1001 Coloane asezonate cu cinci morminte de sultani și sultane

TIPĂREȘTE

Cum în ziua de 1 Mai se sfârșea minivacanța noastră în Istanbul, dar în prima parte a zilei, până la check-out încă ne aflam în metropolă, ne-am gândit că în cele câteva ore rămase n-ar fi rău să vizităm ceva obiective din proximitatea hotelului. Ne-am orientat la Cisterna lui Philoxenos sau Cisterna celor 1001 de Coloane sau Binbirdirek Sarnıcı în limba turcă. Bine, cu condiția să fi găsit deschis, lucru incert, dat fiind că pentru ziua internațională a muncii nu era precizat exact pe internet dacă era program de vizitare sau ba, însă, în hotel oricum n-am fi stat. Apoi, pentru că am mai avut ceva timp la dispoziție, am „asezonat” mulţimea de coloane cu cinci morminte de sultani şi sultane, de care am dat în timp ce eram la pas prin împrejurimi.

După cum vă spuneam, am ales acest obiectiv deoarece ne doream să vizităm încă o cisternă, la cealaltă cea mai faimoasă cisternă (Bazilica Cisternă) mai fuseserăm altă dată, iar faptul că era poziționată la o aruncătură de băț de hotel, a înclinat definitiv balanța în favoarea sa. Situată lângă Hipodrom, lângă palatul lui Ibrahim Pașa (actualul Muzeu al Artelor Islamice) și lângă piața Sultanahmet, Cisterna celor 1001 de Coloane este ușor de găsit, deși are o intrare foarte modestă pe care oricine ar putea s-o treacă neobservată. Am găsit ușa deschisă, semn că vizitatorii erau așteptați.

Adresă: İmran Öktem Cad. 4, Sultanahmet, İstanbul

Telefon:+90 (212) 518 1001.

Website: binbirdirek.com

Preț bilet intrare: 10TL/persoană

Program de vizitare: 09,00-19,00

Cisterna lui Philoxenos este cea mai veche structură de acest tip din Istanbul, ea datând, din secolul al IV-lea, de pe vremea împăratului Constantin cel Mare. Totodată, este cea de-a doua cisternă ca mărime din Istanbul, după Yerebatan Sarnıcı sau Bazilica Cisternă. Este cunoscut faptul că în antichitate orașul avea mai multe asemenea cisterne în care apa, dintotdeauna deficitară în Constantinopol, era captată și adusă din Tracia, apoi păstrată în aceste rezervoare subterane pentru a putea face față necesarului din ce în ce mai mare din această resursă, mai ales în caz de presupus asediu prelungit.

Rezervorul a fost construit în anul 330 din ordinul lui Philoxenos, unul dintre membrii Senatului Roman de la acea vreme care a fost trimis special de la Roma să se stabilească în „noua Romă”, odată cu construirea palatului în care urma să trăiască. Se spune că acest palat a fost ridicat pe locul altuia, cunoscut drept palatul Lausus. Dacă palatul nu a supraviețuit decât până în anul 475, fiind distrus într-un incendiu, cisterna a fost restaurată în timpul împăratului Iustinian I în secolul al VI-lea atunci când a fost construită și Bazilica Cisternă, destinul său fiind să dăinuie în secole. După 1453, anul cuceririi otomane, Binbirdirek nu a mai fost folosită decât în secolul al XVI-lea când una dintre persoanele importante ale imperiului, pe nume Fazlı Pașa, a construit un conac peste zidurile cisternei, iar aceasta a fost utilizată pentru alimentarea cu apă a conacului. Când conacul a fost distrus ca urmare a unui incendiu, cisterna a fost transformată în atelier de prelucrat mătase și apoi deasupra ei, în timp, au fost construite diverse case. Dar, la un moment dat, cisterna a constituit și un adevărat depozit de gunoi, așa încât, atunci când a început să fie curățată s-au extras tone de reziduuri din incinta subpământeană.

Recent a fost restaurată și legată de strada din apropiere printr-o galerie, pe acolo fiind intrarea pe unde am pătruns și noi.

De la început vă spun că nu e ceva wow, dar merită vizitată pentru faima sa de a fi cea mai veche cisternă din Istanbul și pentru curiozitatea de a vedea cele 1001 coloane de marmură care în realitate nu sunt decât... 212, inițial fiind 224 în picioare. Explicația constă în faptul că turcii folosesc expresia 1001 de nu știu ce atunci când se referă la o multitudine de lucruri de același tip, dacă stau să mă gândesc și noi am preluat acest obicei, în multe orașe din țară existând magazine gen „1001 Articole”.

Înăuntru nu e ceva spectaculos ca la Palatul Scufundat, aceasta fiind secată de multe secole, în interior nu se găsește nici ambianţa de acolo, nefiind nici atât de luminată și nici acompaniată de muzică în surdină, dar multitudinea de coloane compensează întrucâtva aceste minusuri. Cisterna era protejată de ziduri groase de jur împrejur și se desfășura într-un spațiu în suprafață de 3.584 mp (64 m lungime și 56 m lățime), iar coloanele erau dispuse pe 16 rânduri, pe fiecare rând existând câte 14 coloane aflate la distanță de 3,75 m una de cealaltă. Înățimea coloanelor, de 14 până la 15 m, îi conferea o capacitate de aproximativ 50.000 mc de apă, însă acestea sunt îngropate aproape cinci metri în pământ iar în partea superioară, coloanele sunt și astăzi conectate prin bolți solide de cărămidă. Se pare că podeaua cisternei a fost ulterior armată, fiind vizibilă numai o parte a coloanelor, înălțimea inițială putând fi observată într-un iaz excavat cu patru coloane, aflat în centrul cisternei.

Coloanele acestei cisterne prezintă particularitatea că fiecare dintre acestea reprezintă suprapunerea a două corpuri distincte de stâlpi unite între ele cu un inel rotativ de marmură. Faptul că aceste coloane prezentau capiteluri piramidale fără ornamente, denotă că acestea fuseseră construite special pentru această cisternă, și nu aduse din altă parte ca în cazul Bazilicii Cisterne, de pildă. Crucea reliefată pe una dintre coloane este o bună dovadă că cisterna a fost construită după ce acest tărâm devenise creștin.

Majoritatea coloanelor și capitelurilor sunt marcate cu litere grecești care ar fi fost făcute de lucrătorii în piatră care au executat coloanele și au construit cisterna.

În timpul lucrărilor de restaurare din ultimii ani, în interiorul cisternei au fost adăugate și locuri de relaxare de tipul unei cafenele, a mici chioșcuri cu suvenire, a unei locanta pentru a deveni mai tentantă pentru vizitatori. De asemenea, în interior se pot desfășura diverse evenimente, după cum am văzut amenajat un mic prezidiu rămas de la festivalul de modă Tasarımca ce se încheiase de curând, gen expoziții, prezentări de modă, lansări de produse, petreceri sau chiar nunți, cisterna putând găzdui cam 1.500 de oaspeți la mese şi 3.000 în picioare.

Astăzi, Cisterna celor 1001 de coloane se prezintă ca un obiectiv istoric ce merită inclus pe lista turiștilor aflați în vizită la Istanbul, poate nefiind unul chiar de primă mână, dar în niciun caz de ocolit.

Fiindcă vizita la Binbirdirek Sarnıcı n-a durat prea mult, am pornit agale la pas prin Sultanahmet Meydanı, ajungând până la Hagia Sofia unde era o coadă imensă la intrare, apoi o luăm prin spatele acesteia spre Înalta Poartă şi dăm de o curte nu foarte mare care găzduieşte un complex de cinci mausolee. N-am ştiut de la început ce ar fi acolo, dar am aflat imediat că tot complexul aparţine muzeului Hagia Sofia, că se poate vizita între aceleaşi ore ca şi acesta, fără nicio taxă şi că aici îşi dorm somnul de veci cinci dintre sultanii Imeriului Otoman. Din câte am înţeles, în această parte de sud a Hagiei Sofia se găsea baptisteriul acesteia, după cucerirea otomană acesta fiind transformat la început într-un depozit de lămpi cu petrol, iar mai apoi în mausoleu. Cele cinci clădiri distincte arată ca nişte moschei la scară mai mică şi în ele se odihnesc cinci sultani împreună cu membrii familiilor lor: soţii, concubine, fii, fiice, unii chiar de vârstă fragedă, judecând după mărimea mormintelor. Din exterior, nu arată atât de impresionant, dar odată ce păşeşti in interior, acestea sunt tot atât de opulente ca şi cea mai ornamentată moschee otomană imperială.

Accesul în curte este posibil, însă, după trecerea printr-un filtru de securitate întocmai ca la aeroport, iar regula generală de vizitare este aidoma celei de la moschei, adică fără încălţăminte, braţele şi picioarele acoperite cel puţin până la genunchi, în plus femeile şi cu părul acoperit. Respectul general afişat se impune a fi o altă regulă de care trebuie să se ţină cont.

După ce am intrat în curte, am observat că patru morminte se află pe partea stângă, unul pe dreapta.

Primul din stânga este cel al sultanului Mehmed al III-lea care a domnit între 1595-1603, iar mormântul i-a fost proiectat de arhitectul Dalgıç Ahmed Ağa, în anul 1608. Clădirea, ridicată după un plan octogonal, este acoperită de o cupolă, iar interiorul său spațios este decorat cu ceramică de Iznik.  Ulterior, mausoleul a fost extins astfel încât să poată găzdui şi sarcofagele fiicelor sultanului sau ale unora dintre nepoţi, găzduind în total 26 de sarcofage.

Sultanul Mehmed al III-lea are faima de fi fost vinovat de cel mai crud fratricid din istoria Imperiului Otoman (19 fraţi ucişi), guvernând imperiul personal, fără a fi influențat de harem și de consilieri.  El a dus o campanie asiduă de extindere teritorială a imperiului şi a murit din motive necunoscute la vârsta de numai 37 de ani.  Guvernarea Imperiului Otoman a trecut în mâinile fiului său, Ahmed, în vârstă de 13 ani, acesta fiind mai târziu ctitorul celebrei moschei Sultanahmet Camii sau Moscheea Albastră.  

Al doilea edificiu funerar este cel al sultanului Selim al II-lea, unul dintre cei mai cunoscuţi ai Imperiului Otoman, fiind fiul şi urmaşul la tron al sultanului Suleiman Magnificul. A fost primul mormânt construit în arealul Hagiei Sofia, opera marelui arhitect Sinan, din anul 1577. Are un plan octogonal cu două cupole şi este decorat cu plăci de Iznik şi diverse inscripţii caligrafice. Înăuntru se odihnesc în total 42 de persoane din familia sultanului, inclusiv acesta, deşi ar fi vrut să-şi doarmă somnul de veci în moscheea Selimiye din Edirne, ctitoria sa.

Selim al II-lea, poreclit Selim „bețivul” a domnit între 1566 şi 1574, din nefericire, însă în această perioadă a început declinului lent al Imperiului Otoman.  Se spune că Selim al II-lea, beat fiind, a murit ca urmare a loviturii suferite la cap după ce a căzut alunecând în baie în timp ce urmărea o concubină.

Cinci dintre fiii săi, care au sarcofagele lor în mausoleu, au fost uciși în noaptea morții tatălui lor.  Execuțiile lor au fost ordonate de cel mai mare fiu al lui Selim, Murad, pentru a-şi garanta preluarea imediată a puterii Imperiului Otoman.

Următorul mausoleu este chiar cel al lui sultanului Murad al III-lea, fiul lui Selim al II-lea, are un plan hexagonal şi conţine 54 de sarcofage. A fost iniţial conceput de arhitectul Sinan, dar lucrarea a fost terminată în 1599 de elevul său, Davud Ağa. Murad al III-lea a condus destinele imperiului între 1574-1595, el fiind responsabil pentru schimbarea obiceiurilor de înmormântare ale mamelor sultanilor.  Murad a îngropat-o pe mama sa Nurbanu lângă soțul ei, Selim al II-lea, fiind prima oară când o soţie a fost înmormântată alături de sultan.

Al patrulea mausoleu este cel ştiut drept „al prinţilor”, fiind o structură mult mai mică decât celelalte, despre care nu se cunosc foarte multe amănunte. Înăuntru se odihnesc patru prinţi ai sultanului Murad al III-lea, precum şi o fiică a acestuia, dat fiind că acesta a avut nu mai puţin de 24 de fii şi 28 de fiice. Deşi în propriul mausoleu există 54 de morminte, se pare că o asemenea familie numeroasă nu şi-a găsit locul de veci sub acelaşi acoperiş.

Al cincilea mausoleu, cel situat pe partea dreaptă a curţii, adăposteşte mormintele sultanilor Mustafa I şi Ibrahim I. Acesta ar fi fost baptisteriul Hagiei Sofia, în interior aflându-se 17 sarcofage ale membrilor dinastiei.

Despre Mustafa I, care a urcat pe tron între 1617-1618 şi 1622-1623, se ştie că avea ceva probleme mintale, el având şansa să urce pe tron datorită fratelui său Ahmed I care s-a înduplecat să nu-l ucidă. Ibrahim I a fost sultanul Imperiului Otoman între 1640-1648, dar n-a mai avut faima de a fi un distins conducător, ci a unui violator brutal şi criminal, domnia lui dezastruoasă luând sfârșit în 1648, când a fost strangulat în timpul unei revolte a corpului ienicerilor.

În concluzie, pot să spun că în cea de-a patra zi în Istanbul am aflat lucruri noi şi interesante fructificând cu succes cele câteva ore rămase de petrecut până la check-out. Acestea îmi întăresc deja opinia formată că Istanbulul este inepuizabil în a oferi o multitudine de obiective de vizitat, totul este să ai timp, dispoziţie şi răbdare.

Sursă de informare: binbirdirek.com/History

ayasofyamuzesi.gov.tr/en/ ... mbs-hagia-sofia

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 3808 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI