Moscheea Selimiye din Adrianopol (Edirne)

TIPĂREȘTE

In ultima zi a vacantei, cand deja parasisem Istanbulul si ne indreptam spre casa, am facut un ultim popas in orasul de frontiera al Turciei, vechiul Adrianopol, in prezent Edirne. Pentru multi el nu reprezinta decat poarta de intrare in orient, un simplu oras, aparent lipsit de importanta. In graba lor catre Istanbul, multi il traverseaza pe cel mai scurt drum si nu afla niciodata ceva despre importanta sa. Orasul este capitala provinciei cu acelasi nume (Edirne) si are aproximativ de 130.000 de locuitori.

Orasul a fost infiintat in timpul Imperiului Roman de Imparatul Adrian (sec. IV) si la jumatatea sec. XIV a fost prima capitala a Imperiului Otoman, timp de 90 de ani.

Si pentru Tarile Romane, acest oras a avut o mare importanta; aici s-a semnat Tratatul de pace intre Rusia si Turcia la 1829, in urma caruia Moldova si Tara Romaneasca au scapat de dominatia Otomana.

Orasul este construit pe cateva coline, pe care se vad frumoase si curate atat casele, vilele si magazinele, cat si moscheele cu minaretele lor inalte si suple. Cat am stat in oras, am vizitat cea mai mare moschee, micul bazar din apropiere si am mancat la unul din restaurantele cu specific turcesc.

Moscheea Selimiye pe care am vizitat-o este construita la sfarsitl sec. XVI de cel mai mare architect turc, care la momentul terminarii avea peste 80 de ani. Este vorba despre acelasi architect ce a proiectat si Moscheea Sultanahmet din Istanbul.

Pentru ca Soarele sa lumineze interiorul aceste moscheei, arhitectul a propus ca ea sa aiba 1000 de ferestre, dar sultanului i s-au parut cam multe. Atunci arhitectul pentru a nu il contrazice, dar si pentru a-si indeplinii visul a facut 999. Si asa este cunoscuta si azi; moscheea cu 999 de ferestre. (Moscheea Sultanahmet are doar 260 de ferestre).

Inconjurata de ziduri groase si aflata in mijolcul unei curti mari si curate, (singura curte gandita sa poata primii un numar egal de credinciosi ca si moscheea propriuzisa) moscheea dispune si de o curte interioara, unde la o fantana, barbatii se spala pe piciare inainte de a intra. Ne-am descaltat si noi si cu capul acoperit de un batic, am pasit pe covorul moale si curat. Mie personal, mi-a placut mult mai mult decat multe altele. In primul rand pentru ca era luminata natural intr-un mod foarte placut; apoi pentru ca pereti erau pictati in culori mai vesele, mai luminoase…apoi pentru ca are in mijlocul salii, o fantana cum nu am mai vazut la alte moscheei. Am baut chiar si o cana cu apa, caci asa cum la noi gasesti apa la manastiri, au si ei acolo o fantana pentru oamenii insetati.

Dupa ce am iesit din moschee, am dat o tura prin bazarula alaturat, apoi pentru ca se apropia ora pranzului, am mers sa mancam pentru ultima oara ceva turcesc, chiar la ei acasa, si am plecat mai departe catre casele noastre, cu regretul ca vacanta a fost atat de scurta.

De retinut este faptul ca in acest oras exista un Consulat Roman in cazul in care aveti probleme.

---

VIZUALIZĂRI: 7051 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI