Galeriile Uffizi (III). În lumea lui Botticelli

TIPĂREȘTE

Mai întâi aurar, apoi pictor, Alesandro Filipepi, a avut ghinionul ca fratele său mai mare, un cunoscut aurar, să fie mai corpolent, așa... ca un ”butoiaș” și numele să l-e rămână amândurora, Botticelli. Copil isteț și băgăcios din fire, trece peste meseria de aurar învățată în atelierul fratelui săi, vrea mai mult și îmbrățișează meșteșugul pictorilor care veneau în atelierul fratelui. Astfel, devine ucenic și învățăcel al marelui Filipp Lippi, cu mari șanse de a intra sub pielea Magnificului, ceeace s-a și întâmplat. Bafta, lui!!

Galeriile Uffizi, posedă multe din lucrările sale, astfel că i-au fost destinate nu mai puțin de 5 spații departajate într-o încăpere mare. Continuăm așa-dar vizita noastră prin sălile nr. 10-14 și intrăm în Lumea lui Botticelli.

Oricât am fi de neștiutori, totuși un dram de sentimentalism la vederea atâtor opere de valoare, nu poate să nu răsară.

Auzii cu ocazia încheierii Târgului de Carte Gaudeamus, că mai e încă lume și nu puțină, care nu a citit o carte la viața lor. Cu atât mai mult, nu au văzut o operă de artă, la viața lor. Trist!

Cu aparatul foto și pliantul muzeului în mână, încerc a descifra crâmpee din existența și munca ”butoiașului”. Și pentru că lucrările expuse care atrag magnetic privirea sunt în număr mare, îmi permit a face o disociere între perioada de tinerețe și cea de maturitate a artistului.

La Fortezza.

Botticceli avea 25 de ani când, în 1470, își deschide propriul sau atelier. Prima comandă o primește de la Consiliul Comercial al orașului pentru a completa o serie de șapte tablouri, șapte alegorii destinate Tribunalului Negustorilor din Florența, în care să înfățișeze alegoria Forței. Lucrarea sa, stă alături de alte șase alegorii, pictate toate de Pierro da Pollaiolo. Se pare că Botticelli a salvat obrazul celui care primise comenzile, dar care nu reușise a le finaliza.

Întoarcerea Judithei la Betulia și Holofern decapitat

Apărute la scurt timp după prima comandă, sunt două tablouri de format mic, ce redau eroina biblică care, pentru a-și salva orașul asediat de Holofern regele asirienilor, merge pe teritoriul inamicului pentru a negocia o înțelegere. Atras de frumusețea ei, regele o invită la un banchet, dar răpus de băutură, Judith îi taie capul cu o lovitură de sabie.

În pictura expusă, ea poartă sabia încă însângerată și o ramură de măslin, semn al libertății obținute. Slujnica, cu o figură îngrozită, poartă pe cap, căpățâna lui Holofern într-un sac.

Madonna cu Pruncul, una din multele lucrări cu această temă aflate în mari muzee ale lumii, este admirată pentru delicatețea figurii acesteia. Este o lucrare de tinerețe, se pare, pe când era încă în atelierul lui Filipo Lippi.

Spațiile numerotate de la 10-14 destinate lui Botticceli, fac parte dintr-o încăpere mare și așa cum am spus, departajate încât trebuie să fii atent, să urmărești numerotarea, altfel ratezi. Pliantul mi-a fost de mare ajutor.

Adorația Magilor, temă predilectă pentru mulți pictori, nu putea să lipsească din opera lui Botticceli. Mare, de dim. 111/134 cm, a fost creată tot în perioada de tinerețe, dar are o particularitate, anume faptul că pictorul redă figurile unor membri ai familiei Medici. Personajul îngenunchiat în fața Feciorei este bătrânul Pierro, bunicul Magnificului, iar personajul în roșu, tatăl Magnificului. Magul cel tânăr și frumos este un alt fiu a bătrânului Pierro, iar personajul din spatele său, în picioare îmbrăcat în negru este Lorenzo tânăr. Fratele său, Giuliano, se află în stânga, în tunică roșie și e plin de sine. Trebuie amintit și autoportretul lui Botticceli, cel cu mantie galbenă, din partea dreaptă. Panoul a decorat capela funerară a unei familii bogate, în Basilica Santa Maria Novella.

În Florența, Sosirea Magilor era sărbătorită cu o procesiune la care participa toată nobilimea orașului. Autorul a ales să prezinte mulțimea în haine de sărbătoare, semn de supunere și respect față de Hristos, cu alte cuvinte, prezintă procesiunea ce a avut loc în oraș, la o anume dată.

Madonna Magnificat, o lucrare rotundă, se remarcă printre multe alte lucrări ale lui Botticelli. Este una din cele două ”Madonne înțelepte”, sau ”Madonne cu cartea”, surata sa aflându-se la Milano. Cartea nu poate fi altceva decât Sfânta Scriptură, pe care Fecioara Maria punctează cu pana, acolo unde stă scris ”Magnificat anima mea” (Preamărește suflete al meu, pe Domnul), sugerând că poorocia venirii lui Messia s-a împlinit. În redarea veșmântului și a vălurilor ce o înfășoară, se observă influența lui Filipo Lippi.

Vom păși și în perioada de maturitate a ”butoiașului”. Botticelli nu a fost căsătorit niciodată, dar îndrăgostit ”lulea” (de unde vine vorba, nu știu) de frumoasa Simonetta Vespucci, o va picta în una din lucrările sale celebre.

Priviți frumosul și veți primi lumină!

---

VIZUALIZĂRI: 890 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI