Van Gogh în drumul lui spre soare - călătorie de suflet prin muzeul din Amsterdam

TIPĂREȘTE

E vară, mă aflu în inima verde a Olandei … a trecut o lună de zile de când îmi umplu ochii cu câmpiile olandeze strălucitoare, ajunge la mine adierea florii soarelui ce scoate moțul singuratecă dintr-un lan de grău, căutând ca mine drumul soarelui, un bondar se înfige ca hoțul în splendoarea ei … mi se face dor de Van Gogh … au fost trei zile cu cer de plumb, apăsător, cu reflexe de ghilotină, am stat ferecată în casa olandeză … în fine, perdeaua de nori se desface, încep o zi voioasă în Olanda mea și încep să croiesc un plan artistic, o șterg românește la Amsterdam, bombânind natura și capriciile ei, merg să mă eternizez din nou într-o dispozitie lirică în muzeul Van Gogh … e o nouă expoziție temporară despre artist și dragostea lui pentru pădure.

Vă invit să mă însoțiti într-o călătorie de suflet prin viața și opera artistului, într-un muzeu ce nu a căzut deloc în rutină … ultima vizită descrisă pe site –ul Afa e din 1998…

Din rama lui de lemn, ce ar putea fi aurită, Van Gogh își descarcă în fața mea sufletul în,, Autoportret la șevalet ’’, unde combinația de alb cu portocaliu mă fascinează, mă uit la paleta convingătoarea de culori din mâna artistului, care –mi aruncă o privire tristă.

Mă hipnotizează barba lui roșcovană, tepoasă, de culoarea focului, caut să descifrez tumultul lăuntric al pictorului singuratic care continuă să fascineze lumea și pe mine, după ce lumănarea scurtă a vietii sale s-a stins la 37 de ani, a pictat doar 10 ani și ne-a dăruit aproape 800 de tablouri, răspândite prin muzeele lumii, am vazut si eu câteva la viața mea, cerul cu noapte înstelata de la Moma din New York e favoritul meu.

E o zi de luni, indiferent de toanele cerului, în muzeul olandez plouă torential cu un sfert din capodoperele autentice ale pictorului, e rost și de o expozitie temporară despre Van Gogh Natura si Artistul ’’, mă hotărăsc cu încapățănare să-mi extind investigatiile mai vechi, în edificiul unde nu am mai intrat din 2013, când el a fost închis 7 luni pentru un nou lifting... ratez și anul acesta celalalt sfert de colectie de la muzeul Kroller Muller... desi eram prin Iulie foarte aproape de el cu mașina familionului.

Coada la muzeu... e interminabilă, e descurajantă, are viteza melcului, nu cred că aș avea răbdare să stau proptită în șirul babilon, am intrat fulger pe altă intrare, pe unde intră grupurile cu rezervare și posesorii de museum card, al meu e anual.

Imi fac intrarea printr-un dom de sticlă proiectat de faimosul arhitect japonez... nu e nici un turist acolo la ora 12... pretul unui bilet normal e 17,5 euro, plus 5 euro pentru un audio –guide, pe care nu l-am mai folosit.

Salut întreaga omenire din muzeu, e agonie și extaz la etajul unu, unde va fi imposibil să dialoghez cu pictorul, voi păși sfios prin cele trei etaje, furată doar de comenzile inimii... mă supără vânzoleala, e o zi plină, sunt și copii olandezi la un etaj, ei participă la un atelier și stau așezati chiar pe podea.

Muzeul Van Gogh, amplasat pe latura sudică din Museumplein s-a deschis în 1973, în prezența reginei Juliana, clădirea principală e realizată pe baza proiectului lui Gerrit Rietveld, un celebru arhitect, al cărui nume e asociat cu mișcarea artistică De Stijl, din care a făcut parte și pictorul Mondriaan... chiar în acest an sunt sunt săbătoriti 100 de ani de la nașterea mișcării în multe muzee olandeze.

In 1999 clădirea Rietvield este extinsă cu o aripă nouă, care poartă amprenta modernă a unui arhitect japonez de notorietate mondială Kisho kurokowa.

Colectia permanenta include 200 de tablouri, 1000 de desene din care sunt expuse cam jumătate și 750 de scrisori scrise și primite de pictor.

Istoria colecției

Se știe că după moartea pictorului în 1890, tablourile nevândute în timpul vieții au intrat în proprietatea iubitului său frate si sustinător financiar, Theo Van Gogh care se va stinge și el după 6 luni, averea rămâne văduvei sale Johanna.

Aceasta va vinde o parte din picturi din motive materiale și restul le va păstra pentru colecția ei privată. După moartea ei, fiul mostenitor Vincent, de profesie inginer, o transferă fundației Van Gogh în 1962, până la etalarea ei definitiva în muzeul regal construit și deschis în 1973.

Noua intrare e luminoasă, spațioasă, aerisită, e o atmosferă însorită, așa cum i-ar fi plăcut poate și pictorului. Muzeul are un nou atrium, care permite o panoramă deschisă asupra clădirilor muzee vecine.

Să o iau la stânga spre expozitia temporară sau la dreapta? Turistii musafiri urcă și coboară scările agățate parcă în spațiu... măsor cu ochiul distanțele și aleg liftul.

E un muzeu destul de confortabil, Van Gogh e mai prezent ca niciodată, steaua lui straluceste și pentru noile generații... înainte de a vizita expozitia, mă opresc la garderobă să-mi las rucsacul.

Fiecare etaj e zugrăvit în culori noi închise, fiecare tablou are o poveste, mă voi opri leneș asupra capodoperelor mele preferate, e mare înghesuială la etajul unu... mă voi metamorfoza și eu într-un sabot de lemn, într-un măslin, într-o rădăcină de copac sau chiparos, mă voi plimba pe câmpuri cu lanuri de grău și voi căuta treptat drumul soarelui spre Provence, mă voi odihni în casa galbenă cu un singur pat pe perna moale a artistului, voi rupe o floare de migdal și voi mirosi un păr înflorit, voi căuta cerul nopții înstelat, îmi voi schimba succesiv și neauzit gândurile, traversând cele 5 perioade de creatie ale pictorului... toata expozitia e pusă într-un cadru logic, sistematic... scrisorile lui Vincent sunt de mare ajutor și ele.

Calătoria artistică prin muzeu debutează cu tonurile sumbre și tăcute ale peisajelor din Brabant... urcând spre câmpurile însorite franceze din Provence.

Colecția împarte opera pictorului de geniu în 5 perioade de creație:

Clădirea principală - 0 - parter – Față în față cu Van Gogh - Autoportrete și Cronologie.

Clădirea principală – etaj unu (1883-1889).

1. Exemplele lui Van Gogh. 2. Pictorul țăranilor. 3Intoarcerea la surse. 4. Noi perspective. 5. Arta modernă la Paris. 6. Prietenii artistului. 7. Perioada de înflorire. 8. Visuri japoneze.

Clădirea principală – etaj 2 - Van Gogh văzut de aproape.

1. O viață în scrisori. 2. Comorile familiei. 3. Familia. 4. Schimburi artistice. 5Prietenii. 6. Prietenii la Pont – Aven... 7. Van Gogh la lucru. 8. Van Gogh, desenator.

Clădirea principală –etaj 3-Van Gogh (1889-1890.)

1. Pictura în ciuda tuturor. 2. Inspirat de natură. 3. Van Gogh, sursă de inspirație.

Fotografierea în sălile de muzeu este interzisă, cu exceptia unor locuri special amenajate, unde poti să îti faci o poză cu autoportretul artistului... am prins din ușă fără blitz câteva poze.

Colecția permanentă - Van Gogh în drumul lui spre soare.

In prima galerie la parter stau cu ochii pe o serie de autoportrete ale pictorului din 1886-1887, care –mi arată în oglindă un om diferit de fiecare dată, el se uită la propria sa imagine.

Van Gogh poartă pălărie de paie sau de fetru, e cu pipa în gură, are o privire încapătanată, scormonitoare, e singuratic, melancolic, trist, îmi pare că murmură povestea scurtă a vietii sale agitate și tragice, ce seamană cu un roman. El nu a cunoscut gloria artistică decât după punctul final al vieții, a vândut doar un singur tablou și călătoria sa a fost marcată de urcusuri și coborâsuri.

Colectia permanentă poate fi vizionată pe site-ul muzeului, voi enumera doar o parte din capodopere, ele urmează drumul pictorului în viață.

Semănătorul, Furtună la Scheveningen, Tăranca, Măncătorii de cartofi (1885), Portretul lui Theo Van Gogh, Portretul Agostinei Segatori, Zuave, Portretul lui Gaugain, Scaunul lui Gaugain, Japonezărie, Saboți, Câmp cu irisi lângă Arles, Casa Galbenă, Irisi, Craniu cu țigară, Ramură de migdal înflorit, Seceriș în câmp la Crau, Strada, Dormitorul din Arles, Portretul Marcellei Roulin, Natură moartă cu floarea soarelui (1889), Chiparoși, Rădăcini și trunchiuri, Lan de grău cu secerător, Pădure de maslini, Lan de grău cu corbi, etc.

Etapele de creatie ale lui Van Gogh, viata și opera lui sunt legate de schimbarea reședintei sale, artistul a fost tot timpul în mișcare.

In spatele fiecărui tablou se ascunde tăcut omul, sutele de scrisori expuse partial vorbesc despre episoade semnificative de pe scena vietii lui atât de scurte, dar extrem de bogate din punct de vedere artistic.

Van Gogh și-a petrecut copilăria în sudul țării la Zundert, într-un peisaj fără frumusețe... mă uit la tablourile din prima perioadă de creație, traversez un peisaje realiste, de o nostalgie sfâșietoare.

Cu ochii pe pânzele întunecate îl văd aievea pe Van Gogh, care adora să se plimbe singur pe câmpurile mohorăte cu mărăcini... a avut o copilărie austeră în casa tatălui său, care era pastor. A cunoscut de mic copil viața dură a țăranilor din Brabant, care lucrau pământul cu mâinile și cu sudoarea frunții.

Van Gogh a fost pictorul țăranilor si lucratorilor, le-a desenat munca ingrată într-un mod realist, două mari perioade artistice, subdivizate la rândul lor, cea olandeza și franceză se opun și se completează în opera lui.

Tablourile olandeze pe care le admir acum se află sub semnul clar –obscurului, între 1884-1885 la Nuenen, el pictează 40 de capete de țărani, care culminează cu celebrul Mancatorii de cartofi , e un tablou impresionant cu o semnificație istorică pentru înțelegerea operei sale. Tăranii hidoși si respingatori, sunt metafora unei purităti conferite de truda zilnică, mă impresionează chipurile aspre, terne din portretele lui de țărănci, chipurile cu scufii albe ale femeilor ce sunt de o, frumusete eternă’’.

Am văzut și în 2016 Mâncatorii de cartofi într-o expozitie la Muzeul Brabantului de nord din Den Bosch... e un tablou monumental, dur, chiar înspăimîntător, la care pictorul a lucrat luni întregi..., e urât, dar e sublim’’.

După sejurul intemediar de la Anvers (1885-1886), pictorul inaugurează o serie de portrete și pictează uimitorul Cap de Mort cu țigarete, de un umor negru.

Călătoria mea artistică prin viața lui Van Gogh merge mai departe la Paris, pe un drum dificil. Visând la împlinirea artistică, Van Gogh locuiește pe strada Lepic, face cunostință cu Toulouse Lautrec, Pissaro, Gaugain, Signac, Bernard, frecventează buticul lui Pere Tanguy, devine interesat de stampele japoneze, treptat culorile tablourilor sale devin mai vesele.

La Paris el va picta 40 de tablouri cu natură moartă și flori, o parte din ele sunt pe ecranul meu vizual, modelul lui preferat e Agostina Segatori, proprietara cafenelei –restaurant Le Tambourin, pe care o admir, e chiar sub ochii mei, îi simt melancolia, stă la o tigara și o bere, e iubita pictorului.

La Paris artistul trăieste cea mai fecundă perioadă artistică, el face noi descoperiri, scapă de mizerie și fratele lui nu se mai îndoiește de destinul lui de pictor.

După ce am epuizat perioada de la Paris, e vremea ca și eu să măsor soarele la Arles, pentru a contempla epoca de maturitate a creatiei sale artistice... fără să uit că starea de sanatate a omului e deja șubredă... aici el rămâne 444 zile și pictează 300 de tablouri.

La Arles el închiriază casa galbenă, unde va locui temporar cu Gaugain... admir tabloul

Strada (1888) cu celebra casă galbena, cea pe care Vincent o visase o viață, ce dacă e mică, e asezată în mijlocul soarelui... aici pictorul visa să pună bazele unei comunitati de artisti și se pregătea să il atragă și să îl întâmpine pe Paul Gaugain.

La Arles el începe să picteze seria cu Floarea Soarelui , în spatele tabloului se ascunde prietenia sa cu Gaugain, această pânză celebră cu cinci versiuni e un semn de bun venit, e un simbol al vietii.

Nu prea e foame mare în fața ei și la ieșirea din sală prind fulger o poză fără blitz... e dovadă că am fost înăuntru... la Londra la Galeria natională și la Muzeul de artă din Philadelphia, am avut norocul să văd în tinerețe alte două versiuni, puțin diferite...

Dormitorul din Arles e capodopera artistului... am văzut versiunea tabloului și la Orsay în Paris... interiorul dormitorului e o metaforă a vietii sale... e baie de turiști în fata tabloului... culoarea spune totul, mă uimeste simplicitatea camerei, e un refugiu pictat cu dragoste și grijă... Van Gogh a dormit în acel pat, a stat pe acele scaune din casa galbenă... toate piesele de mobilier sunt alese chiar de el.

Tot La Arles Van Gogh pictează Câmpia de la Crau ... pământurile din Brabant sunt înlocuite cu lanurile de grâu din sudul Frantei, artistul pictează cu lăcomie și e pasionat de culoarea galbenă. In aer liber el realizează cele mai bune picturi ale sale... la Arles Van Gogh se cufundă în beția livezilor înflorite, pictând, ca o locomotivă, așa cum declara el însuși.

Gaugain vine și el la Arles, locuind temporar cu Van Gogh în Atelierul Sudului, urmează cunoscutul episod cu urechea mutilată, Van Gogh împătureste lobul ei într-un ziar si –l duce unei prostituate prietene, e internat la Saint Remy și părăsit de colegul francez.

Atelierul sudului e parte din trecut, artistul e internat într-un ospiciu și traversează trei crize una după alta, e marcat de boală, strabate desisurile orbitoare ale nebuniei și crează peisaje, flori, portrete.

Operele lui sunt marcate de o tensiune extremă, mă uit la tabloul cu niste chiparoși din 1890, acesti copaci îî ocupă gândurile, ei sunt, aidoma unui obelisc egiptean'', sunt niste pete negre arse de soare, e un arbore puternic, ca o metaforă a vietii, care anuntă moartea... astept să văd si chiparoșii de la Kroller Muler vara viitoare, în mod sigur.

Artistul îndrăgește grădina spitalului neîngrijită, străjuită de copaci, care ii aduce puțină alinare (Gradina spitaului Saint –Paul), el începe să picteze peisaje precum, Padure de maslini’’, acesti copaci distorsionati, fiind plini de fortă și simbolism.

Savurez deopotrivă tabloul Irișii ca noaptea aceste flori în contrast cu frunzele verzi, înfloreau tot în gradina spitalului, el le-a ales dintre toate pentru vitalitatea lor, se zice ca au forța sa protejeze omul de spiritele rele.

Van Gogh părăseste spitalul, el locuiește acum într-un hotel sărăcăcios din Auvers–sur–Oise, fiind îngrijit de doctorul Gachet, pasionat de artă.

Mă atrage magnetic cel mai albastru cer pe care pictorul l-a pictat vreodată în Ramură de migdal înflorit , un tablou superb, sensibil, conceput drept cadou pentru nepotul lui, căruia fratele, Theo îi dă numele de Vincent.

Albul migdalului și ramurile lui proclamă începutul unei noi vieti... am vrut să cumpăr și o geantă cu desenul respectiv, dar pretul m-a pus pe fugă.

Crepuscului îi inspiră artistului opere în tonuri de albastru... Am în fața mea la Amsterdam două tablouri, Lan de grâu sub cer înstelat și Lan de grâu cu corbi , un autoportret al sinucederii, o capodoperă considerată testamentul artistic al pictorului... a venit vremea secerătorului, Van Gogh pleacă pe câmp și se împușcă cu un revolver, în gloria verii.

, E dificil să mori, dar e și mai dificil să trăiesti’’... a murit la 37 de ani, a avut o viață incredibilă, pe care am rememorat-o la Muzeul lui, gratie expozitiei si filmului documentar vizionat.

7.07-10.09 2017

Peisajele despre natură ale lui Van Gogh se intersectează în aripa expozitională cu cele ale lui Theodore Rousseau și Camille Corot, artiști care s-au retras odată la Fontainbleau pentru a picta natura autentică, copaci și vegetație.

Picturile despre natură ale lui Van Gogh sunt expuse alături de cele ale pictorilor francezi, câteva din tablouri sunt imprumutate din alte colecții... de exemplu, Apus de soare la Montmajour.

Ca si pictorii francezi de la școala din Barbizon, Van Gogh adora pădurea, respira în ea, se plimba si simtea lemnul... detalii despre expozitie și povestea naturii exista pe site-ul muzeului... nu-mi vine în gând acum decât spusele artistului, Mănanc natura’’... operele lui sunt niște stări de spirit, cel mai bun ghid al tablourilor sale a fost natura pe care a absorbit-o și a pictat-o așa cum el a simțit... părăsesc cu tristete muzeul, Van Gogh a plecat într-o stea, ce e nemuritoare, el nu mai este singur, e vizitat de milioane de turiști... expozitia se va inchide peste cinci zile.

Inchei acest articol cu un citat din Van Gogh,, Nu pot schimba faptul că picturile mele nu se vând, dar va veni vremea când oamenii vor recunoaste că ele valorează mai mult decat simplele culori de pe pânza si decât toata viata mea . ''

Am scris acest articol la o terasă singuratecă din Giethoorn, ferită de turiști în două după –amieze, de atunci l-am scris și rescris de 10 ori... caii imaginației nu au fost prea nărăvași, simțeam că e musai să includ în palmaresul meu pe Afa muzeul cel mai iubit al olandezilor... sper să vă placă.

Rugaminte pentru webmaster - orice clip de pe you tube cu muzeul ar fi binevenit .

---

VIZUALIZĂRI: 3830 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI