Moscheea Sultanahmet versus Agia Sofia

TIPĂREȘTE

In cele cinci zile petrecute in vechiul Constantinopol (actualul Istanbul). , am dorit sa vad istorie si cultura. Locurile pe care le-am vizitat sunt vechi, din perioada de inceput a crestinismului. Toata lumea ma intreaba ce mi-a placut mai mult; Moscheea Albastra sau Catedrala Sfanta Sofia? Raspunsul meu este categoric; catedrala... si voi argumenta de ce. Iar cei ce nu le-au vazut inca... isi pot face o parere din fotografii.

Moscheea Sultanahmet (Moscheea Albastra)

Moscheea Albasta a fost a un reper important din programul meu de vizitare a Constantinopolului de altadata. Se gaseste intr-o mare piata, Sultanahmet, alaturi de Agia Sofia (Sfanta Sofia), de Palatul Topkapi (vechiul palat al sultanilor) si de Basilica Cisterna (sau Palatul Scufundat). Tot in acea zona este una din intrarile in Marele Bazar.

Pe masura ce ne apropiam de ea, ascultam explicatiile ghidului care ne-a tinut o mica lectie de istorie. Costruita in urma cu peste 400 de ani, in timpul Imperiului Otoman, de cel de al XIV –lea sultan, Ahmet I, de catre Mehmet Aga, unul din fii lui Sinan, moscheea este cea mai inalta si mai frumoasa din Istanbul. I se spune Moscheea Albastra deoarece culoarea ei predominanta era albastrul care acum este un gri-verzui datorita scurgerii timpului. Pentru ridicarea ei au fost sacrificate cateva cladiri bizantine si un hipodrom care se gaseau pe locul unde a fost ea inaltata. Am intrebat ghidul de ce are sase minarete, eu stiind ca patru este numarul maxim. Pentru cine nu stie, minaretul este turnul din care se lanseaza chemarea la rugaciune facuta de muezin si este cea mai inalta constructie dint-o anumita zona (cartier). Nici o alta cladire nu are voie sa fie mai inalta in zona respectiva. (astfel, daca intr-un cartier cineva ar dori sa construiasca ceva f. inalt, ar trebui mai intai sa construeasca o moschee mai mare cu minarete mai inalte, apoi sa construiasca cladirea dorita desigur fara a depasii inaltimea mosceei).

Moscheea Sultanahmet este singura care are sase, lucru s-a datorat une confuzii in comanada data de sultan, arhitectului... care a inteles sase in loc de « aur »... asa cum a cerut sultanul. (in limba turca cele doua cuvinte seamana). Si pentru ca Moscheea de la Mecca cea mai importanta din lume avea si ea tot sase minarete, si cum niciuna nu avea voie sa o intreaca... la Mecca s-a mai adaugat un minaret. Eu personal ma indoiesc ca ar fi posibila o astfel de confuzie, si cred ca bietul arhitect nu ar mai fi apucat sa isi vada opera terminata (i-ar fi stat capul unde ii stateau picioarele, printr-o simpla miscare de iatagan...) daca nu ar fi respectat intocmai cererile sultanului... mai ales ca la acea vreme era foarte tanar si iute la manie. Dar, legenda e legenda si ceva trebuie povestit turistilor.

In fata ei, se gaseste o alta opera de arhitectura, crestina de data asta, Biserica Sf. Sofia, cea care a starnit ambitia sultanului, si pe care a vrut sa o intreaca.

Si uite asa in pas de poveste am ajuns la intrare.

Nu mica mi-a fost uimirea sa constat ca deasupra intrarii pe sub poarta vestica, (pe unde am intrat) atarna si acum lantul care ii obliga in trecut pe sultanii care intrau calare (singurii care aveau acest drept)... sa se aplece. Daca ne-ar vedea sultanul, pe noi turistii cum intaram azi tantosi si neadusi de spate in lacasul lui de rugaciune... Intrarea este libera si pentru ca exista mai multe porti si o curte foarte mare, niciodata nu este coada la intrare.

Curtea interioara este imensa fiind pavata cu marmura de foarte buna calitate. In centru este moscheea iar dejur imperjur pe langa aleea lata, mult spatiu verde, pe care turistii (turci si starini) stau sa se odihneasca sau sa se reculeaga. Pe ambele laturi ale cladirii (in exterior) exista multe robinete cu apa la care barbatii se spala pe picioare inainte de a intra in moschee, respectand traditia.

Intrarea principala este rezervata turcilor, noi turistii am fost indrumati catre o intrare laterala.

Am intrat desigur desculta, dar nu am fost obligata sa imi acopar capul asa cum stiam ca se intampla la alte moschei. Pardoseala este acoperita cu covoare rosii facute la comanda pentru a acoperi perfect podeaua. Placerea de a calca pe acel covor imens a fost cea mai placuta senzatie pe care am avut-o in moschee; caci atmosfera religioasa din interior a ramas total staina sufletului meu. Cu siguranta intr-o viata anterioara nu am fost turcoaica... nu simt minic de genul « deja vue »... sunt un simplu observator al arhitecturii.

Cupola este sustinuta de patru coloane din marmura. Aici in centru este locul unde se rugau cativa barbatii separati de murmurul turistilor printr-un gardulet. Ce vedeam ridicand privirea? ; vitraliu langa vitraliu, dantela langa dantela sculplata in marmura. Cu asta este impodobita moscheea la interior. Lumina vine atat de la ferestele cu vitralii (260 la numar) cat si de la un candelabru simplu, rotund, mare ca diametru cu mai multe randuri de becuri dispuse circular, care mie personal mi s-a parut mult prea simplu pentru maretia generala a locului. Multe decoratii, placute de ceramica in special albastre decoreaza interiorul.

Sala a fost aprooape plina; pe langa turisti erau si foarte multi turci musulmani... Daca in centru se rugau barbatii, pe margine, pe langa perete, asezate chiar pe jos, am vazut si femei musulmane, care citeau cred ca din Coran.

Pe mine sa va spun drept m-a impresionat doar ca marime, in rest cum nici la vre-o slujba nu am participat, si chiar daca se imtampla oricum nu as fi inteles nimic... stiti vorba cu « am venit... am vazut... acum mergem mai departe ».

Asa ca ca abia asteptam sa merg alaturi la Sf. Sofia. Dar cum nu intotdeauna planul de acasa se potriveste cu cel din targ... am amanat vizitarea Catedralei pentru alta zi.

Catedrala Agia Sofia (Sfanta Sofia)

Prima oara cand am vazut-o cu multi ani in urma, am ramas neplacut surprinsa de starea de degradare in care se afla. Norocul a facut ca in urma cu cativa ani a fost inclusa in patrimonial Unesco si de atunci este intr-o permanenta renovare. Acum am fost incantata sa vad cum ies rand pe rand la lumina mozaicurile si frescele. Multi pereti mi s-au parut cel putin ciudati; in parte sunt pictati, dar picturile par a nu fi terminate, pentru ca nu peste tot tencuiala a putut fi curatata. Si mozaicurile sunt refacute si le este redata stralucirea. Acum chiar daca am intalnit o schela imensa, am fost multumita ca ceva bun se intampla acolo.

Eu cand ma uitam la Catedrala, asa cum se vede de afara mi se parea ca seamana cu un joc de cuburi pentru copii. Pare ireal ca domul sferic sa stea asa bine pe baza lui patrata.

Acum Sf. Sofia este muzeu, dar inainte de asta a fost moschee, dar in primul rand a fost biserica crestina. si cine altul putea fi intemeietorul ei daca nu Imparatul Costantin , primul imparat crestin al imperiului roman ?

Asa cum am vazut-o eu si prima oara si acum… este de cand Imparatul Iustinian a reconstruit-o. Pentru constructori, aceasta catedrala este unica in lume; la ea s-a folosit un beton cu totul special, in care pietrisul si nisipul au fost inlocuite cu caramida pisata. Aceasta caramida pisata i-a dat constructiei o mare suplete, elasticitate si o greutate mult mai mica, lucru care a ajutat-o sa reziste cutremurelor si vremurilor. Si am mai aflat un secret; caramizile folosite la cupola sunt facute dintr-o argila adusa tocmai din Insula Rodos si sunt goale la interior …astfel cupola este mult mai usoara decat da senzatia prin marimea ei. Cimentul despre care va vorbesc este usor vizibil din exterior unde nu este tencuita. De aceea are un aspect rosiatic, imposibil de confundat.

In timp ce noi admiram cladirea din exterior stand la rand sa achitam biletul de intrare, ghidul a continuat sa ne spuna povestea ei. Imparatul Iustinian a dorit ca aceasta biserica sa intreaca prin marime si splendoare Templul lui Solomon. Si a reusit…. o mie de ani a fost cea mai mare catedrala (cea din Sevilia a intrecut-o) …cupola la interior era placata cu aur. Dupa ce am fost cu ochii in toate partile, dar cu urechile cat cele de elefant, atenta la povestile ghidului am platit biletul si am intrat. (biletul costa 20TL si nu se accepta alta moneda)

Curtea este mare... si pe langa biserica propriuzisa in curte mai sunt si alte cladiri, marea majoritate din vremea cand Sf. Sofia a fost moschee; scoala de invatat Coranul, biblioteca, cantina pentru saraci si o fantana. Azi nimeni nu mai foloseste fantana pentru a se spala inainte sa intre in moschee. Nu le-am vizitat, timpul era scurt si am dorit sa intru doar in catedrala.

Pe coridorul ce inconjoara biserica, , sunt multe panouri ce explica ce, cand si cum a fost Sf. Sofia. Le-am trecut pe toate in revista, am facut cateva fotografii, apoi am intrat pe una din usile mari din lemn masiv, fara sa ma descalt, pentru ca acum este muzeu

Interiorul este imens si am avut senzatia sa sunt in interiorul unei imense geode. Nu am putut sa nu remarc cat de afectata de cutremure este marmura pe care calcam…aproape ca nici o dala nu a mai ramas nefisurata.

Stateam “ pierduta “ in mijlocul salii si ma gandeam ca intreaga populatie a Stambul-ului de altadata putea intra lejer aici

Candelabrele au fost aduse ca prada de razboi din Ungaria de Sultanul Soliman. Am trecut cu privirea peste discurile imense cu citate din Coran alaturi de icoanele crestine, care au menirea sa demonstreze ca Dumnezeu este Unul…indiferent de numele pe care il are in diferite religii.

Apoi pentru a urca la etaj am iesit din sala centrala. De fapt sunt doua sali; una in interiorul celeilalte , spatiul ce ramane intre ele putand fi comparat cu un mare hol ce inconjoara sala centrala. Din acest hol am urcat la primul etaj ce inconjoara cu un balcon circular, sala principala (centrala). Aici am admirat o expozitie de icoane bizantine, m-am lasat binecuvantata de Isus, prin intermediul icoanei ce il infatiseaza avand in mana stanga Evanghelia si mana dreapta ridicata, in semn de binecuvantare… si am privit de sus sala centrala care si de la inaltime tot imensa se vede. Aici totul este sustinut de zeci de coloane din marmura, care unesc tavanul in multe cupole pictate.

Cea mai mare atractie a bisericii este un inger cu sase aripi, un mozaic superb, descoperit sub un strat de tencuiala.

Nici nu stiu cum a trecut timpul. Am plecat de acolo “orbita“ de atata marmura si stralucire a lampadarelor... si ca de fiecare data mi-a placut mult mai mult decat Moscheea Albastra.

---

VIZUALIZĂRI: 4966 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI