British Museum și o întâlnire de gradul doi

TIPĂREȘTE

La Londra am ajuns în seara zilei de 20 august. Când am intrat în oraș era târziu, străzile încă erau aglomerate, iar luminile aprinse peste tot. În circuitul nostru tururile de oraș deveniseră o obișnuință, iar Londra - unde urma să rămânem două zile (trei nopți) - bineînțeles că nu a fost o excepție din acest punct de vedere. Fiind "by night", iar eu pentru prima oară în capitala Marii Britanii, în afară de iluminarea nocturnă a orașului, feerică aș putea spune, n-am reținut mai nimic din acest tur. Știu doar că ni s-a arătat, iar noi am văzut prin geamurile mari ale autocarului London Bridge, Westminster Abbey, Trafalgar Square, Hyde Park, St. Paul's Cathedral, Big Ben, după care - pentru că se apropia miezul nopții - fuguța la cazare. Până la Hotel Premier Inn Croydon situat în suburbia sudică a Londrei, plecând din centru, mai aveam de străbătut încă vreo 20 km.

Cea de-a doua zi, duminică, era - conform programului - o zi liberă, adică fără vizite în grup și fără a avea la dispoziție autocarul ca mijloc de transport. Ni se recomandaseră vizite la British Museum și la National Gallery (unde aveam intrări gratuite), iar pentru restul timpului Muzeul figurilor de ceară, plimbare și shoping. Transportul spre centrul orașului n-a fost o problemă, legătura cu London Victoria sau London Bridge făcându-se simplu și direct, cu un tren de suprafață, în mai puțin de 20 de minute. În stația East Croydon situată foarte aproape de hotelul la care eram cazați, am achiziționat fiecare câte un card de călătorie - Day Travelcard (12,10 lire) - care ne permitea călătorii cu toate mijloacele de transport în comun, pe parcursul întregii zile.

Aici mă văd nevoită să fac o paranteză pentru că am promis (în primul rând mie însămi) să nu trec peste acest amănunt. Duminică, în ziua cu program liber, ghidul nostru ne-a propus o vizită (bineînțeles cu costuri de transport și de ghidare suplimentare) la Brighton, un oraș de pe coasta sudică a Marii Britanii, totodată o renumită stațiune turistică. Pentru că el era foarte interesat de vizita la Brighton, a încercat să ne ademenească vorbindu-ne despre una dintre clădirile celebre ale orașului - Brighton Pavilion - o construcție cu aspect indian, dar cu un interior de inspirație chinezească. Sunt convinsă că ar fi putut fi interesantă și această vizită, dar nu atunci când abia ai ajuns în Londra, când nu ai văzut nimic din orașul-capitală și când cele două zile programate pentru șederea noastră acolo oricum nu erau suficiente pentru vizitarea orașului. Cineva a spus: "Am venit la Londra să văd Londra, nu Brighton!". S-a supărat și asta ne-a costat.

Obligat fiind de statutul lui de ghid, pe cei care au vrut să-și înceapă periplul londonez cu British Museum, ne-a condus până acolo, dar a făcut-o într-un ritm infernal, mai ceva ca la maraton. Dacă spun că am făcut un efort considerabil (eu care încă mă mai pot lăuda că am picioare bune), vă închipuiți cum au făcut față ceilalți acestui drum. De la Victoria Station, pe lângă Buckingham Palace și Queen Victoria Memorial, apoi pe The Mall (duminica închis traficului rutier), prin Trafalgar Square, am ajuns la National Gallery - edificiu pe care ni l-a arătat pentru a ști unde să venim după ce vom vizita British Museum. Și așa, el fuga și noi fuga după el, am ajuns la British Museum unde ne-a părăsit pentru că își lăsase prietena să-l aștepte în vederea plecării la Brighton.

Nu-mi explic nici astăzi (și sunt trei luni de atunci) de ce am fost nevoiți să facem această alergătură când fiecare dintre noi eram în posesia unui card de călătorie valabil pentru toată ziua și pentru toate mijloacele de transport în comun? Mă veți întreba - poate - de ce am mers cu el sau după el. Mă grăbesc să răspund chiar mai înainte de a fi întrebată. În primul rând pentru că nu aveam o hartă a orașului (nu am găsit nici la hotel și nici în stația de tren de unde ne-am cumpărat cardurile de călătorie) și în al doilea rând pentru că British Museum nu era pentru mine doar un muzeu care se poate vizita gratuit și pe care - inclusiv din acest motiv - vizitatorul orașului nu trebuie să-l rateze, ci și pentru că la British Museum aranjasem o întâlnire cu o persoană foarte dragă mie, aflată de mult timp în Londra și pe care doream nespus să o revăd.

British Museum

Despre British Museum - fondat în 1753 - știam că este unul dintre cele mai vechi, mai mari și mai impresionante muzee din lume, cu exponate dintre cele mai interesante și mai diverse. Pe drept cuvânt, este un obiectiv pe care nimeni n-ar trebui să-l rateze dacă se află la Londra (cu atât mai mult cu cât este unul dintre puținele la care vizitatorii nu plătesc taxe de intrare). British Museum este primul muzeu național public din lume.

Sir Hans Sloane - medic, naturalist și pasionat colecționar - în schimbul sumei de 20.000 de lire sterline care urma să fie acordată moștenitorilor săi - a lăsat prin testament regelui George al II-lea o colecție de peste 71.000 de obiecte (manuscrise, cărți, antichități) care trebuiau păstrate așa cum se prezentau la momentul donației. Deschis pentru public șase ani mai târziu, British Museum a permis intrarea liberă pentru "toate persoanele studioase și curioase".

Până în zilele noastre, colecția de obiecte expuse la British Museum s-a îmbogățit considerabil. Se spune că în prezent s-a ajuns la impresionanta cifră de 8 milioane de exponate între care vizitatorii pot identifica unele de o inestimabilă valoare. Cum era și firesc, acestea sunt cuprinse în galerii tematice: Africa, Oceania și cele două Americi, Egiptul antic și Sudan, Grecia antică și Roma, Asia, Marea Britanie și Europa, Orientul Mijlociu, etc...

British Museum oferă vizitatorilor și expoziții temporare, intrarea la acestea necesitând însă plata unei taxe. Statisticile spun că British Museum înregistrează 6 milioane de vizitatori anual. După cum spuneam, intrarea este gratuită, dar monitorizată. Programul de funcționare este zilnic între orele 10.00-17.30, vineri unele galerii rămânând deschise până la 20.30.

Nu voi descrie în amănunt fiecare galerie pentru că nici nu le-am vizitat pe toate. De altfel British Museum nu poate fi vizitat într-o singură zi. Cei care vin aici au nevoie de o documentare prealabilă și de un plan prestabilit. Pliantul pe care îl poți procura de la punctele de informare turistică aflate la parter sau detaliile oferite de Site-ul muzeului pune la dispoziție și o listă a galeriilor ce pot fi vizitate la British Museum, listă care include și numărul încăperii în care se află galeria care te interesează. Acolo, la fața locului, pliantul cu schema amplasării tuturor camerelor este de maximă importanță pentru orientare. Solo, dar uitându-mă din când în când la ceas, am vizitat Egiptul antic (încărcat de sculptură, vechi morminte, sarcofage și mumii) care îmi era destul de cunoscut de la Muzeul de Egiptologie din Cairo vizitat în urmă cu câțiva ani, am trecut prin Grecia antică cu civilizația minoică și miceniană, prin Roma antică, dar și prin vechiul Cipru.

Pentru că nu am ajuns niciodată în acel colț de lume și sunt prea puțin familiarizată cu cultura asiatică, îmi doream să ajung în galeriile Chinei, ale Indiei și ale Japoniei. Chiar însemnasem pe pliantul meu camerele 33, 33a, 33b, 33c, precum și camerele 92-94 aflate în cu totul altă zonă, dar… timpul nu a mai fost de partea mea.

O întâlnire de gradul doi

Știu că o jumătate de zi nu este de ajuns pentru a vizita British Museum. Oricât de dornic ai fi să vezi și să afli lucruri noi, la un moment dat remarci că nu mai reții nimic. În acest colos de cultură afluxul de informație este atât de mare, încât depășește cu mult capacitatea de asimilare a unui om. Oboseala și-a spus cuvântul și în ceea ce mă privește, de aceea, înainte de momentul întâlnirii cu nepoata mea, mi-am rezervat un sfert de oră de odihnă pe una dintre băncile lungi, amplasate aproape de intrare. Mi-am revenit studiind - pentru a câta oară? - planul muzeului, precum și o hartă pe care o cumpărasem de la unul dintre magazinele cu suveniruri din incintă (2,5 lire). Am menționat că nu găsisem o hartă a Londrei nici la hotel și nici în stația de tren, la East Croydon, unde speram să o pot cumpăra o dată cu cardul de călătorie.

Din când în când îmi aruncam privirea asupra lumii pestrițe care venea în valuri, valuri. Mai tineri sau mai în vârstă, europeni, negri sau asiatici, singuratici sau în grupuri mari sau mici - unii chiar în familie, purtând căruțul cu cel mic (și ce frumoși sunt copilașii asiatici sau negri!)... nu cred că am văzut vreodată o mai mare varietate de exemplare umane în același loc.

Nu voi povesti în amănunt cum a decurs întâlnirea cu nepoata mea. E deajuns să spun că la revederea ei am uitat de oboseală, iar plimbarea în pas de voie, distracția din Trafalgar Square și cei câțiva pași de dans cu Afrikan Boy - Mr. Kunta Kinte, apoi masa la The Dickens Inn despre care am scris deja câteva rânduri (un restaurant frumos amenajat într-un fost depozit al docurilor londoneze, foarte aproape de Tower Bridge și de Turnul Londrei), au făcut din a doua parte a zilei una dintre cele mai frumoase amintiri din călătoria mea în insulele britanice.

Plimbarea pe London Bridge, seara, a încheiat întâlnirea noastră (de gradul doi). M-a condus la tren - la London Bridge Station - urmând să continui singură până la Hotel Premier Inn Croydon.

"Să-mi dai un mesaj, nana, după ce ajungi! Vreau să știu că ai ajuns cu bine la hotel!" au fost ultimele ei cuvinte.

---

VIZUALIZĂRI: 5734 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI