Poziție perfectă și confort în Milano

TIPĂREȘTE

La întoarcerea din Lanzarote, dacă tot aveam să facem escală în Malpensa, ce ne-am gândit?! Hai să dăm o fugă până-n Milano! Eu, una, nu mai vizitasem nicicând „capitala modei” , Tati a trecut cândva pe-acolo, dar nu se prea pune.

Urma să aterizăm sâmbătă după-amiază și să plecăm luni dimineață, deci vom fi avut la dispoziție o zi și un pic; măcar Domul să-l vedem! Pentru atât de puțin timp, am zis să nu-l mai pierdem cu transportul în comun, deci cazarea să fie musai în centru.  

Dumnezeule, ce prețuri, m-am șocat de-a dreptul (și știți că eu nu mă șochez atât de ușor) !... Mi-ar fi plăcut un hotelaș cochet și confortabil, cu mic dejun inclus, însă zău dacă am putut să mă apropii de ceva!... Până la urmă am făcut un compromis: un aparthotel aflat la 10-15 minute de mers pe jos de Dom, la un preț... de vândut doar un rinchi, nu pe-amândoi. Se numește Missori Suites și am antamat o cameră dublă pentru costul total de 384 euro, la care se vor adăuga la fața locului 6,3 euro/persoană/noapte taxa de oraș, rezultând un pic peste 200 de euro pe noapte. Fără mic dejun. E drept, n-am luat la „secțiunea maro” , care avea niște review-uri cam nașpa, ci la „cea verde” , un pic mai scumpă și cu comentarii pozitive. Am avut drept de anulare gratuită până cu 3 zile înainte, pe urmă plata s-a făcut automat.

Am aterizat la timp, adică un pic după ora 15, dar ca să ajungem efectiv la destinație ne-a mai luat încă vreo 3 ore jumate-4. Până ne-am extras din aeroport (T2), până am dibuit stația autobuzului, până am așteptat ca acesta să vină etc, etc. Ca idee, transferul costă 10 euro de persoană (se poate face și cu trenul, cam la același preț), durează în jur de o oră (depinde de trafic), iar punctul terminus este gara Milano Centrale. De acolo am luat metroul, linia M3 (2,6 euro călătoria) și după doar 5 stații coboram la cea mai apropiată de locația noastră, numită identic: Missori (după numele unui general, a cărui statuie ecvestră avea să ne aștepte în piațeta din fața „hotelului” ). Conform legilor lui Murphy, deoarece vremea era mizerabilă, am nimerit ieșirea cea mai depărată din subteran, așa că a trebuit să mai bănănăim prin ploaie încă vreo 10 minute până am ajuns. În sfârșit, am ajuns. Adresa oficială este Piazza Giuseppe Missori 2.  

Am identificat ușor clădirea uriașă, ușor arcuită, o știam din fotografiile de pe net. Are mai multe intrări, am identificat-o pe cea corectă, conform pozelor pe care le primisem pe WhatsApp, împreună cu toate informațiile necesare pentru check-in. Acesta se face în mod obișnuit între orele 14 și 18, însă noi depășiserăm acest interval, deci urma să ne cazăm singuri. Am bâjbâit un pic până am reușit să deschidem ușa de la intrare și am pătruns în holul spațios, pavat cu marmură. Conform cutiilor poștale expuse pe o margine, în clădire funcționează mai multe entități, Missori Suites Green Area aflându-se la etajul 7. Sunt mai multe lifturi, noi trebuia să-l folosim doar pe unul anume, care ne-a depus chiar în fața holului către camere.

Prima impresie a fost de curat, cald și luminos, acest lucru datorându-se probabil pereților albi, acoperiți cu tablouri în culori blânde și podelei cu parchet laminat bejuliu. Sunt doar vreo 5-6 camere, dispuse pe ambele părți, nouă ne-a fost repartizată camera 3. Ușa se deschide după ce accesezi un fel de interfon pe care trebuie să tastezi un cod numeric. Îmi convine chestia asta, nu mai trebuie să porți grija cheii, doar s-o ții minte... În fine, peste vreo câțiva ani probabil c-o să prefer invers...

Spațiul pe care l-am avut la dispoziție a fost destul de generos, fiind alcătuit dintr-un hol, baie și dormitor. La fel, pereți albi, parchet pe jos, câteva accente cromatice verde-închis (peretele din spatele patului, blatul biroului, cuierul), de unde „green area” , mă gândesc.  

Am dispus de un pat dublu extrem de confortabil, îmbrăcat în lenjerie albă de bumbac, cu 2 perne bune și o pilotă asemenea. Am avut câte o noptieră de-o parte și alta, prevăzute cu veioze, prize și întrerupătoare. Vis a vis de pat, biroul cu un taburet sub el, seiful, răcitorul în care ne așteptau 2 peturi cu apă, iar în colț un fotoliu. Pe perete, deasupra, televizorul (pe care, ca de obicei, nu l-am pornit). La mare cinste, pe birou, informația scrisă în mai multe limbi, cum că decazarea trebuie făcută până la ora 10, altfel vei fi taxat suplimentar cu 50 de euro. Prețuri, tată, ce v-am zis?! De obicei evit cazările ce pun astfel de condiții, mi se par un pic meschine (ora 10?! pe bune?!!), dar de data asta nu ne afecta, la 10 aveam să fim de mult plecați.

Într-o mică nișă se găsește un corp de mobilier ce ține loc de dulap, având jos un pantofar, iar în partea de sus un cuier. În alt colț, pe o măsuță rotundă, se află setul de alcătuit ceai/cafea, cu toate cele necesare. Am avut și 2 pahare obișnuite, de sticlă, plus câteva din carton cerat, de unică folosință, de mai multe mărimi, pentru ceai și cafea.

A, am uitat: pe fiecare noptieră am găsit câte o pereche de dopuri de urechi, frumos ambalată. Citisem prin comentarii despre zgomotul ce răzbate din exterior, „hotelul” fiind plasat într-o intersecție extrem de traficată. Sincer, nu mi s-a părut de speriat, au un sistem de izolare fonică destul de ok. În ceea ce mă privește, eu oricum dorm cu propriile-mi dopuri de urechi, așa că...

Că veni vorba de intersecție; ați ghicit, vederea de la fereastra uriașă într-acolo se îndreaptă. Plus, în dreapta, spre acoperișurile clădirilor vecine, plus vreo 2 turle de biserici. Frumos. Fereastra este acoperită cu perdele albe și un rând de draperii.  

Am mai avut un mic cuier pe hol, precum și o oglindă. Și micul panou de unde se reglează temperatura în cameră. Care, a propos, a fost fix cum ne-am dorit: perfectă.

Baia – spațioasă, dotată cu toate cele necesare. Cabină de duș walk in. Tron, bideu. Prosoape albe, în mai multe dimensiuni, inclusiv prosop de picioare. Papuci de unică folosință, pungă pentru hainele murdare (ăsta deja e răsfăț). Uscător de păr, periuțe de dinți, trusă de ras și de demachiat, căști pentru păr. Flacoane cu săpun lichid și șampon. Curățenie fără cusur.

N-am interacționat deloc cu personalul, pur și simplu nu s-a întâmplat. Am remarcat că una din camere era destinată „recepției” , însă ne-am nimerit doar în afara programului de lucru. Totuși, cineva ne purta de grijă, căci periodic primeam câte un mesaj: dacă ne-am cazat, dacă e totul ok, să nu uităm să achităm cash taxa de oraș (am lăsat pe masă, la plecare, fix 25 de euro și 20 de cenți). Drăguț din partea lor.

Cât despre micul dejun, să știți că ne-am descurcat mai mult decât onorabil. Citisem pe undeva, prin comentarii și am reținut ideea (pe care, la rându-mi, v-o recomand cu căldură). Fix după colț, pe Via Giuseppe Mazzini, în gangul unei clădiri de epocă, se află o bijuterie de cafenea, Rabbit Hole Cafe (despre care voi povesti in extenso la un moment dat; chiar merită). Evident, ar mai fi și alte variante, inclusiv mici marketuri. De exemplu, tot aici, pe aceeași Via, am găsit un magazin cu produse vegane bio, de unde am cumpărat câte ceva pentru dimineața plecării. Sunt și mâncătorii în imediata apropiere, nu vă fie teamă, doar ne aflăm în buricu’ lu’ Milano!

În final, Missori Suites a fost o variantă excelentă pentru noi, din toate punctele de vedere: ușor de ajuns de la gara centrală, ușor de ajuns la principalele puncte de interes, înconjurată de tot felul de facilități, ca să nu mai vorbim despre farmecul și confortul de care am avut parte. În afara prețului (dar astea-s prețurile în Milano, n-ai ce face!), totul a fost perfect. Și recomand, desigur.  

---

VIZUALIZĂRI: 155 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI