A fost odata ca niciodata...

TIPĂREȘTE

… ca de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odata, in vremurile actuale, cu tehnologii care mai de care mai moderne, un domn cu suflet mare care a creat, in putin timp, o mare familie (“dedicatie” pentru Cornel :) ). Pe membrii acestei familii ii uneste o mare pasiune: calatoriile, dorinta de nou, de frumos… De aceasta familie am dat si eu acum un an, pe 27 mai 2011, cand cautam informatii despre primul (si singurul pana acum) meu concediu in Grecia. Am pus o intrebare, si mi s-a raspuns imediat!! Am fost incantata si surprinsa in acelasi timp. AFA mi-a fost de mare ajutor atunci. In septembrie am aflat mai multe: ca se scriu review-uri, ca se fac concursuri, ca membrii se cunosc intre ei… Ca o adevarata familie. Mi-a placut conceptul. Am inceput sa scriu impresiile mele din dorinta de a rasplati cu aceeasi moneda pe cei care ma ajutasera si nu numai. Cum incepem aproape toti aici. M-am simtit foarte repede in largul meu. Am creat rapid afinitati si cred ca am pus bazele unor prietenii, la vremea aceea virtuale, si care au inceput sa se materializeze, sau sa devina mai… reale, in februarie, cand am primit vizita inimoasei Roth, un suflet neastamparat si extraordinar de frumos. Niciodata nu mi-a fost greu sa leg prietenii, insa experienta din weekendul trecut mi s-a parut, pe cat de inedita, pe atat de extraordinara. Chiar ii spuneam tatalui meu, om nescolit, de la tara (a stat el “la oras” ani de zile, dar acum se autodeclara “taran in toata legea”, in sensul frumos si adevarat al cuvantului): “Sa vezi experienta acum, oameni care se cunosc doar virtual, vor interactiona si se vor apropia in persoana…”. A ramas uimit sarmanul: “Ce face si calculatorul ala!!”, mi-a zis cand am ajuns seara, la hotel.

Ne-am vazut cu Roth in jurul orei 17h. Am parcat in fata debarcaderului, dupa ce vazusem in prealabil ca Muzeul Satului era chiar langa, si deja mergeam ca pe ace, pentru ca tare mult imi doream sa intru macar putin. Dupa ce Roth s-a clarificat cu nenea de la vaporase, mi-am indeplinit dorinta. Nu am stat mai mult de o ora inauntru, si nu am vizitat in interior decat o casa (restul erau inchise la ora aia), insa mi-am incarcat bateriile cu energie si aer proaspat. Doamne, ce amintiri!! Muzeul Satului era unul dintre coltisoarele mele preferate pe timpul facultatii.

De aici am ramas la locul intalnirii. Prima a venit Alina Mecut (te pup acum, Alina, pentru ca la plecare nu stiu unde erati, mi-a parut tare rau cand mi-am dat seama; te astept cu orice alte intrebari in legatura cu viitorul vostru concediu pe taramuri iberice), si imediat Amero. DOAMNA (imi cer scuze pentru majuscule, web), stiam ca suntem pe aceeasi unda, insa realitatea mi-a depasit asteptarile. Ma bucur enorm ca v-am cunoscut si stiu ca este inceputul unei foarte frumoase prietenii. Asta-mi doresc si asta simt. Doamna Balasa Violeta a sosit cu o energie extraordinara, o simpatie lipicioasa, si ne-a si indulcit pe deasupra. Ne-ati distrat, doamna Balasa, pe mine si pe tatal meu, si de la distanta, sa stiti! Sunteti extraordinara. BogdanDSN, ma bucur ca te-am cunoscut si pe tine. Am vorbit despre gresie si faianta :), despre situatia critica din Spania si nu numai, si sunt convinsa ca am fi avut nenumarate subiecte de discutii daca am fi continuat. Sper sa mai avem ocazia s-o facem, ti-o zic cu mana pe inima. Johnnyredlabel: desprindeati si dvs o energie si o simpatie molipsitoare, imi pare sincer rau ca nu am apucat sa schimbam mai multe vorbe. Dar nu-i timpul pierdut, cu siguranta vor mai fi ocazii. Floria, esti delicata si dulcica precum nick-ul tau. Astept sa te citesc in continuare si imi pare foarte bine ca te-am cunoscut. MCM, nici cu tine nu am schimbat prea multe vorbe. Am stat “face to face” la masa, numai ca fiecare pe cealalta parte a mesei. Esti exact cum transmit randurile tale, nonsalanta si vesela, dar si finuta si amabila. Ai o fetita foarte frumoasa (iti seamana teribil). Cu siguranta ne vom mai vedea. Cu Marian Preda nici macar nu am facut cunostinta “oficial”, insa ne-am pupat si am schimbat cateva vorbe inainte de plecare, si stiu ca as fi avut multe teme de discutie cu tine si sotia ta. Pe vaporas mi-am dat seama ca nu-l vazusem pe Dragos, si-am intrebat-o pe Roth daca n-a venit. Cred ca ati ajuns mai la urma, va asezaserati in spate si nu va vazusem. Trebuia sa va cunosc si sa va multumesc pentru recomandarea inspirata (hotelul a fost ok in ansamblu, o sa scriu cand am un pic de timp). Va multumesc si pe aceasta cale si sper sa ne mai auzim, sincer. Ileana: draga mea Ileana! Mi-ai placut “la prima vedere”, ca si Adryana, de altfel, si iar trebuie sa-mi cer scuze ca nu “ne-am conversat” prea mult. Dar scoatem noi parleala data viitoare, sunt sigura. Cu celalalt Bogdan am stat mai mult de vorba, a stat langa noi la masa, si, pe langa glumele pe care le faceam cu si pe seama tatalui meu (am fost pe aceeasi lungime de unda, hehe), conversatia a fost bogata si cursiva. Sper sa ne mai vedem si-ti multumim si ca ne-ai dus acasa (ma rog, la hotel). Singurul cu care nu am vorbit deloc, din pacate, a fost NuVreau. Chiar nu stiu cum s-a intamplat asta. Pe data viitoare, stimate domn, sper sa-mi iau revansa.

Plimbarea cu vaporasul a fost frumoasa. Stropii cadeau fara oprire, si tuturor ne-ar fi placut o vreme mai frumoasa, insa nu cred ca i-au stirbit cu nimic din farmec pana la urma. Era a doua oara cand ma plimbam pe Herastrau: prima data a fost in anul doi de facultate (undeva prin vara lui 97), cu o barca cu vasle, cu iubitul de la vremea aia, care mi-a facut cadou un… nufar, hehehe. Ce amintiri!! La vara chiar mi-as dori sa ma pot intoarce si cu cel mic.

Cina a fost ok. Nu o sa scriu despre restaurant, evident (stiti ca foarte priceputa la descris restaurante nu sunt, desi o sa-ncerc cu altele unde am fost in zilele petrecute in capitala)), insa atmosfera a fost placuta, mancarea buna… Cand mi-am dat seama ca a doua zi implineam un an pe site, am luat-o chiar ca pe o aniversare. Si ce aniversare mai frumoasa decat sa cunosc parte din membrii AFA?

Fara inimoasa noastra Roth, nu stiu daca lucrurile ar fi decurs la fel. Cameluta, stiu ca am o prietena pe viata. Sa te distrezi si sa te odihnesti in Tenerife, lasa bisericile pe altadata! :)

Va multumesc inca o data tuturor pentru clipele minunate pe care le-am petrecut impreuna sambata seara. Iar celor care nu au fost prezenti, sper din tot sufletul sa am ocazia sa va cunosc pe viitor. Si, cu riscul de a ma repeta, vreau sa stiti ca sunteti una din portitele mele spre… acasa. Multumesc, AFA! Pe curand!

---

VIZUALIZĂRI: 1738 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI