Mera Brise - relaxant, plăcut, dar... „scump, dom'le, scump... ”

TIPĂREȘTE

Mă uit în calendar, mă uit pe fereastră... încă iarnă... Până la viitoarele vacanțe însorite nu ne rămâne decât să visăm cu ochii deschiși, strângând între palme o cană de ceai călduț... Sau să le chemăm în amintire – pentru a câta oară?! – pe cele trecute.

Vă povesteam că pe la mijlocul verii trecute m-am trezit pe cap cu un mic „cadou” neașteptat, o conferință la Constanța, de joi până sâmbătă. Știți cum sunt chestiile astea, te țin ocupat trei sferturi din zi, dar tot îți mai rămân câteva ore pentru sufletul tău, să te bucuri de locul în care te afli. E ca și cum, după o zi obișnuită de serviciu, te-ai teleporta direct pe plajă sau printre creste de munte...

Întâi am aflat programul și am stabilit cu Tati să mă însoțească. Pe urmă, în mod logic, ne-a venit în cap ideea de a ne prelungi mica incursiune pe litoral cu încă o zi; ce rost avea să ne întoarcem acasă sâmbătă?! Aveam de mult în cap un hotel din Mangalia, mă atrăgea foarte tare din fotografiile pe care le văzusem, așteptam o ocazie să-l testăm măcar pentru o noapte: Mera Brise. L-am căutat pe booking și am constatat că prețul nu era deloc încurajator, 100 de euro cu mic dejun inclus, dar deh, plin sezon pe litoralul românesc... Până la urmă am rezervat, curiozitatea fiind mai mare decât cumpătarea; în plus, dacă ne-am fi răzgândit, puteam anula gratuit până la un moment dat. Culmea e că ne cam răzgândiserăm între timp, dar am ratat momentul cu pricina, mi-am amintit de el după câteva ore bune după ce expirase, așa că n-am mai avut încotro, a trebuit să ne ducem la Mangalia! :)

Mera Brise e unul din vechile hoteluri renovate de pe faleza Mangaliei, fiind încadrat de Solymar și Corsa. Habar n-am cum se chemau acestea înainte, s-a întâmplat ca în Mangalia să nu mă abat până acum decât de vreo două ori, pentru admirat lebedele din port... E clasificat la 4*, deține 45 de camere Double King și 4 apartamente, un bar și un restaurant cu terasă, sală de fitness și o sală de conferințe capacitată pentru 80 de persoane. La prima vedere, un hotel mai degrabă micuț – cu atât mai bine pentru noi!

Adresa oficială este Str. Frumoasei, Mangalia și, dacă veniți cu mașina, e important să știți acest lucru, pentru că în apropiere se află parcarea unde hotelul are câteva locuri desemnate. Mie mi s-au părut destul de puține raportat la numărul de camere, dar poate că doar câțiva vin cu mașina personală, căci e adevărat că nu erau multe locuri ocupate. Tot de aici se face una din cele două intrări în hotel, practic prin spatele acestuia, intrarea principală fiind pe partea opusă, din aleea de promenadă. Noi setasem locația pe GoogleMaps și am nimerit numai bine, să fi fost orele 3-4 după-amiaza.

Ne-am prezentat la micul birou al recepției, care se află imediat ce intri, în stânga, unde am fost întâmpinați de 2 angajați, o fată și un băiat. Formalitățile de cazare au implicat pașii bine-cunoscuți, completatea unui formular-tip, apoi eliberarea cartelei magnetice, împreună cu câteva informații despre restaurant și micul dejun. Ni s-a repartizat camera 301; deși are doar 4 etaje, hotelul beneficiază de lift – modern și silențios. Dar până acolo, am aruncat o privire holului central: gresie antiderapantă bine întreținută, sclipind de curățenie, barul în stânga, o zonă de relaxare cu fotolii elegante, îmbrăcate în piele albă în dreapta, multe plante în ghivece, printre care și un fir de bougainvillea ciclam.

Pe fiecare palier, în zona liftului, se află un spațiu generos cu un mic loc de socializare, format din 2 fotolii identice cu cele de jos. Holul este acoperit în întregime cu mochetă verde, contrastând plăcut cu pereții văruiți în crem și ușile-lemn natur; la fel și holurile laterale ce duc spre camere. Pe a noastră am descoperit-o în stânga, la capăt, privind spre mare, așa cum rezervasem.

Pe lângă a deschide ușa camerei, cartela magnetică e folositoare apoi pentru activarea alimentării cu electricitate; cunoașteți sistemul. Am intrat în holul lărguț, am remarcat că în dreapta se face ușa către baie, în față camera care se prelungește cu o terasă. Spațiu suficient, corespunzător clasificării hotelului.

Atmosfera camerei m-a încântat de la prima privire și mi-a amintit de alte două hoteluri în care am mai stat: Compliment (Tryavna) și Fabesca (Sovata) – tonuri blânde, neutre, elemente decorative amintind de natură. Mocheta și canapeaua sunt gri-bej, restul mobilierului o combinație de alb și negru, deasupra patului se află un fototapet cu un peisaj de munte, iar în spatele canapelei un altul cu niște fire de iarbă supradimensionate.

Piesa principală a dormitorului o reprezintă patul matrimonial king size, situat în dreapta, într-un fel de nișă; l-am găsit dotat cu saltea de calitate și așternuturi așijderea, din bumbac alb. Am apreciat prezența celor două perne de dimensiuni diferite, îmi place mereu să am o pernă în plus la dispoziție. De-o parte și de alta câte o noptieră cu veioză și, în imediata apropiere, întrerupătoare și prize fixate în perete. Patul este orientat către una din ferestre, dar draperiile groase împiedică pătrunderea razelor de soare la primele ore ale dimineții.

Pe peretele din stânga, începând din hol și până la ușa ce dă spre balcon, se găsesc aliniate celelalte piese de mobilier; un dulap în 2 uși, canapeaua (extensibilă, bună pentru o eventuală a treilea persoană), biroul cu mini-barul încorporat. Dulapul are un compartiment pentru umerașe și un altul împărțit în sertare; înăuntru aveam să descoperim mai multe chestii utile: o pilotă subțire și încă una mai groasă, halate de baie, papuci de unică folosință, un seif și, desigur, câteva umerașe. Jos, într-un sertar separat – lenjerie suplimentară pentru canapea. Între ușa de la intrare și dulap – o oglindă „de sus și până jos”, iar între dulap și canapea – un suport pliabil pentru bagaje.

Mai era o oglinjoară deasupra biroului, agățată în perete. Dedesubt, coșul de gunoi și un taburet verzuliu, iar deasupra – o tavă cu pahare de unică folosință ambalate individual și o scrumieră, telefonul fix, telecomenzile de la TV și AC, precum și mapa cu materiale de prezentare pentru hotelurile din gama Mera. Am găsit tot felul de doze de băuturi în mini-bar, iar prețurile nu mi s-au părut exagerate (o apă la 0,5 l = 6 ron).

Pe peretele dinspre terasă, între ușă și fereastră – jos, aparatul de AC, sus – TV cu ecran plat. Ușa ce dă în balcon este dublată cu plasă contra insectelor. Terasa e lungă, ține cât toată camera, dotată cu o măsuță și 2 fotolii, gen imitație de ratan (dar din plastic), precum și un uscător de rufe pliabil, cu cârligele aferente. Podea ca acolo mai întâlniserăm la viluțele de la Kabakum, nu știu exact cum îi spune, dar arată bine și cred că rezistă minunat la intemperii. Balconul nostru era pe față, așa am vrut, cu sea view????. În prim plan (și cu condiția să înclinăm privirile în jos) aveam terasa restaurantului, apoi aleea de promenadă umbrită de coroanele copacilor, printre care se întrezăreau, într-adevăr, și vreo 2-3 petece de mare????. Nu m-am întristat prea tare din această cauză, priveliștea oricum era reconfortantă și proaspătă, singurul regret e faptul că n-am avut prea mult parte de ea...

Baia are mai degrabă dimensiuni modeste; aici hotelul n-are nicio vină, așa a găsit-o, așa o livrează mai departe! Totuși, să nu înțelegeți că n-ai loc să te-nvârți, doar în caz de vreți să faceți o piruetă-ceva, s-ar putea să fiți un pic restricționați! :) În rest, dotată cu tot ce trebuie, strălucind de curățenie și totul foarte modern. Vorba @dianei2015, n-are rost să le mai înșir, știe toată lumea ce se găsește într-o baie normală de hotel, alea-alea... Poate doar să amintesc despre cabina de duș, că e de tip walk in, văd că ăsta-i trendu’, să depui minimum de efort... Drept consumabile (că și ele mai variază pe ici, pe colo), am avut, pe lângă de-la-sine-înțeleasa hârtie igienică (plus rezervă), și (câte 2 din fiecare): săpunele solide, flaconașe cu șampon-gel de duș „2 în 1”, kituri de igienă, căști de duș. De asemenea, câte 2 prosoape albe, de bumbac și unul pentru pus pe jos. A, și uscător de păr, desigur. Și un înscris pe perete, în română și engleză, cu apel la protejarea mediului și la a reduce consumul inutil de apă prin folosirea aceluiași prosop de mai multe ori.

Am vrut să profităm cât mai mult de timpul rămas, așa că, după câte un dușuleț, ne-am echipat cu costumele de baie și ne-am dus la plajă. În acest scop, din aleea din fața hotelului se coboară niște scări până la nivelul falezei, dincolo de care se află plaja, cu mai multe secțiuni organizate cu umbrele și șezlonguri. Noi n-am închiriat, am găsit o zonă „de prosoape” (destul de îngustă în comparație cu celelalte) și am stat acolo. Mi-a plăcut plaja din Mangalia, nisipul e fin și auriu, apa se adâncește destul de lent și-i curată. Am remarcat și o baracă de unde se puteau închiria diverse ambarcațiuni, precum și una cu vreo 2-3 mese de lemn de unde puteai să-ți iei ceva răcoritoare. Aveam să revenim pe plajă și a doua zi dimineață vreo 2-3 ore. Una peste alta, o experiență relaxantă, ne-a prins bine.

Restaurantul hotelului l-am testat de două ori, întâi la cină, apoi la micul dejun care oricum era inclus în prețul camerei. De fapt, n-am fost foarte hotărâți unde vom mânca în seara respectivă, dar prea multe variante n-am identificat și am decis să ne întoarcem la hotelul nostru. Unde... am avut surpriza să găsim terasa plină-ochi, iar interiorul pregătit pentru un eveniment privat. Evident că faptul că eram cazați acolo nu ne ajuta cu nimic... dar... tocmai când ne pregăteam, dezamăgiți, să plecăm, s-a eliberat o masă! :)

Țin minte că am mâncat niște paste cu pui și ciuperci, n-am reușit să le termin, porția era uriașă și totul înota într-un sos alb consistent; dealtfel, destul de gustoase. Tati a fost mai inspirat decât mine, a luat coaste de porc cu cartofi la cuptor. Nu mai știu exact ce am băut, vin sau bere, în tot cazul????. Nici cât a costat; prețuri medii spre mari. Ne-a plăcut însă atmosfera - luminile terasei, foșnetul vântului în frunze, cel un pic mai îndepărtat al mării, muzica live ce răzbătea dinăutru... Ne-am prelungit după aceea siesta pe balconul nostru până când ne-a doborât oboseala...

Cu micul dejun ne-am delectat tot afară, pe terasă, împărțindu-l cu cele câteva mâțe pofticioase. Se servește în regim „bufet suedez”, platourile fiind etalate într-o încăpere dedicată, în interior. Din motive lesne de înțeles, n-am reușit să fac poze, dar țin minte că am avut la dispoziție o gamă destul de largă de preparate calde și reci, în general cam tot ce știți că se oferă pe la hoteluri la prima masă a zilei. Nu le mai înșir, că n-are rost. În tot cazul, bune și pe săturate, dar nu țin minte să mă fi impresionat ceva în mod deosebit. Doar pisicuțele... (Asta îmi amintește de primul city break în care ne-am dus băiatul; era la Viena și el tocmai împlinise 10 ani și cea mai pregnantă amintire a lui de atunci e omul de zăpadă pe care l-a făcut în spatele Palatului Shoenbrunn????)

... În rest... cam ce se mai poate face în Mangalia, cu ce se mănâncă, din punct de vedere turistic, micul oraș-stațiune aflat la doi pași de granița sudică a României?! Pe scurt – mi-a plăcut, dar nu mă văd lâncezind o săptămână pe plăjuța din Mangalia... Poate 2-3 zile, dar nu mai mult...

Când soarele a început a da semne de oboseală, ne-am adunat de pe plajă, ne-am îmbrăcat comod și am zis să facem câțiva pași prin zonă, să vedem și noi ce și cum. Am început cu zona portului. Eram încă destul de departe când am zărit un vaporaș ancorat și am auzit chemarea (prin porta-voce) la ultima îmbarcare pe ziua respectivă; ne-am înțeles din priviri și-am luat-o la fugă. Nici cât costă biletul nu mai știu, 10 sau 15 ron, dar merită cu vârf și îndesat! Plimbarea cu vaporașul turistic durează cam o oră, acoperă zona portului din Mangalia și mi s-a părut destul de intersantă, mai ales că este însoțită de ghidaj din partea căpitanului. Am trecut pe lângă vechiul far, pe lângă imensele macarale, am vizionat tot felul de nave militare și civile, epava „răsturnată” a unei corăbii... Cu ocazia asta, am aflat de existența insulei, unde-și are sediul o comunitate mică de pescari; cel mai mult, din toată excursia, mi-au plăcut bărcile colorate aliniate la țărm... Bonus, un spectaculos apus de soare! (A doua zi, la plecare, aveam să ne abatem cu mașina pe insulă, aceasta e unită printr-un pod de zona sudică a Mangaliei. Din păcate, locul arată murdar și părăginit, nu prea ai ce face, decât să admiri Șantierul Naval și bărcile colorate din altă perspectivă. Dar e o experiență și asta.)

După debarcare și după o ședință foto cu lebedele, ne-am continuat plimbarea pe faleză, până în dreptul Spitalului Municipal. Marea superbă, plaja destul de bine întreținută, dar în rest... Moscheea Esmahan Sultan o vizitaserăm altă dată... Ar mai fi Muzeul Arheologic, pe care l-am lăsat pentru altă ocazie...

În concluzie, m-am liniștit și cu Mera Brise! :) Mi-a plăcut, a fost intim și relaxant, dar destul de scump pentru ce oferă. De fapt, cam asta e principala problemă a litoralului românesc. De aia îmi doresc să revin în locuri obscure, precum Chaika sau Ikantalaka (câțiva kilometri mai la sud) și nu mă văd făcând prea mulți purici la Mangalia...

---

VIZUALIZĂRI: 4778 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI