Hotel Majestic - satisfacator pentru un minisejur

TIPĂREȘTE

Anul acesta, din raţiuni financiare, am fost nevoiţi să renunţăm (cu o mare strângere de inimă) la un concediu pe litoralul grecesc şi să ne reorientăm spre cel românesc. Am luat-o ca pe o experienţă, o ocazie de a mai vedea, după 5 ani, ce mai e nou pe la noi, şi ca să parafrazez titlul unui roman despre război al lui Erich Maria Remarque, ”pe litoralul românesc, nimic nou”.

Aşadar, beneficiind de ”celebrele” tichete de vacanţă, am luat la rând hotelurile şi pensiunile de la Marea Neagră pentru a rezerva o cazare pentru 3 nopţi, în perioada 27-30 august. Acum situaţia a stat cam aşa: unde găseam cazare pe bază de tichete nu mai erau locuri disponibile pentru intervalul respectiv, iar unde erau locuri disponibile, nu primeau tichete:-).

Cu greu am găsit la Hotelul Majestic din Jupiter (3 stele) şi bineînţeles că nu am stat pe gânduri şi am făcut rezervarea. Aici mai fusesem în urmă cu 6 ani, la Hotel Capitol, şi găsisem staţiunea, ca şi hotelul, acceptabile. Am pornit la drum luni dimineaţa şi la sugestia unui prieten am optat pentru traseul spre mare prin Călăraşi, trecând Dunărea cu bacul pe la punctul de trecere Chiciu, continuând apoi drumul pe colinele şerpuitoare din zona de sud a judeţului Constanţa. Drumul este mai lung dar mie cel puţin mi s-a părut mai frumos şi mai interesant, făcând şi două popasuri ”de suflet” pe traseu, la Sfânta Mănăstire Devent şi la Peştera Sf. Apostol Andrei, locuri încărcate de spiritualitate şi trăire duhovnicească ortodoxă.

Am ajuns la hotel după un drum de 4 ore şi primul lucru constatat a fost, aţi ghicit, lipsa locurilor de parcare, mai bine spus numărul lor insuficient. Am parcat pe trotuarul din faţa hotelului, lângă alte maşini, lăsând spaţiu şi pentru trecerea pietonilor. Check-in-ul a început la ora 18,00, camera triplă pe care o rezervasem nefiind disponibilă la ora la care noi am ajuns, în jur de 14,00.

Am luat la pas staţiunea în căutarea unui restaurant şi ne-am oprit la terasa Barina, unde mâncarea a fost destul de bună şi servirea promptă.

Am preluat camera, aşa cum am spus, aproape de ora 18,00, aceasta fiind însă destul de mică pentru trei persoane, cu un pat matrimonial şi unul individual (saltelele amplasate pe schelete metalice), o măsuţă, două scaune, aer condiţionat, un TV mic, balcon acceptabil ca dimensiune dar fără un uscător de rufe (absolut necesar). Surpriza a venit de la baie, unde am descoperit, după uşă, cum patrulau furnicile care ameninţau să intre şi în holişorul camerei. Am făcut o sesizare la recepţie dar până am plecat situaţia nu s-a rezolvat, aşa că am convieţuit paşnic cu micuţele vietăţi care, probabil, se cazaseră înaintea noastră pe acolo. Am avut grijă totuşi să ne punem bagajele la înălţime pentru a nu pleca cu furnicuţele la Bucureşti şi am zis că am avut noroc spre deosebire de alţi turişti care reclamaseră gândaci sau alte insecte prin camere. În rest, am avut mereu apă caldă şi apă rece fără probleme, prosoapele se schimbă la 2 zile, cearceafurile la 3, iar gunoiul din cameră se ridică zilnic.

Ceea ce mi-a plăcut la acest hotel au fost modul în care este configurată recepţia, curtea interioară şi zona piscinei cu terasa şi barul aferente, aproape în fiecare seară entertainment-ul fiind asigurat de Dinu şi Deea Maxer (mai mult au mai puţin reuşit, asta la aprecierea fiecăruia).

Micul dejun nu este foarte variat dar dpv personal a fost OK (mai puţin cafeaua, foarte slabă). Restul meselor le serveam la autoservirea Four Seasons, unde preţurile sunt acceptabile iar mâncarea de o bună calitate.

Jupiterul rămâne o staţiune pentru familiile cu copii, nici prea-prea, nici foarte-foarte cum se zice, acceptabil, în opinia mea, pentru un minisejur de 3-4 zile, 5 cel mult, care aminteşte încă (probabil ca restul sudului litoralului) de perioada anilor 90.

Şi pentru că am început materialul parafrazând titlul unui roman celebru, aş vrea să-l închei în aceeaşi notă şi să spun că aş dori să revăd litoralul românesc ”după 20 de ani”... dar acum, cine ştie, vorba proverbului, omul propune şi Dumnezeu dispune.

La întoarcere ne-am oprit pentru un ceas şi la Sfânta Mănăstire Adormirea Maicii Domnului din Techirghiol, acolo unde odihneşte părintele Arsenie Papacioc.

Vacanţă plăcută celor care mai au!

.

---

VIZUALIZĂRI: 2167 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI