Galeria Doria Pamphilj – un muzeu Vatican în miniatură!

TIPĂREȘTE

Palatul în stil Rococo, care găzduieşte muzeul (site oficial doriapamphilj.it), a fost construit în etape succesive între secolele al XVI-lea şi al XVIII-lea, urmat de câteva modificări şi restaurări.

Palatul s-a ridicat în jurul unei curţi interioare în care se poate intra din Via del Corso, nu departe de Piaţa Veneţia.

Lucrările au fost începute de către Cardinalul Santoro, pentru ca mai târziu să continue şi să devină proprietatea familiei Pamphilj, prin descendentul acestuia, Camillo, nepot al lui Papa Inocenţiu al X-lea, reprezentat în Galerie prin câteva lucrări de valoare.

Din acel moment devine reşedinţă a familiei Pamphilj, moştenire contestată la vremea respectivă de familiile Dora şi Borghese, care au disputat-o la moartea unuia dintre membrii familiei Pamphilj.

Având în vedere căsătoriile dintre familiile Doria şi Pamphilj, Palatul devine reşedinţa noii familii create: Doria Pamphilj.

Galeria este foarte interesantă, eu am găsit-o mai atractivă decât Pinacoteca Muzeelor Vaticanului.

Aici găsim lucrări ale lui Velasquez, Caravaggio, Bernini, Lorrain, Tiţian, Lorenzo Lotto, Guido Reni, Raphael.

Multe lucrări aparţin secolelor XIV-XVII şi chiar sunt expuse în încăperi denumite astfel.

Majoritatea lucrărilor expuse sunt tablouri care inundă încăperile până în tavan, mai ales în holuri/galerii, unde aproape nici-un cm2 nu este lăsat liber.

Se mai pot vedea, însă, lucrări de marmură şi sculpturi antice.

Tablourile sunt numerotate, dar audioghid-ul nu prezintă decât încăperile, cu date generice, fără să vorbească de fiecare tablou în parte, fiind expuse cu sutele. În librăria ad hoc creată în Palat (ce desparte sălile de galerii), putem găsi diferite cărţi cu lucrările prezente.

Bustul cel mai valoros din punct de vedere artistic şi al reprezentării este cel al Papei Inocenţiu al X-lea, executat de Gian Lorenzo Bernini, care stă în aceeaşi încapare cu portretul Papei, executat de Velasquez.

O listă cu toate lucrările poate fi consultată pe unul din site-urile oficiale, respectiv pe dopart.it/roma, unde se pot vedea şi încăperile ce compun Galeria.

Încăperile sunt splendide, de la podea şi până la plafon, de o valoare artistică şi estetică deosebită.

Sălile cele mai valoroase ce compun galeria sunt:

Sala Poussin

Galeria Oglinzilor şi celelalte trei galerii

În afară de acestea, se mai găsesc încăperile cu denumiri de secole şi apartamentele private.

Înainte de a urca la etaj, pentru a începe incursiunea noastră prin palat, am tras o ocheadă printr-o fereastră deschisă la Baia Dianei, aflată la parter, pe partea stângă, după ce am trecut de casă de bilete, care este pe partea dreaptă. Încăperea a fost decorată de pictorul Annibale Angelini.

Am urcat apoi la primul etaj, unde am lăsat pe partea dreaptă Sala lui Jupiter, bogată şi ea în tablouri, unul aparţinând lui Giovannini.

Sala Tronului, ce se vede din Salonul Pousin, este plină de picturi ale lui Giovannini, care a fost pictorul personal al Cardinalului Benedetto Pamphilj.

Sala Poussin este denumită astfel după lucrările marelui pictor, care are expuse aici peisaje valoroase.

Salonul de catifea este o încăpere “în oglindă”, aş putea spune, cele două jumătăţi fiind identice, prin simetria tablourilor şi a pieselor de mobilier, precum şi a busturilor expuse, pereţii fiind îmbrăcaţi în catifea.

Sala mare de bal are pereţii îmbrăcaţi în mătase şi tavanul cu stucaturi aurii, plafonul fiind pictat.

Capela este uimitoare prin migala cu care au fost executaţi pareţii şi tavanul, când am vizitat-o noi fiind în restaurare.

Din toate aceste Săli (mai puţin din capela), se pot vedea, pe partea dreaptă, camere mai mici ce reprezintă apartamentele private ale familiei Doria Pamphilj. Aici se regăsesc Sala lui Jupiter, Sala Tronului, Camera Albastră, Camera Verde, Camera Galbenă, Camera Rosie şi Camera de toaletă a Venerei (care mi-a plăcut cel mai mult, plafonul fiind reprezentat de personificări ale Focului, Pământului, Apei).

Urmează apoi cele patru aripi ale Palatului, unde plafoanele seamănă izbitor cu cele din Muzeele Vaticanului. Capodopere ale secolulului al XVII-lea se odinhesc aici nestingherite. La capătul primei galerii, de unde începe Sala Oglinzilor (a doua galerie), pe partea stângă, se afla cabinetul Velasquez cu portretul executat de către acesta lui Papa Inocentiul al X-lea, precum şi cu bustul Papei, realizat de Bernini.

Galeria oglinzilor este fenomenală şi este înfrumuseţată, dacă mai era nevoie..., de sculpturi antice. Frescele de pe bolta sunt uluitoare.

Urmează apoi alte încăperi cu picturi, camere simple, fără valoare artistică deosebită a decorurilor, dar valoroase prin picturile reprezentate. În aceste încăperi găsim picturi ale unor artişti celebri, precum Magdalena lui Caravaggio, portrete executate de Rafael şi Tintoretto, un tablou al lui Tiţian.

Toto aici se afla şi piese de mobilier sculptate maiestuos.

După vizitarea acestora, am revenit în Galeria Oglinzilor pentru a continua vizita în altă aripă a Galeriei, respectiv a treia, ce deţine picturi ale unor artişti flamanzi.

Întorcându-ne pe unde am venit am străbătut a patra aripă, nu înainte de a admira şi Camera Aldobrandini (una dintre familiile ce au adunat colecţiile prezente în Galerie, toate fiind legate prin căsătorii), unde se găsesc expuse sculpturi şi statui antice, pe lângă tablouri.

Vizita în Galeria Doria Pamphilj a fost spectaculoasă, nu credeam să mă mai uimească ceva după Muzeele Vaticanului, dar pot spune cu mâna pe inimă că acest mic palat, prin execuţia artistică şi valoarea lucrărilor prezente poate fi considerat un muzeu Vatican în miniatură!

---

VIZUALIZĂRI: 4803 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI