"Aurul și argintul Zadarului", biserica Sv.Marija

TIPĂREȘTE

În articolele mele despre Zadar, am pomenit doar în treacăt despre una din bisericile ce mărginesc latura de sud-est a Forumului roman, biserica mânăstirii Sf. Maria / Crkva Sv. Marije, fondată, se crede, în anul 1066, una din multele mânăstiri ale ordinului Benedictinilor ridicate pe coastele dalmate și care a rezistat timpurilor, fiind închisă doar din seara zilei de 16 decembrie 1943 când nemții au bombardat puternic Zadarul, afectând grav și mânăstirea. Aceasta a fost închisă pentru că statul n-a dorit refacerea ei, totuși la intervenții din exterior, la 27 septembrie 1970 se reușește ca maicile rămase în viață și care locuiau în clădirea Seminarului să se reîntoarcă în clădirea parțial refăcută. De atunci s-a reluat treptat activitatea slujbelor divine - liturghia orelor - dar și a atelierelor de muzică, broderie, florărie și chiar, dacă vă interesează, biserica are diverse apartamente pe care le închiriază turiștilor.

Dar ce este astăzi cu adevărat demn de vizitat și a scăpat miraculos din mâinile nemților și a altor doritori de comori, este o parte din expoziția permanentă “Aurul și argintul Zadarului”. Majoritatea obiectelor de aici aparțin benedictinilor și s-au păstrat pentru că au fost ascunse de maici într-o groapă secretă sub turnul clopotniței. Primarul italian al orașului a încercat să obțină comoara dar cele 70 de bombardamente care au distrus Zadarul și biserica, l-au împiedicat să afle unde au ascuns-o maicile. Și comoara era foarte bogată, de-a lungul secolelor regii și reginele cetății Zara dar și din alte părți ale Europei, au făcut danii importante mânăstirii benedictine. După refacerea mânăstirii și dezgroparea comorii, o parte din obiecte au luat calea Muzeului de Arheologie iar cele bisericești alcătuiesc expoziția cu obiecte ce acoperă o perioadă de timp de la sec VIII la XVIII și este una din cele mai valoroase din Croația.

Expoziția permanentă “Aurul și argintul Zadarului” a fost inaugurată la 4 decembrie 1976 și întreaga colecție este formată din obiectele îngropate în 1943, la care s-au adăugat diverse alte valori donate de bisericile locale, printre care valoroase sunt cele de la Sf. Sime. Muzeul este în clădirea din lateralul bisericii. Se intră pe portița dintre biserică și clădirea administrativă. La parter este paza, șocantă pentru o astfel de mânăstire când am fost noi, o femeie gardian cu părul aranjat în creastă, cu brațele pline de tatuaje colorate și biluțe în pleoape și nas!! Am crezut inițial că am greșit intrarea. Nu, a fost chemată o maică pentru că eram singurii vizitatori pașnici, grupul mare era format din copiii zglobii de școală, mult mai puțin interesați încă de aur și argint bisericesc. Maica a rezolvat imediat problema, într-o franceză perfectă ne-a invitat să vedem întâi parterul și să lăsăm puțin tinerii zglobii să se depărteze, apoi să urcăm și noi.

Parterul expoziției este destul de simplu, de aceea doar aici se pot face poze și are și un mic magazin cu suveniruri unde tronează cunoscutul Maraschino alături de gemuri, miere, dantele, iconițe, celebra lavandă croată și multe altele. Tot aici era o expoziție temporară de sculpturi romane dar și un interior de biserică, Sf. Nediljika, din sec. XI, demolată acum un secol și ceva. Etajul 1 are expuse sculpturi, picturi, obiecte de aur și argint din timpul romanilor dar și din perioada goticului timpuriu. Etajul 2 are exponate aparținând goticului târziu și barocului. Cel mai vechi obiect expus este un crucifix din sec. VIII, micuț dar cu o frumoasă și migăloasă lucrătură. Alte două relicvarii de argint, din sec. XI au încă vizibile numele donatorilor, Bozna și Serg. Multe relicvarii din aur și argint, împodobite cu pietre prețioase veritabile, unele sigilate pentru a nu fi schimbate moaștele, sunt donate de capete împărătești bisericilor din Zadar și sunt lucrate de meșteri renumiți în arta orfevreriei, locali sau nu. Picturile expuse aici aparțin în general perioadei venețiene și sunt originale sau copii după teme foarte vechi, unele acoperind alte picturi valoroase, printre autori fiind și Vittore Carpaccio. Cele mai multe sunt reprezentări ale Fecioarei și ale lui Isus. De asemeni sculpturile în lemn sunt superbe, unele mai mult sau mai puțin deteriorate. Multe din operele expuse nu au autori cunoscuți, eforturile de până acum pentru identificarea lor au rămas zadarnice. Pe traseul expoziției, cronologic aranjată, sunt expuse și tapițerii dar și celebrele dantele croate dintre care excelează cea de Pag.

Toată vizita s-a desfășurat sub atenta supraveghere a unei maici de peste 80 de ani, gata oricând să dea explicații. Maica încuia și descuia fiecare cameră din muzeu și dacă o vedeați cum urca scări și cum se chinuia să meargă afișând un zâmbet divin și demn, rămâneați uimiți de acest act de voință, de fapt sub acea cutuma, ora et labora.

Muzeul practic are un program fix de vizitare dar acesta nu s-a respectat cât am fost noi acolo în Zadar. Era să pierdem vizitarea lui căci se deschide în funcție de programul slujbelor din biserica Sf. Marija. Taxa de vizitare este 25 kune/persoană (atât era în luna mai), fotografiatul cum am zis permis doar la parter. La câte camere de supraveghere sunt, plus ochii maicii, plus lumina difuză, nici nu ne-am gândit să furăm ceva. În schimb am luat un catalog, 10 €, în limba franceză, după o scurtă dar neplăcută discuție cu maica mult mai tânără de la magazin, cea care dorea să-mi vândă doar unul foarte scump, 50 €, drept că singurul în engleză dar care era mult mai sărac în pozele exponatelor. Ca peste tot în lume, ordinele religioase au sub rasa monahală și oameni obișnuiți care nu-și însușesc decât teoretic normele de conduită morală după care se conduce ordinul din care fac parte.

Biserica Sf. Marija are o arhitectură de tip renascentist iar turnul clopotniță este tipic zonei Lombardia, de altfel arhitectură întâlnită la multe biserici croate. Dacă doriți să-i vedeți interiorul frumos și să ascultați o parte din slujbă și mai ales corul de maici, superb, dimineața la ora 8 este perfect. Sunt foarte puțini turiști exceptând foarte matinalii asiatici ce vin de la faleză și cu nițică îndemânare, după coloane, se pot face câteva poze. Majoritatea maicilor sunt foarte bătrâne, au acel chip angelic și privirea lor pare limpede ca apa izvoarelor neumblate de om. Pentru acele femei am stat cuminte aproape de ușă și am ascultat o parte din slujbă, furând doar un pic, un mic păcat foto ca amintire că n-am fost în zadar în Zadar.

Istoria Ordinului Benedictin este foarte veche, este considerat cel mai vechi ordin călugăresc din lume, cel puțin așa susține biserica catolică. A fost fondat în 529 în Italia de călugărul Benedict de Nursia și se conduce și azi după regulile impuse de acesta - desigur adaptate vremurilor actuale - reguli ce au în frunte “ora et labora” / roagă-te și muncește. Portul călugărilor benedictini este negru cu foarte puțin alb la gât, călugărițele au și un acoperământ de cap, scapularul, negru cu căptușeală albă și nu în “zadar” vă spun asta, însă mergând chiar în Zadar și Split veți întâlni călugări și călugărițe îmbrăcate diferit care aparțin evident ordinelor religioase diferite. Benedict de Nursia a avut se pare o soră geamănă, Scholastica, cea care a înființat la câțiva ani după fratele său, ordinul feminin benedictin, după aceleași norme de conduită. Prin munca pe care au depus-o în toate domeniile, de la credință, agricultură, meșteșuguri până la toate ramurile culturii, se spune că au fost primii educatori adevărați ai Europei Evului Mediu, cum spunea un papă “au adus Europei progresul prin cruce, prin carte și plug”. Vizitând unele din locurile unde sunt active și azi biserici și muzee benedictine, rămâi impresionat de ceea ce este expus și te întrebi câte comori le mai aparțin încă dar sunt ascunse de ochii mirenilor de rând. De fapt chiar ei recunosc că în Croația doar în două locuri au expus parte din comorile artei religioase, cea mai mare este colecția din Zadar, însă există la alte mânăstiri exponate neaccesibile publicului larg.

Dacă aveți drum prin Zadar și expoziția este deschisă, nu ezitați să intrați. Pentru a nu regreta banii dați, vă spun însă că este un loc pe care nu trebuie să-l bifați pe o listă de concediu, este un loc pe care să-l vizitați dacă știți câte ceva despre istoria cetății și a cultelor religioase, despre arta religioasă și mai ales importanța ei aici, în orașul ce se identifică cu un număr impresionant de biserici vechi și foarte vechi între care sunt legături istorice aparent nebănuite dar ale căror istorii și legende se împletesc și le puteți afla, cu puțină trudă, rugându-vă de sfântul net, adică altfel spus, labora et ora!

---

VIZUALIZĂRI: 1467 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI