Imperial War Museum şi filialele sale

TIPĂREȘTE

Prima parte a impresiilor despre ceea ce am văzut la Londra, începute aici.

Imperial War Museum (click aici) şi filialele sale, adică:

- IWM Duxford (click aici, muzeul aviaţiei - undeva în Nordul capitalei, din păcate prea departe să-l fi putut vizita în scurtul timp ce l-am avut la dispoziţie);

- IWM North (click aici, la fel, inaccesibil mie, fiind situat tocmai în Manchester, pentru a oferi şi locuitorilor din zone mai depărtate acces la materialele privitoare la istoria belicoasă a Albionului);

- HMS Belfast (click aici);

- The Churchill Museum Cabinet War Rooms (click aici);

- Winston Churchill's Britain at War Experience (editare ulterioară - atracție închisă între timp se pare că s-a redeschis la un moment dat).

IWM, este situat în Southwark, pe malul sudic al Tamisei (de fapt pe acest mal sunt şi HMS Belfast, şi Britain at war) pe Lambeth road.

A fost fondat în 1920 pentru a evoca luptele purtate de către englezi în Marele Război, iar din 1936 a fost mutat în actuala locaţie (partea centrală a unui fost vestit spital de nebuni - Bethlem/Badlam Royal Hospital). A fost închis publicului pe durata celui de-al doilea război mondial, apoi, după victorie, i s-a lărgit aria de acoperire şi asupra acestuia, iar ulterior asupra tuturor conflictelor în care a fost implicată Marea Britanie din 1914 încoace.

Accesul este gratuit, dar accesul la eventuale expoziţii temporare este pe bază de bilet plătit. Sunt cutii pentru "donaţii" (marcate 'Help us keep the museum free'), dar şi un magazin de suveniruri (cărţi, filme, CD-uri cu muzică, jucării/modele ale unor exponate, cărţi poştale, afişe/postere, bomboane, pixuri... ace, brice,... mă rog - orice se poate vinde şi are vreo legătură cu tema). Nici nu-i de mirare că în condiţiile astea, accesul este liber. Dar asta este aproape o regulă pe la marile muzee londoneze, şi probabil o voi mai pomeni pe unde va fi cazul. Are o încăpere cu dulăpioare unde se pot lăsa (chiar eşti îndemnat s-o faci) hainele mai groase şi genţile/rucsacii.

Am ajuns acolo exact pe nepregătite, hotărându-mă brusc atunci când am văzut (stând la coadă la London eye) că afară e o vreme de ****, care ar fi făcut tura cu roata mare un fiasco total şi m-am decis brusc să ies din rând şi să plec la muzeu.

L-am găsit destul de uşor, mergând pe jos maximum jumate de oră. De fapt, partea centrală a Londrei este un adevărat paradis pentru "backpack-eri", se ajunge uşor dintr-un loc în altul. Mai e şi varianta închirierii de biciclete (Barclays cycle hire - ţine tot de TFL). Cu numai 1 Ł puteţi să vă plimbaţi o zi întreagă. Dar deja am deviat, să revin la muzeele noastre.

Anglia, ţară insulară, a suferit în primul rând pe durata conflictelor majore, de o acută criză a resurselor. Iar acest lucru este foarte clar ilustrat în multe locuri, prin toate secţiile IWM.

Dar cu o mândrie naţională dusă la extrem, nu s-au lăsat niciodată înfrânţi, nici măcar îngenuncheaţi.

Iată ce înseamnă pentru un popor să fie condus de o monarhie, nu de nişte prăpădiţi de preşedinţi... îmi spuneam eu în gând, trecând prin săli şi holuri, privind la toate exponatele.

De fapt, chiar din faţa muzeului, afară, eşti întâmpinat de o pereche de tunuri navale de 15" (380mm), capabile la vremea lor să tragă un proiectil de cca 900 kg la aproape 29 de km! Au fost puse aici în 1968.

Ce veţi putea vedea în interior? cam tot ceea ce ţine de războiul modern şi contemporan. Tancuri (inclusiv tancul lui Monty!), echipamente, armament, machete diverse, uniforme, capturi de război (inclusiv vulturul de pe Wehrmacht! şi câteva maşini "Enigma"), ba chiar şi o casă englezească tipică, din timpul celui de-al doilea război mondial, instalată în subsolul clădirii. Avioane, rachete, cu celebrităţi ca V1, V2, Polaris, He 162, Mustang, Spitfire...

Câteva minisubmarine... Un tranşeu cu sunet şi miros adecvat...

Multe diorame cu scene de luptă, multe ecrane interactive care spuneau poveşti de război, din 1914 încoace, până la cel din Golf, trecând evident şi prin Coreea, Malvine/Falkland etc.

Au şi o secţiune foarte interesantă dedicată spionajului şi contraspionajului. Doar James Bond lipseşte de aici...

Nici nu am simţit când s-au scurs aproape 4 ore. Cu ce am mai petrecut la prăvălie, se făcuse deja târzior când am reuşit să plec de acolo.

În altă zi, folosindu-mă de data asta de un London pass pe 2 zile (54Ł), am mers la HMS Belfast, crucişător britanic lansat în 1938, ce a luptat în al doilea război mondial având un rol cheie în scufundarea cuirasatului german Schonhurst, apoi în războiul din Coreea şi a fost ulterior navă de sprijin la operaţiuni diverse de menţinere a păcii sub pavilion NATO până în 1967.

Intrarea este pe Morgan's Lane, în apropierea staţiei de metrou London Brige sau a London Brige City Pier, chiar pe malul fluviului. Preţul de listă pentru un adult este de 12Ł25p.

În preţul de intrare este inclus şi un audioghid (cam arhaic, dar util şi funcţional) - la IWM trebuia plătit (mi se pare că pentru deţinătorii de London Pass era gratis, dar eu încă nu-l activasem pe al meu şi nu am luat).

Vizita poate dura cam 2 ore, nava este mare şi are multe unghere de explorat, de la înălţimea punţii de comandă, până în burta navei, în sala maşinilor, trecând prin diverse punţi, pe la posturile de luptă (tunuri, mitraliere, lansatoare de torpile...) Mereu mă gândeam plimbându-mi paşii pe metalul cenuşiu cum le-ar fi plăcut colegilor Pepsi sau Laurenţiu să fie acolo, lângă mine?

Sau în sala tactică, privind ecranele radar mă trezeam făcând comparaţie între cele de aviaţie civilă cu care lucrez eu şi cele de acolo, dintre care unele folosite la reglarea tirului iar altele pt. navigaţie.

Şi aici erau din loc în loc ecrane interactive care spuneau diverse poveşti, aducând informaţie în plus faţă de cea din audioghid sau de pe panourile puse peste tot. Erau şi locuri unde prin lumini şi sunet, cu ajutorul recuzitei (manechine), erau create adevărate scene de viaţă...

Interesant - într-o fostă popotă a ofiţerilor, acum era un mic bar/bufet, unde puteai să iei o gustare sau să bei un ceai (sau alte chestii lichide, dar fără tărie).

E bine să veniţi îmbrăcaţi cu haine mai de "tăvăleală", întrucât sunt multe locuri (foarte) înguste şi nu deosebit de curate; de asemeni, e recomandat să purtaţi încălţăminte cu talpă aderentă, scările şi punţile pot fi alunecoase pe alocuri! De aceea, nici nu aş sfătui pe cei supraponderali să se aventureze peste tot; sau pe claustrofobi...

Urmează în imediata apropiere Winston Churchill's Britain at War Experience, pe Tooley Street, imediat lângă London Brige.

Taxa de intrare este de aproape 13Ł. (gratis cu London Card).

Este o adevărată experienţă (aşa cu îi spune numele) a Londrei din timpul războiului al II-lea, prin praful şi fumul exploziilor (la propriu! credeam că n-o să mai scap de mirosul ăla!), privind obiecte din epocă, îmbrăcăminte, raţii, adăposturi AA.

Se intră printr-o cabină de "lift" care te conduce spre un adăpost AA exact cum erau cele adevărate, unde pentru început rulează un film (de fapt, sunt câteva, la rând) despre Londra şi Anglia zilelor din anii '40, când nemţii le făceau viaţa un calvar. Apoi se trece mai departe prin alte încăperi care încearcă să reconstituie locuri din epocă.

Deşi ocupă o suprafaţă destul de mică, este foarte încărcat cu informaţie, audiovizualul şi olfactivul experienţei fiind mereu nişte suplimente utile.

Ultimul vizitat de mine (dar nu cel din urmă, aşa cum spuneam la început), este Churchill War Rooms. E peste drum de St, James Park, pe Clive Steps, King Charles Street. Preţul biletului este de 14.50Ł (gratis pt. London Pass).

Este chiar cabinetul de unde W. Churchill a dirijat războiul începând cu 1940. Este păstrat exact cum a fost când, la terminarea războiului, toată lumea şi-a luat jucăriile şi au stins lumina acolo.

Am văzut camerele de comandă, cele de şedinţă ale şefilor de Stat Major, camerele de odihnă ale ofiţerilor, dar şi ale membrilor cabinetului şi chiar cele ale lui Winston Churchill. Cu manechine, hărţi, lumini şi sunete au recreat şi aici scene vii din acele timpuri.

Evident, şi aici găsim la ieşire nelipsitul 'shop' cu suveniruri...

Toate aceste muzee chiar m-au făcut să simt un fel de întoarcere în timp; mă bucur că le păstrează, mă bucur că le folosesc drept material didactic la lecţii interactive cu elevi din toată ţara, astfel încât nicio generaţie să nu uite ce reprezintă această molimă (războiul) şi ce înseamnă să trăieşti cu asta...

---

VIZUALIZĂRI: 4095 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI