Galeriile Uffizi, la a doua privire (I)

TIPĂREȘTE

A privi de două ori un lucru, înseamnă a vedea mai bine, a lua la cunoștință, a înțelege și a pricepe mai bine. Așa s-a întâmplat cu mine la a doua vizită la celebrul muzeu din Florența. Și, credeți-mă, m-aș mai duce încă odată!

După modesta mea prezentare, despre felul cum au luat naștere Galeriile Uffizi (vezi impresii), invit amatorii de drumeții să nu ocolească sau să ia la forfecat pentru câteva ore Florența, pentru că ”nici nu știu ce vor pierde”!

Cu încălțăminte comodă la picioare, capacitatea cardului foto asigurată și Firenzze Card la purtător, am intrat în muzeu pe sub porticul din stânga Piazzale degli Uffizi, acolo unde sunt de fapt două intrări. Una pentru vizitatorii fără programare și fără card, unde era o coadă imensă și o a doua intrare pentru cei cu card și programări, unde intrarea era mai facilă. După validare și debarasare de rucsăcelul din spinare, urcăm scara monumentală creată de Vasari, direct la etajul II de unde începe vizita.

Cine ne întâmpină? Portretul Lodovicăi! Pătrundem în primul culoar, acela al aripii de est, cu încăperile doldora de lucrări de artă, aliniate pe stânga culoarului și ferestre mari, luminoase pe dreapta culoarului. Acesta este plin de statui romane și sarcofage din secolele V-II î. Ch. provenite din colecția familiei Medii, apoi portrete de personalități florentine, tapiserii florentine și flamande din sec. XII-XVI, bănci pentru odihnă și extrem de multă lume. L-am salutat pe Împăratul Traian și multe alte personaje cunoscute din istorie. Tavanul boltit, cu scene din mitologie, este superb!

Prima sală expune lucrările celor mai vechi pictori, din sec. al XIII-lea. Încăperea nr. 2 este destinată numai pentru Madonna in maesta, (”Fecioara Maria pe tron”), opere realizate de Cinabue, Giotto și Duccio, astfel că vizitatorul are posibilitatea de a compara picturile celor trei mari meșteri ai sec. al XIII-lea.

Madonna in maesta de Duccio. cc. 1285.

Lucrarea mai este denumită și ”Madonna Rucellai”, pentru că a fost expusă în capela Rucellai din Biserica Sfânta Maria Mică din Florența, dar ea a a fost comandată nu de familia Rucellai, ci de Ordinul Cantorilor pentru această biserică.

Lucrarea este de o minuțiozitate fantastică, numai dacă privești cele 30 de mici medalioane care decorează rama. Fecioara este prezentată parcă într-o atmosferă ireală, așezată pe un tron ușor răsucit spre dreapta, pe fondul unei draperii susținută de doi îngeri. Alți patru îngeri o înconjoară, detașându-se pe un fond auriu, ca niște făpturi ireale.

Duccio a fondat Școala din Siena și este considerat părintele picturii sieneze. Datorită vechimii sale, fiind o tempera pe lemn, pentru conservare a fost decapată din biserică și din 1948 se află în muzeu.

Madonna in maesta lui Giotto. cc. 1310.

Imensul panou de altar, cunoscut sub numele de ”Madonna d'Ognissanti” (a tuturor sfinților), inițial s-a aflat în această biserică, aflată în apropiere de Palazzo Vecchio.

Autorul prezintă Fecioara pe un tron cu baldachin de inspirație gotică. Am citit ceva în materie de critică și am constatat că analizele specialiștilor sunt foarte complicate la capitolul Giotto. Este considerat un inovator în pictură, prin redarea spațiului tridimensional. Dar cele mai reprezentative din operele sale sunt la Padova, în Capella Scrovegni.

Despre Giotto, Boccaccio spune că avem dreptul să-l numim una dintre luminile Florenței. Portretul său realizat de P. Uccello, se află în Muzeul Luvru din Paris.

Oricum, este de admirat expresia Fecioarei, veșmintele ușor transparente, claritatea figurilor sfinților din jur, a elementelor decorative și ale îngerilor îngenunchiați. A fost decapată din Biserica Ognissanti și adusă la Uffizi în anul 1919.

Sala nr. 3 cuprinde lucrări ale pictorilor sienezi din sec al XIV-lea, unde se poate admira o frumoasă

Bunavestire de Simone Martini la 1333.

Trebuie să menționez că deja m-am rătăcit de tovarășele mele de drum, fiecare cu gândurile și preferințele lor. Cu aparatul de fotografiat în mână (free photo, non flash) și fără a fi presată de timp, am stat și am admirat frumoasa lucrare. Este o splendoare!

A fost pictată pentru altarul Catedralei din Siena, de Simone Martini, cel mai mare pictor al școlii din Siena, din sec. al XIV-lea. Rafinamentul minunatelor aripi ale îngerului, mișcarea aeriană a mantiei acestuia, eleganța și realismul Fecioarei, totul frapează! Deasemenea fondul auriu și aspectul gotic al întregii lucrări.

Imensa lucrare, de peste 200/300 cm, tempera pe lemn, se află la Uffizi din 1799.

În aceiași sală se remarcă și o frumoasă lucrare a pictorului sienez Ambrogio Lorenzetti, întitulată

Întâmpinarea Domnului și pictată la 1342 tot pentru domul din Siena.

Cu multă eleganță și frumusețe, este prezentat momentul când Maria, superb îmbrăcată, ține pe brațe un frumos ștergar și așteaptă să primească Pruncul după circumcizie.

Cu dimensiuni aproximative de 250/140 cm. lucrarea se află la Uffizi din 1913.

Sala cu nr. 4, este destinată pictorilor florentini din sec. al XIV-lea. Printre ele, se remarcă o

Pieta de Giottino. 1360

Realizată pentru Biserica San Reminio din Florența, frumoasa pictură ce reprezintă momentul coborârii de pe cruce, atrage prin luminozitatea fondului auriu, mișcarea personajelor, figura împietrită și izolată în tăcere a Mariei Magdalena, cea din colțul dreapta/jos și figura Mariei îndurerată. În partea stângă sunt prezentate două tinere îngenunchiate, probabil din familia care a comandat lucrarea. Personajul îmbrăcat în alb din planul doi, este Iosif din Arimatea, cel care l-a spălat pe Isus și care a păstrat ștergarul plin de sânge, din care o bucățică se păstrează la biserica Sângelui Sfânt din Bruges.

Și pentru că toate muzeele din lumea asta au și locuri pentru odihnă și relaxare, dar și pentru a lăsa larg deschise porțile sufletului, ca cele văzute să intre să-și ocupe locul, mă opresc din mersul deloc grăbit, exact la întrarea în lumea lui Bottilelli. Mulțumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 1213 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI