Pensiunea Montana Colibița

TIPĂREȘTE

Am citit multe păreri despre Colibița înainte de a merge prima dată acolo și acestea sunt împărțite (așa cum e și normal) cu o medie însă care nu merge mai mult de „așa și așa” . Lacul e frumos, pădurea e frumoasa, munții sunt faini, care să fie oare baiul?

Am pornit într-o plimbare cu mult avânt, pe mal, pe un drumeag în stare bunicică de pe la coada lacului, pe partea dreaptă (cum te uiți dinspre lac spre baraj) și ne gândeam sa avansăm așa, cam până la… burta lacului, ca să întâlnim după nici 50 de metri o barieră pusă de-a curmezișul. Drumul nu era de fapt public, era unul de acces la o proprietate din zonă. Și cam asta este. Și am mai văzut pe acest drumeag tot soiul de construcții unele faine, alte improvizate, câteva hidoșenii, șănțulețe ce se scurg în lac cu destul de multe PET-uri (probabil ca și deversările de la proprietățile din zonă tot direct in lac merg). Și într-un loc, depozitate foarte multe țevi de apă (cred) ce urmau a fi puse curând în operă, probabil un amplu proiect de a aduce apă și canalizare construcțiilor din zonă. Așa că am tras eu concluzia finală și știți că eu mă pricep la verdicte și judecăți, ca tot românul.

E o zonă minunată ce trebuia să devina o stațiune de nivelul celor din Austria să zicem dacă nu s-ar fi ratat intr-un stil original, punând căruța înaintea boilor, complet și pe alocuri poate ireparabil startul. Adică îmi imaginez (fără să am date clare, dar cum spuneam, eu mă pricep la toate) că în tulburii ani de după 1990 a avut loc un fel de Eldorado local pentru împroprietărirea pe parcelele de lângă lac. Și apoi, care cum a putut: unii și-au făcut vilă, alții cocioabe, alții au făcut activități comerciale, doar turiști dispuși să plătească erau berechet și iaca așa s-au tot făcut pași și construcții de toate felurile. Și e ce rău in sta? Nimic în afara maldărului de țevi pe care l-am văzut la coada lacului: abia acum se lucrează la pașii cu care trebuia început – infrastructura adicătelea. Apă, canal, drum… poate acestea sa mai rezolva (la drum se lucra din greu când am fost acolo). Dar ce te faci cu peisajul ciuntit, sau cu o alee pe malul lacului pentru plimbat care sa dea roată lacului sau vai de mine, cu un traseu de biciclete, cate un popas, copăcei, un parc, de ce nu? Mă tem ca acestea au cam ieșit din opțiuni.

Buuuun – sa mergem dar la Pensiunea Montana, subiectul meu. Despre partea de SPA a complexului nu pot spune mare lucru, nu funcționa când am fost acolo din cauza virusului. Pensiunea e in mijlocul naturii, dar înainte de asta e plasată in mijlocul satului. Am avut o ezitare însă mi-a trecut – nu sunt probleme din aceasta cauza. Nu am simțit mirosuri deranjante și n-am văzut te miri ce maghernițe sau tămbălău care să strice buna dispoziție. Dimpotrivă, faptul că pensiunea e în sat e un avantaj, am făcut câteva plimbări prin zonă cu copiii, iar ei au fost foarte încântați să vadă o vacă de exemplu, o găină sau chiar un porc în mărime naturală și nu cât un pătrățel de Minecraft pe telefonul lor mobil. Continuând ideea de sat: parcă mi-ar fi plăcut mai mult un sat-sat, așa cum e el, mai… natural cumva. Acesta despre care vorbim avea șanțurile făcute brici, betoane din belșug și asfalt turnat peste tot. Am pus o poză cu un pârâiaș nițel vijelios ce ar fi putut fi tare pitoresc dacă n-ar fi fost sufocat de betoane și de câte o stradă asfaltata de o parte și de alta. Da, știu… nicicum nu mi-e bine…

Curtea e mare, iarba destul de bine îngrijita, mai vezi ici acolo câte o buruiană sau câte un furtun aruncat neglijent, am văzut și un panou de baschet reglabil, de se jucau copii cu mare drag. Am remarcat și un loc amenajat pentru grătar. N-am detectat probleme de curățenie, totul a fost așa cum trebuie în cameră, în restaurant, pe terasa sau în baie.

Camera în care am stat n-a fost foarte mare, în regula aș spune, având în vedere că am beneficiat de două paturi mari. Așternuturile în regulă, prosoape câte trebuie, săpun și șampon din partea casei. Farmecul camerei e dat de terasă, mare și spațioasă, comună cumva cu celelalte camere de pe nivel, cu câte un gărduț pe post de separator. Priveliștea este spre munte și asta face de fapt farmecul pensiunii de această dată.

Terasa e acoperită cu policarbonat, acesta a jucat rol de amplificator. Nu v-am spus, am prins într-o zi o vreme cu ploaie. Din aia serioasă cu găleata. Dar nu tot timpul, din când în când se oprea, ca să facă locul unei ploi așezate, de munte, perseverentă și deasă. Dacă vă place zgomotul făcut de ploaie, mie da, atunci acoperișul de acest gen e ceea ce vă trebuie. Un somnifer garantat :).

Mâncarea o declar ca fiind OK, unii din grup însă s-au cam plâns de gust. Ce să-i faci, asta face viața frumoasă. Micul dejun (până la 10.30) l-aș fi dorit mai degrabă de genul bufet, e mult mai rapid și mai simplu pentru toata lumea. Servit la masă creează confuzii, mai ales dacă sunt grupuri mari, nu io, ăla de acolo, eu nu beau lapte cu spumă, eu vreau cereale cu alfabet, you know what i mean. Prețurile nu le pot evalua, noi am făcut parte dintr-un grup, mi se par a fi ok spre mari – o bere de 400 de ml la 8 lei, iar de aici puteți dezvolta ideea despre toate prețurile. Pare a fi însă un restaurant destul de frecventat, cred că e o opțiune destul de apreciată pentru turiștii cazați pe la pensiunile din zonă.

Noi am avut parte de o excursie organizată cu pontonul pe lac într-una din zile. E o experiență care merită făcută. E un ponton mare, cu șezlonguri pe care încap o mulțime de oameni, dotat cu motor electric, pilotat de proprietarul pensiunii. Se poate face o excursie până pe la mijlocul lacului, peisajul face toți banii.

Am apreciat mult și liniștea, faptul că pe lac nu sunt admise decât ambarcațiuni cu propulsie electrică sau manuală sau... cum or fi hidrobicicletele, că ele-s propulsate cu picioarele … :)) mi se pare a fi unul din puținele lucruri făcute bine din zonă și totodată un semnal bun că se poate... în sensul că toată lumea respectă regula. Am văzut mulți pescari în zonă, cred că e o zonă apreciată de aceștia. Am vorbit cu câțiva, și cu toții în cor au declarat că au scăpat niște pești de un metru. Acum ziceți și dumneavoastră, ce probabilitate ar fi să fie același pește. Semn deci (clar!) că sunt pești mari suficienți în balta, singura problemă fiind constituită din apa ce stă peste ei.

Revenind la pensiune: v-o recomand, vă puteți odihni bine aici, izolația fonică a camerei a fost destul de bună. Daca mai prindeți si o ploaie succesul odihnei e garantat. Evident, activități ce se pot face în zona sunt mai multe, dacă sunteți drumeț montan sau mare meșter în prins pești puteți umple cu vârf mai multe zile, însă și pentru cei mai sedentari e în regulă. Merge și pentru grupuri mai mari, merge și pentru evenimente. Cum spuneam, punctul forte e peisajul și acesta face totul mult mai ușor și mai fain.

---

VIZUALIZĂRI: 1419 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI