem în care a funcţionat un spital psihiatric. Deşi iniţial muzeul fusese destinat evocării primului război mondial, după cel de al doilea a inclus şi exponate din acesta. Astăzi În Anglia mai sunt încă patru muzee ale războiului care fac parte din organizaţia IWM (Imperial War Museum) din care trei sunt în Londra. Muzeul din av. Lambeth este cel mai important.

Clădirea muzeului a suferit o serie de amenajări începând din 1980 şi care au fost terminate în anul 2000. Muzeul este organizat pe cinci nivele, plecând de la subsol, dedicat exponatelor din Primul Război Mondial (tunuri, uniforme, arme, hărţi etc.), parter (care se concentrează asupra celui de al II-lea Război Mondial), la nivelul următor se află o expoziţie permanentă dedicată Holocaustului ( în curs de organizare când am vizitat noi muzeul).În cursul amenajării curtea fostului spital a fost transformată într-un atrium, - parterul fiind construit suficient de solid pentru a susţine greutatea echipamentelor expuse-, o mezanină şi un balcon cu vedere la etajul doi. În atrium este Galeria Exponatelor Mari. În acest spațiu au fost amplasate tancuri, piese de artilerie, vehicule, echipamente și aeronave din primul război mondial până la războiul Falklands (1982). Exponatele de la parter includ: „Diavolul” un tanc Mark V; „Ole Bill” un autobuz de tip LGOC B, rachete V-2 și Polaris, coajă de 800 mm de la Schwerer Gustav și (colorat cu nisip, extremă dreapta) un rezervor Grant folosit de Bernard Montgomery.

Aeronavele suspendate includ un Sopwith Camel, Heinkel He 162 și (parțial întunecat) Supermarine Spitfire numărul R / 6915, care a zburat în bătălia Marii Britanii și a doborât trei aeronave. La etaj am fost impresionată de obiecte din timpul holocaustului. Parcă şi acum văd o vitrină cu sute de perechi de pantofi, majoritatea numere mici de copii. În 1999 expunerea holocaustului nu era terminată dar ce am văzut m-a cutremurat.

În 1968 muzeul a fost atacat de un piroman care a vrut să-l incendieze protestând astfel împotriva exibiţiei militarismului în faţa copiilor. În 1992 un republican din armata irlandeză a plasat două bombe la subsolul nuzeului. Ambele încercări de atentate au fost dejucate.

Intrarea este gratuită, finanţarea întreţinerii sale fiind făcută de stat şi din donaţii.

Ce vă mai pot spune? Dacă ajungeţi la Londra nu rataţi acest muzeu care nu este dedicat numai victoriilor militare, ci şi participării populaţiei civile la război. Prin analogie şi acum suntem într-un război dar cu un inamic nevăzut. La acest război participăm cu toţii schimbâdu-ne modul de viaţă şi rămânând în casele noastre. Ne este greu mai ales acum în preajma celei mai mari sărbători creştine în care până anul acesta mergeam la Înviere şi ne bucuram împreună cu cei dragi, copii şi nepoţi.

WEB, dacă se poate: https://www.youtube.com/watch?v=O9G5q1vompI

---

VIZUALIZĂRI: 561 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI