Pentru mine un hotel de neuitat

TIPĂREȘTE

Despre hotel Mediteran din Ulcinj s-au scris pe Afa în perioada 2010-2012 5 reviewuri: două catastrofale, două în care s-a scris mai puţin despre hotel şi mai mult despre localitate şi unul echilibrat. În toate se vorbea de aşezarea clădirilor în pantă şi necesitatea urcării şi coborârii mai multor trepte obositoare. Aceiaşi observaţie am găsit-o şi în comentariile turiştilor care au postat pe saiturile de specialitate.

Citisem reviewurile înainte de a-mi alege destinaţia oferită de Afa ca premiu şi pot spune că eram în cunoştinţă de cauză. Pe un sait de specialitate scria că în 2013 hotelul a fost renovat şi m-am gândit în primul rând că au găsit o soluţie cu scările. Aşa că am pornit încrezătoare la drum, că doar n-o fi dracul aşa de negru!

La faţa locului erau însă 660 de trepte de parcurs zilnic timp de şase zile dacă socotim împreună atât urcuşul cât şi coborâşul.

- Cum 660 de trepte? Mai taie coada vulpii mama Michi că nu te crede nimeni.

- Ba să mă creadă şi am să vă fac socoteala. Clădirea nr. 1 unde am fost cazaţi la et. 1 este construită pe o pantă mare de deal cu 66 trepte în tronsoane de câte 11. Ca să coborâm la masa care se servea la et. 3 al altei clădiri, parcurgeam întâi cele 66 trepte în jos de la cameră şi cele 66 trepte de urcat la restaurant, - acelaş traseu dimineaţa şi la cină-, apoi coboram de la restaurant şi urcam scările la cameră. Zilnic fie mergeam cu autocarul în excursie, fie ne plimbam prin oraş, deci coboram şi apoi urcam din nou cele 66 trepte. Au fost 10 urcări plus coborâri zilnice. Pentru comparaţie, vârful Toaca are 465 de trepte, Cristo Rei din Lisabona 500, cetatea Poenari 1480 trepte dar nimeni nu urcă acolo şase zile la rând.

Pe colina pe care era construit hotelul, clădirea nr. 1 era cea mai de sus dar ca avantaj şi cea mai apropiată de restaurant. Cea mai favorabilă ar fi fost clădirea nr. 2 la care aş fi scutit aproape jumătate de trepte dar a fost ocupată de maghiari până cu două seri înainte de a pleca, ori déjà ne obişnuisem, nu mai merita deranjul cu mutatul la spartul târgului, plus că mă acomodasem cu camera, nu ştiu ce aş fi găsit în alta. Am avut dreptate când am spus că dracul nu era chiar atât de negru. Alături de scara cu trepte înalte de piatră pe care trebuia s-o parcurgem erau două băncuţe, să vezi bătaie pe ele ca să-ţi tragi sufletul!

Am descoperit şi o variantă pe o străduţă în pantă din spatele resortului dar erau vreo 10 min. de ocoliş, oricum mai uşor decât treptele de piatră mai înalte decât 17 cm, înălţimea standard. Noroc că aveau o balustradă de care să te atârni şi noaptea erau iluminate.

Ştiind de acasă în mare că ar fi ceva de urcat am luat în troler un rucsac gol, ca odată ajunşi în caz că e greu de urcat, să desfacem geamantanul şi să mai transferăm din greutate. Nu a fost cazul pentru că de la recepţie ne-au trimis nişte băieţi tineri pentru cărat bagajele(erau chelnerii de la restaurant) care, în timp ce noi ne opream şi gâfâiam, ei au urcat cât ai clipi.

Scările de la restaurant erau mult mai prietenoase, înălţimea treptei fiind mai scăzută plus că erau mochetate. Tot ce am scris trebuie să înelegeţi că are şi o puternică notă subiectivă dat fiind ˝ vârsta, anii şi etatea˝. Cu totul altfel au primit provocarea treptelor cei tineri, numai că ei erau doar câţiva.

Acum după ce mi-am vărsat năduful să trec la subiectul principal, descrierea hotelului şi a condiţiilor de cazare.

Hotelul Mediteran Resort este amplasat într-o zonă rezidenţială a oraşului Ulcinj situată pe un pinten de stâncă cu o vedere superbă asupra plajei, golfului şi a cetăţii medievale. În acest cartier accesul la parterul sau etajele caselor sau vilelor se face ca şi la hotel Mediteran pe scări cu multe trepte. Uneori intrarea la parter se face de pe o stradă şi acoperişul drept al clădirii pe care de regulă se află o parcare este pe o stradă paralelă cu prima dar mai sus.

De la hotel Mediteran până la Malo Plaja nu sunt mai mult de 200-300 m dar şi aici trebuie coborât poate o sută de trepte pe care apoi obosit de soare şi înot, trebuie să le urci. Noi nu le avem cu plaja aşa că am fost scutiţi de acest efort dar şi ceilalţi, pentru că toate zilele cât am stat la Ulcinj au fost noroase.

La 5 km de hotel este celebra plajă Velika Plaja lungă de 12 km şi cu nisipul cel mai fin din Marea Adriatică.

Înafară de strada care se termină cu treptele spre plajă mai e o şosea pentru maşini care coboară pantă uşoară şi drum lung şi ajunge în centru. Pe această stradă la 100 m de hotel am găsit un minimarket de unde am luat fructe ieftine, în jur de 1 eu/ kg şi vis-à-vis o terasă Bellini ţinută de nişte italieni cu o panoramă nemaipomenită. Aici am mâncat de două ori la prânz, ieftin şi bine servit, cca10 eu ambii, cu bere Nisicko la 330 ml.

După cum am scris în preambul, hotelul are toate clădirile răspândite la diverse niveluri ale unui deal. Cu siguranţă că au fost construite în timpul lui Tito ca şi casă de partid sau sindicate iar actualul proprietar le-a adus mici îmbunătăţiri transformându-le în hotel în anul 2010. Toate construcţiile nu au parter ci se sprijină pe piloni de beton, aşa cum am văzut şi la alte clădiri din localitate (alunecări de teren, infiltraţii).

Clădirile hotelului sunt uniforme, toate lungi şi cu câte trei etaje. Hotelul are 134 de camere inclusiv apartamente dispuse în şase clădiri, a şaptea fiind rezervată recepţiei, barului şi restaurantului. Există o piscină proprie acoperită, veşnic animată între clădirile 4 şi 5. Parcarea este foarte mare. Hotelul acceptă animale de companie. În faţa corpului principal dar şi a celorlalte clădiri este o adevărată explozie eflorescentă de leandrii muntenegreni şi palmieri foarte înalţi şi stufoşi care dau o înfăţişare atrăgătoare şi exotică întregului complex. În 2010, cotidianul New York Times a selectat hotelul Mediteran din Ulcinj ca unul dintre cele 31 locuri must see.

Recepţia - Barul - Terasa şi restaurantul sunt dispuse în ordine la etajele 1,2 şi 3 ale clădirii principale. Scările de urcare pe ambele părţi ale clădirii sunt mochetate şi înălţimea treptelor este convenabilă sub 17 cm. plus platforme late de oprire, aşa că cele 66 de trepte până la restaurant sunt cât de cât acceptabile. N-am înţeles de ce nu a fost mutat restaurantul şi bucătăria la et. 1, păstrându-se un spaţiu mic pentru recepţie tot la acest etaj. Probabil că ar fi necesitat costuri pe care proprietarul nu este dispus să le facă. Deasemeni cu o investiţie mai mică decât a lifturilor s-ar fi putut monta benzi rulante la clădirile care puneau probleme, în special la nr. 1 în care am stat noi şi la restaurant.

Clădirea principală este modern amenajată dar la et. 1 şi 2 este evident risipă de spaţiu. Cât am stat acolo, în întregul etaj al recepţiei nu era nimeni şi la etajul la care funcţiona barul nu am văzut mai mult de patru consumatori. Există o sală de conferinţe de 125 de locuri, una pentru banchete cu capacitate de 500 locuri, măsuţă de billiard, acces bun la WI-fi, fotolii în faţa unor TV plasmă, din păcate cu un număr de 5 programe locale, niciunul de largă circulaţie.

Camera de dormit Am citit pe saiturile de specialitate şi în reviewuri AFA că în mai toate clădirile hotelului se pun la dispoziţie apartamente cu două camere şi trei paturi. Noi am avut o singură cameră cu un pat dublu matrimonial şi altul separat. Preţul pentru o asemenea cameră în septembrie este 267 RON cu mic dejun inclus. Noi am avut demipensiune şi excursia fiind un premiu dat de AFA nu ştiu cât ar fi costat camera în regim de DP.

Camera era mare şi ce mi-a plăcut de la început a fost terasa cu măsuţă şi două scaune. Din terasă se vedea tot oraşul în trepte, cetatea veche, marea, superb. De pe terasă se prindea bine internetul. În al doilea rând m-a încântat frigiderul superfuncţional în care ne-am ţinut fructe şi băuturi reci. Televizorul era numai de mobilă, un singur post italienesc hârâit ca sonor şi patru posturi locale. Aerul condiţionat funcţiona bine şi a fost necesar să-l pun de vreo două ori la întoarcere din excursie pentru că atmosfera în cameră era sufocantă. Salteaua era foarte odihnitoare şi ca şi în alte părţi impătuream pilota şi o puneam sub picioare ca să fie mai sus şi să se desumfle peste noapte. În cameră mai era un dulap cu patru uşi cu cutie de valori, birou, veioze, scaune, cuier, cam tot ce trebuie. Mobilierul ca stil şi uzură era totuşi obosit şi se vedea că are o durată apreciabilă la activ. M-a deranjat mai mult că pilota nu era îmbrăcată şi m-am gândit câţi s-or fi acoperit cu ea fără a fi spălată. I-am arătat-o cameristei dar s-a făcut că nu înţelege. Mocheta era curată. Nicăieri nu funcţionau telefoanele din cameră (recepţionerul a dat din umeri şi mâini cu un gest care-l invoca pe Alah) aşa că a trebuit să ne bazăm la trezirea din zorii zilei pe telefoanele noastre.

Baia era mică şi destul de neîngrijită fără a fi murdară. Faianţa şi gresia erau prost montate, aşa cum se chituia la noi prin anii ´80. La duş era o perdea de plastic care depăşea marginile cădiţei şi veşnic era umedă în partea de jos. Făcusem o fixaţie s-o scurtez cu 5 cm. Dacă aş fi avut o foarfecă de croitorie o tăiam. Oglinda era ciobită şi lavoarul se mişca aşa că trebuia să ne ducem de fiecare dată cosmeticele în cameră. În schimb boilerul de pe perete ne-a răsfăţat tot timpul cu apă caldă. Găseam zilnic pe pat seturi de prosoape albe curate şi destul de noi. Tot zilnic se golea coşul de gunoi, în rest niciun mop, nici la baie măcar.

Ca senzaţie generală am avut impresia că am fost cazată într-un hotel comunist. În epoca de aur găseam aceleaşi lipsuri şi neglijenţe pe la hotelurile noastre de la Venus sau Călimăneşti. Chiar şi recent în 2009 am fost cazaţi la Moscova la hotel Turist în mare vogă pe vremuri, unde trăgeau colegii în delegaţii. Deşi trecuseră 20 de ani de la perestroika hotelul arăta ca pe vrema lui Hrusciov. Să fie clar, nu m-am născut după 90, nu mă împiedic de o perdea la baie dar am scris toate astea ca să vă faceţi o părere generală şi să decideţi în funţie de pretenţii. Mie, înafară de povestea scărilor, restul mi s-au părut fleacuri faţă de oportunitatea de a vedea locuri excepţionale.

Mâncarea a fost foarte bună şi a compensat din neajunsurile cazării. Timpul fiind plăcut cu temperaturi de până în 28 de grade am servit şi micul dejun şi cina pe terasă la măsuţe de câte patru persoane. Am mâncat în regim de autoservire cât doream şi cât puteam. Dimineaţa deşi era un meniu standard fomat din două feluri de mezeluri, două de brânză ,ouă sub formă de omletă, ochiuri sau fierte, crenvurşti şi cârnăciori calzi, câteva feluri de salate, iaurturi simple sau cu fructe, lapte, cereale, unt, miere, dulceaţă, jusuri, ceai, cafea, ne plăcea pentru că deşi nu scump, totul era proaspăt şi prezentat frumos. Chelnerii debarasau continuu şi impresia generală era de igienă.

Bomboana de pe tort o reprezentau nişte clătite enorme făcute la aparat sub ochii noştri pe care le serveam cu dulceaţă sau nutela. La clătite stăteai la coadă 5-10 minute. Seara era o diversitate de preparate începând cu câteva feluri de salate, sfeclă coaptă, pastă de ardei, zacuscă, două feluri de supe crème cu crutoane şi apoi: paste cu brânză sau carne, friptură de vită la tavă cu pireu, piept de pui, peşte prăjit, ardei umpluţi, ghiveci sârbesc, un fel de mici- mari, varză cu carne, pilaf de dovlecei, iar la dulciuri invariabil pepene roşu şi kek sau ruladă. Nu se servea carne de porc şi nici alcool sub nicio formă, proprietarul fiind musulman. Stăteam destul de mult pe terasă pentru că priveliştea apusului de soare sau a oraşului iluminat până la cetate şi luminiţele câte unui vapor în larg era copleşitoare.

Şi iată că v-am povestit cam totul despre hotel Mediteran încheind cu proverbul ˝ Cele bune să se adune, cele rele să se spele˝. Chiar amintirea celor 660 de trepte parcurse zilnic a fost o provocare pe care am depăşit-o şi pot spune că hotelul Mediteran în ansamblu mi-a rămas ca o amintire frumoasă.

WEB, dacă se poate: https://www.youtube.com/watch?v=0hOrOAytM-E

---

VIZUALIZĂRI: 3051 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI