Hotel Medieval - o minunată întoarcere în timp la Alba Carolina

TIPĂREȘTE

A fost o vară lungă... Și încă nu s-a terminat (ce bine!). Chiar ziceam deunăzi că a trecut ca un fum, dar, când văd prin câte locuri mi-au sclipit ochișorii, nu mai zic așa, că se supără Doamne-Doamne.

În sfârșit, am văzut și Alba Carolina! Era de mult în plan și prea de multe ori n-a fost să fie. Când cu întâlnirea AFA nu se pune, căci nici măcar n-am apucat a călca în cetate. Doar m-am stârnit și am tot încercat și iată că într-un final ne-a ieșit!

Despre Alba Carolina au curs râuri de cerneală/s-au tocit taste de laptop, așa că n-am nici cel mai mic gând de povestit. Găsiți toate informațiile pe site-ul de față și pe multe altele. Doar atât: pe lângă obiectivele clasice, nu ratați Museikon (o superbă colecție de icoane vechi și nu doar – în mod ciudat, incinta găzduind și secția de Psihiatrie a orașului), o plimbare pe lângă zidurile „de jos” (îs cam 4-5 km, merită un tur complet) și – cireașa de pe tort! – Traseul celor Trei Fortificații (despre care s-ar face să povestesc separat, dar mă mai gândesc).

Știam clar unde mi-ar plăcea să ne cazăm în Alba: fix în cetate, la Hotel Medieval. Nu mai știu cu ce ocazie l-am ochit și de atunci îl tot urmăream... Pe booking nu l-am găsit inițial disponibil pentru perioada în care doream să ajungem, iar pe site-ul lor mi se părea prea scump. Așa că am ridicat din umeri și am rezervat în altă parte (cetatea este înconjurată totuși de numeroase spații de cazare pentru toate buzunarele, asta-i vestea bună).

Nu știu alții cum sunt, dar eu nu mă-mpac ușor când lucrurile nu ies așa cum îmi place. Deci din când în când mai zgândăr bookingu’, să văd ce-o mai fi nou... Acuma, nu știu ce să zic, nu cunosc toți algoritmii după care funcționează această platformă, dar în ultimele luni mi s-a întâmplat în mod repetat să caut un loc anume, să nu-l găsesc disponibil, să-l caut din nou peste 2-3 săptămâni și să-l găsesc disponibil. Poate au fost doar coincidențe, poate nu... Ideea e că uneori merită să perseverați.

Așa s-a întâmplat și cu Medieval: cameră dublă Confort, mic dejun inclus, 2 nopți = 1096,5 lei (discount Genius 15%). Rezervarea a fost garantată cu cardul și am avut drept de anulare gratuită până cu o zi înaintea minivacanței. Absolut rezonabil, aș zice. Mi-am frecat mâinile, la propriu, de bucurie.

Hotel Medieval este cotat la 5* și ocupă o parte a uneia din clădirile istorice aflate intra muros, foarte aproape de Poarta a III-a, pe latura de răsărit a cetății. Clădirea, de forma unui patrulater închizând între laturi o curte interioară, a fost ridicată între anii 1714 și 1716 de armata austriacă, în scop de manutanță. Recunosc, n-am cunoscut semnificația acestui cuvânt până la momentul Alba-Iulia, când, curioasă, am căutat în DEX: „subunitate din cadrul armatei care se ocupă cu depozitarea cerealelor panificabile și care este dotată cu instalațiile și utilajul necesar fabricării pâinii pentru militari” . Locul mustește de istorie, arheologii punându-se de acord asupra faptului că latura sudică a clădirii a fost construită direct peste zidul fostului Castru Roman al Legiunii a XIII-a Gemina, ce joacă rol de fundație.

Mai mult decât atât, de pe site-ul hotelului (hotel-medieval.ro) aflăm: „Întreg ansamblul arhitectural ce compune Hotelul Medieval este desfășurat pe 70000 mp și cuprinde clădirea hotelului cu curtea interioară, elemente esențiale defensive ale fortificației bastionare austriece, precum bastionul Eugeniu de Savoia și bastionul Sfântul Ștefan cu curtina dintre ele, ce adăpostește caponiera cu camerele de gardă ale corpului de artilerie, dar și podul peste șanțul principal ce face legătura cu ravelinul Sfântul Francisc de Paola, de unde se ajunge mai jos în șanțul principal și în Centrul de Echitație. Pe latura de sud a hotelului, construcția se sprijină pe vechea centură a fortificației medievale care include în colțul de sud-est și bastionul Sașilor, cu camerele de gardă ale infanteriei. [… ] Poarta de sud a Castrului Roman se găsește și ea în colțul de sud-vest al hotelului.” Aveam să vizităm pe îndelete toate aceste artefacte pe Traseul celor Trei Fortificații.

În forma sa actuală, Hotelul Medieval oferă 28 de spații de cazare dispuse la etaj și mansardă (1 apartament, 3 camere de lux, 19 duble și 3 twin), restaurant pentru mic dejun, bar (nefuncțional la data vizitei noastre), salon de biliard, săli de conferință și alte săli și sălițe (cu rol neclar). Se laudă cu patronajul Centrului de Echitație (care nici el nu funcționa când am fost noi), cu organizarea de diverse evenimente, precum spectacole cu iz medieval, publice sau private și – curând cică – vor oferi și servicii de spa.

Check-in se poate face începând cu ora 14 și noi n-am întârziat prea mult. Anterior sunasem la recepție, de unde ni se confirmase faptul că, deși accesul în cetate este oarecum restricționat, se poate ajunge totuși cu mașina până în parcarea din fața hotelului. De fapt, a fost mai simplu decât am crezut; am pus pe Waze adresa (str. Militari 2) și am nimerit fără probleme.

Din afară, hotelul nu spune prea multe: o clădire cu aspect elegant-sobru, cu 2 niveluri (plus mansardă, abia ghicită în structura acoperișului cărămiziu), văruită în alb, cu ferestre egale, încadrate de rame de calcar. Intrarea sub formă de boltă te conduce însă în spațioasa curte interioară, demnă de un adevărat palat medieval: alei pietruite ce delimitează spații verzi atent îngrijite, câteva statui, o fostă fântână de alimentare cu apă (din care s-a păstrat doar partea de la suprafață) și alta hexagonală de marmură, perfect funcțională, susurând vesel și „răcorind” atmosfera deja încinsă a începutului de vară.

Hotelul se desfășoară pe 2 din laturile patrulaterului menționat, cea din dreapta și cea din față, unde se află intrarea în clădire, străjuită de 2 bănci interesante (combinație de lemn și piatră sculptată), jardiniere, drapele și... un minunat tei secular, ce tocmai stătea să înflorească.

Holul este generos, împărțit arbitrar în mai multe zone prin arcade sprijinite pe coloane de piatră. Podeaua din cărămidă aparentă albă și roșiatică a fost acoperită în mare parte cu covoare persane într-un model complicat și în culori discrete. Mobilierul este din lemn sculptat lăcuit, fotoliile și canapelele elegant tapițate. Corpurile de iluminat imită vechile lămpi cu gaz și din loc în loc câte o plantă verde în ghiveci înviorează atmosfera.

Recepția se află undeva în partea stângă, un birou simplu din spatele căruia ne-a salutat tânăra noastră gazdă. Formalitățile de cazare au decurs rapid, după tiparul binecunoscut, cu completarea fișei de check in și înmânarea cartelelor magnetice pentru cameră, împreună cu câteva informații legate de micul dejun. Deși are doar un etaj și mansardă, hotelul dispune de lift, destul de util atunci când ai de cărat bagaje voluminoase. Noi n-aveam cine știe ce bagaje, așa că în general am cam folosit scările.

Am primit camera 1, aflată la etaj, în capătul coridorului din stânga. De-a lungul a vreo 15-20 metri de coridor am numărat doar 3 uși de camere, ceea ce spune ceva despre dimensiunile acestora. La fel – mochetă în culori calde, măști de lemn peste calorifere și tavan casetat îmbrăcat în lemn, tablouri tapițate și mănunchiuri de flori din loc în loc, jardiniere cu mușcate la ferestre. Aristocratic – într-un cuvânt; mi-a plăcut.

În cameră se intră întâi într-un hol, din care spre dreapta se face baia, iar spre stânga se continuă cu dormitorul. Holul și baia nu epatează prin dimensiuni; restul, da! În hol se află convectorul (noi n-am avut nevoie să-l pornim) și un corp de mobilier cum n-am mai văzut până acum, bun de pus/scos niște încălțări mai năbădăioase (o să atașez poză).

Dormitorul are 2 zone distincte: de dormit și de relaxare. Prima conține un pat dublu încadrat de noptiere, pe care se află câte o veioză cu abajur și un telefon de epocă. Desigur, saltea și așternuturi de calitate, impecabil de curate. Pe peretele comun cu baia, un fel de comodă ce ascunde minibarul și pe care se află televizorul. Mocheta (ce acoperă integral suprafața camerei și holului) este la fel cu cea de pe coridorul comun, asortată cu materialul din care sunt croite draperiile și cuvertura pentru pat.

Vedeta zonei de relaxare o reprezintă șemineul (nu știu dacă-i funcțional; în tot cazul, dă bine în peisaj!). În fața lui se găsesc 2 fotolii și o măsuță, precum și un mic suport de lemn pentru o vază din ceramică pictată, plină cu flori. Pe peretele cu fereastra, un birou cu oglindă și taburet, iar pe birou tava cu toate cele necesare preparării ceaiului/cafelei. O să vedeți în poze: absolut totul – mobilier, decorațiuni – aparțin aceluiași film, imediat intri în atmosferă! Fix ce-am căutat! A, era și un dulap într-o nișă, înăuntru am găsit umerașe și un seif.

Baia are cadă, chiuvetă cu oglindă (inclusiv gen lupă), vas de toaletă, tron. Și tot felul de alte accesorii: prosoape de diferite dimensiuni, prosop de picioare, halate și papuci de unică folosință, flaconașe cu diverse smacuri, săpunele rotunde, dar și un flacon cu săpun lichid, periuțe de dinți cu suport, căști pentru protejarea părului, hârtie igienică suficientă, uscător de păr. Și poate-oi fi ratat ceva, deși m-am străduit să nu. Ați înțeles ideea, nu ne-a lipsit nimic. Dacă e să fiu un pic cârcotașă, m-aș lega de vopseaua caloriferului, care era un pic sărită în partea de sus. A, și de galeria de care era agățată perdeaua din cameră, deplasată binișor, că abia se mai ținea pe-o parte; gata să ne cadă în cap (am semnalat la recepție, sper c-or fi redresat).

N-am zis nimic de priveliște. Se-nțelege, nu există balcoane sau terase în acest hotel. Pentru noi nu-i un capăt de lume, nu suntem fumători, iar dacă nimerim și vreo priveliște faină, considerăm că am primit mai mult decât am sperat. Ceea ce s-a întâmplat la Medieval. Și fereastra camerei (protejată suplimentar cu plasă contra insectelor), și cea de la baie dădeau în spatele hotelului, spre o zonă verde în care s-au amplasat câteva mese și băncuțe de lemn și de unde începe Traseul celor Trei Fortificații. În a doua seară am prins și un apus de soare... printre nori... interesant!...

Micul dejun se servește (orele 8-10) într-un spațiu special de la parter, în capătul coridorului din stânga recepției. Sala e luminoasă, cu ferestre mari și pereți văruiți în alb, cu tavanul poliarcuit. Sunt mese suficiente, mai mici sau mai mari, toate echipate cu fețe albe de damasc, cu farfurii, pahare și restul celor necesare. La fel, mult lemn bine întreținut, câteva obiecte de decor de epocă, dar și plante verzi. În ambele dimineți am prins bufet suedez, nu știu dacă asta e regula. Oferta mi s-a părut bogată, iar produsele gustoase și de calitate. N-am pozat platourile, doar farfuriile mele. Mi-a plăcut că aveau și câteva chestii făcute în casă: chifteluțe (excelente), zacuscă, humus, salată de vinete. Cafeaua ți-o preparau ei, la un aparat special.

Pentru savurat cafeaua, am ales zona exterioară, extrem de romantică! Câteva mese și bănci de lemn amplasate pe pajiștea din imediata apropiere a hotelului, despărțită cu doar un cordonel de... ați ghicit: Traseul celor Trei Fortificații! Foarte drăguță terasa asta, am iubit-o mult! Din păcate, după ce se termina micul dejun nu mai era disponibilă oaspeților hotelului, pentru că singura cale de acces era din sala de mese și aceasta se încuia. Într-un fel este de înțeles, căci de la 10 începe activitatea pe Traseul celor Trei Fortificații. Măcar de ar fi deschis-o din nou după ora 17, când se închide Traseul... Tare ne-ar fi plăcut seara să fi stat la o șuetă la una din măsuțele alea, în aer liber...

În plus, am remarcat multe alte spații închise în hotel; Dumnezeu știe ce-o fi fost în spatele ușilor încuiate!... Unele se puteau întrezări totuși, frustrarea fiind cu atât mai mare. De exemplu, cocheta terasă semi-suspendată de la etaj, din fața liftului, ce putea fi admirată prin ușile de sticlă (încuiate). Sau terasa de la parter, din apropierea fântânii de marmură, dotată cu mese și scaune; în prima seară, obosiți, am ignorat-o, dar în a doua ne făcuserăm planuri cu ea. N-a fost să fie, căci la întoarcere din plimbare am găsit-o în plină pregătire pentru un eveniment privat. Din toate aceste considerente, pe alocuri am avut senzația că ne-am cazat într-un muzeu. În care, ca în orice muzeu, nu prea ai voie să atingi exponatele...

În fine, una peste alta, a fost fain la Medieval! Am reușit să facem abstracție de micile inconveniente și să luăm partea bună a lucrurilor. Și să ne integrăm în atmosferă; așa a fost planul și ne-a ieșit. De aceea, recomand acest hotel și m-aș întoarce oricând cu drag acolo!

Multe spații comune închise pentru oaspeții „de rând” ai hotelului. De aici, senzația că ne-am cazat într-un muzeu.

Decoruri deosebite, în ton cu atmosfera medievală.

Mic dejun foarte bun. Alte mese nu se pot servi la restaurantul hotelului, însă sunt câteva restaurante și cafenele în imediata apropiere.

Este situat în interiorul cetății Alba Carolina, foarte aproape de toate atracțiile turistice.

Excelent loc pentru relaxare.

---

VIZUALIZĂRI: 608 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI