Mănăstirea Toplou

TIPĂREȘTE

Cu mai puțin de 10 km înainte de plaja Vai vezi impresii, pe partea stângă a drumului, în spatele unei liziere de palmieri, se înalță, perfect vizibil de la distanță, turnul clopotniță al uneia dintre cele mai importante mănăstiri cretane.

Moni Toplou este cel mai mare proprietar de pământuri din estul insulei, deținând inclusiv pădurea de palmieri și plaja Vai, precum și Peninsula (Capul) Sideros din extremitatea nord-estică a insulei, pe care le-a concesionat pe o perioadă de 80 de ani.

În Peninsula Sideros, o arie semi-sălbatică de 25 kmp, cu 27 km de coastă presărată cu golfulețe și plaje aproape necunoscute, un concern britanic a demarat cel mai mare proiect imobiliar privat de construcții din estul Mediteranei: se intenționează amenajarea mai multor sate de vacanță cu o capacitate de cazare de aproape 2.000 de locuri, a unui teren de golf cu 18 găuri și a unui port de agrement, și crearea a 1.200 de noi slujbe. Proiectul trenează de mai bine de 10 ani, întâmpinând serioase obiecții din partea organizațiilor ecologiste, în principal din cauza faptului că zona face parte dintr-o rezervație naturală protejată prin Programul Natura 2000.

Totuși se pare că ultimele aprobări sunt pe cale să fie obținute, așa că mă întreb ce se va alege din superba plajă și în ce fel se va transforma zona în urma punerii în aplicare a proiectului.

Între timp, mănăstirea Toplou continuă să adune bani atât din concesionarea pământului, cât și din exploatarea terenului agricol dimprejur, complet îngrădit cu sârmă, din vânzarea de ulei de măsline, vin și miere. Am văzut cât de bine sunt îngrijite livezile de măslini și culturile de viță de vie, irigate prin picurare cu furtunuri. N-am idee cine se ocupă de fapt de muncile agricole, având în vedere că obștea mănăstirii numără în prezent numai trei călugări, însă presupun că fondurile permit angajarea unor oameni de prin satele aflate totuși la vreo 6 km distanță.

Revenind la istoria locașului de cult, data întemeierii acestuia se presupune că ar fi mijlocul secolului al XV-lea, după ce niște țărani au descoperit o icoană a Fecioarei Maria într-o peșteră din apropiere. Se crede însă că a fost înălțat pe ruinele unei mănăstiri bizantine mai vechi probabil cu cel puțin un veac, închinată Sfântului Isidor.

Locașul care a supraviețuit până în zilele noastre poartă hramul Panagia Akrotiriani, adică „Sfânta Fecioară a Peninsulei” și al Sfântului Ioan Teologul. Construirea sa la oarecare distanță de țărm, ascuns vederii de pe mare, reflectă interesul bizantinilor și mai apoi al venețienilor de a apăra așezămintele religioase de atacurile piraților, venețienii fiind cei care au refăcut mănăstirea și au fortificat-o după cutremurul din 1612, dându-i aspectul actual de cetate întărită cu ziduri înalte.

După cucerirea estului Cretei de către otomani în 1648, mănăstirea a fost vizitată de un grup de 40 de musulmani în frunte cu Chorasanli Ali Baba. Impresionat de primirea făcută de călugări, el a poruncit sculptarea unui turban din marmură deasupra porții de intrare. A permis și staționarea unui mic contingent de pază și amplasarea unui tun, de aici derivând în fapt denumirea Toplou („mănăstirea cu tun” ). Astfel protejat, sfântul locaș și-a putut continua activitatea în relativă pace, până ce, în secolul al XIX-lea, revoltele populare i-au tulburat liniștea.

Călugării săi s-au aflat în primele rânduri ale luptătorilor pentru libertate, așa cum s-a întâmplat și la mănăstirile Arkadi vezi impresii și Preveli vezi impresii. În 1821, în zorii Războiului pentru Independență, turcii au ocupat Toplou și au ucis 24 de călugări iar mănăstirea a fost abandonată. Repopulată, a fost din nou supusă atacurilor otomane în 1866, în timpul Revoltei Cretane, din cauza participării abatelui în consiliul revoluționar.

Toplou a jucat un rol important și în al Doilea Război Mondial ca centru de rezistență, în principal datorită faptului că deținea un aparat de radio cu transmisie fără fir care asigura comunicarea cu Aliații. Germanii au aflat de el și i-au aruncat pe episcop și călugări în închisoare, unde și-au găsit sfârșitul. Totuși, deși intenționaseră să arunce clădirea în aer, în final au renunțat la idee.

Am vizitat mănăstirea la plecarea de pe plaja Vai. Am lăsat mașina în parcarea de vizavi, lângă o capelă, apoi am traversat șoseaua, aruncând o privire spre palmierii de pe marginea drumului și bordurile din piatră perfect aliniate. Totul este extrem de curat și bine îngrijit, cu atenție la detalii, și degajă un aer de prosperitate.

Trecem pe lângă o moară datând din secolul al XX-lea, acum nefuncțională, apoi de o sculptură modernă ce pare să reprezinte un episod de luptă. În grădină admirăm palmierii bătrâni și florile stropite - mai mult ca sigur - zilnic cu furtunul. Legenda spune că arhitectul care a proiectat turnul clopotniță a visat că dacă se va arunca din vârful său, va găsi apă în locul unde va cădea. Zis și făcut! Nu a murit în cădere, și chiar a găsit, săpând, apă. Iar fântâna, deși nu foarte adâncă, nu duce lipsă de apă, lucru de mare mirare având în vedere uscăciunea din zonă.

Pătrundem într-o curte pavată cu dale, mărginită de clădiri noi, văruite în alb - probabil dependințe și spații de locuit pentru îngrijitori. Zăbovim și aici o vreme, încântați de verdeața din jur: palmieri, cactuși înfloriți, plante agățătoare, flori, ghivece, totul aranjat cu un bun gust desăvârșit. Oare să se fi apelat la un peisagist? Posibil.

Plătim taxa de 4 euro și intrăm în mănăstire prin logie și abia acum avem imaginea clară a fortificațiilor: într-adevăr, mănăstirea are aerul unui bastion, înconjurată de ziduri groase de 10 metri înălțime. Curtea pavată cu pietre de mare nu este mare, însă construcțiile care o înconjoară ne impresionează: sunt pe trei nivele totalizând 15 m înălțime și ocupă 800 mp, împărțiți între chilii, camere de oaspeți, bucătării și spații de depozitare.

Turnul clopotniță de 33 m înălțime, construit în stil venețian, separat de biserică, datează din 1558. Katholikonul (biserica) are două nave, cea mai veche (secolul al XIII-lea), închinată Nașterii Sfintei Fecioare, fiind ridicată peste biserica inițială (secolul al X-lea), cu hramul Sfântului Isidor, în timp ce nava sudică e dedicată Sfântului Ioan Teologul.

După măreția și opulența construcțiilor anexe, am fost surprinsă de simplitatea interiorului bisericii, dar din păcate nu mi s-a permis să fotografiez decât la ieșire, așa încât îl puteți vedea pe Adrian aprinzând o lumânare.

Mai multe poze am putut face în muzeul mănăstirii, care adăpostește o colecție remarcabilă de icoane bizantine din secolul al XV-lea, cărți, documente și artefacte care reflectă rolul jucat de mănăstire în evenimente importante din istoria Cretei din ultimele veacuri. Lumina fiind slabă și neputând folosi blițul, pozele nu au ieșit însă foarte bine.

Mănăstirea are și un magazin mărișor și destul de bine aprovizionat cu cărți, vederi, albume, magneți, cruciulițe, icoane și tot felul de obiecte religioase, iar la intrarea în complex, vizavi de moară, se află o terasă unde am poposit și noi la final pentru răcorire și hidratare.

Fusese o vizită relativ scurtă, dar interesantă, o experiență total diferită de cea trăită timp de câteva ore pe plaja cu palmieri Vai.

Diversitatea e, după părerea mea, cheia succesului oricărei excursii!

Surse de documentare: eastcretemarketers.com/toplou; kretakultur.dk/english/si ... eng/history.htm

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

Mănăstirea Toplou este amplasată în mijlocul unor plantații de măslini și viță de vie excelent întreținute

Un locaș religios care impresionează în special prin fortificații și prin verdeață

---

VIZUALIZĂRI: 1088 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI