Bunicel

TIPĂREȘTE

În septembrie 2013 am primit din partea prietenilor noștri o ofertă bună: 200 euro/persoană/7 nopți/demipensiune la acest hotel.

Intru pe AFA, citesc articolele, mă declar mulțumită. Mi-am zis că nu poate fi foarte rău, mergem în Grecia, la mare, ne vom distra cu siguranță.

Am traversat Bulgaria noaptea (ca de obicei), astfel încât la ora 11 eram în fața hotelului Macedonian Sun din Kallithea, Kassandra.

Acest hotel se află la un km distanță față de centrul stațiunii, nu are poziție stradală, intrarea se face pe o străduță în pantă, parcarea este mică, neîncăpătoare. Pentru a ajunge la recepție am fost nevoiți să ne cărăm bagajele în brațe pentru că nu există pantă pentru trolere. Hotelul dispune de multe bungalouri P+1 așezate în formă de pătrat, în mijocul acestora fiind amenajată o superbă grădină.

Recepția este modestă, are un spațiu generos, multe canapele și fotolii. Lobby bar e fără bar, e dotat cu o masă de biliard și scaun pentru masaj. Aglomerația de la recepție mă sperie puțin, îmi iau inima-n dinți și merg la băiatul tinerel și frumușel, ne împrietenim, îmi spune să aștept pentru că toți turiștii din holul recepției așteaptă să fie cazați. Normal că sunt înțelegătoare, doar era ora 11, check-in-ul se făcea după ora 14. Ieșim afară, mergem pe terasă, fumăm, și admirăm plantele așezate cu migală în grădină, dar și piscina ce se afla la un nivel mai jos. În dreapta auzim susurul apei unei fântâni arteziene. Nici nu terminăm bine intoxicația cu fumul țigării, când ne face semn tânărul recepționer să-l urmăm. Pe șestache, să nu ne vadă ceilalți turiști, ocolim clădirea și ajungem la camerele repartizate nouă. Toate cele patru camere erau identice, camere duble, cu pat suplimentar.

Camera noastră era destul de spațioasă, mobilierul era vechi dar curat, fără mirosuri ciudate sau mucegai. Paturile confortabile, lenjeriile acceptabile, cu multe spălări la activ. Noptierele (două la număr), un birou, un fotoliu, o oglindă, A. C., televizorul micuț cocoțat aproape de tavan, toate erau învăluite într-o lumină chioară, lumină obstrucționată de niște draperii triste. Șifonierul era încăpător, avea multe rafturi, dar și suport pentru umerașe, cu umerașe bineînțeles. Pardoseala era acoperită cu gresie, lucru ce a accentuat aerul rece din cameră, aceasta fiind cu vedere către apus, privându-ne de bucuria razelor strălucitoare ale mărețului soare. Aveam și un frigider micuț care s-a dovedit a fi neîncăpător pentru berile noastre.

Baia era micuță, comunistă, curată, cu cadă și perdea, consumabilele erau așezate într-un coșuleț din răchită. Prosoapele erau albe, zsuper uzate. Uscătorul pentru păr lipsea nemotivat. Apa caldă era... la noroc. Lumina era asigurată de un bec ce ardea slab deasupra oglinzii. Aerisirea se făcea cu ajutorul unui geam mititel, geam ce ”dădea” în holul sau pridvorul -mai bine zis- hotelului, deci zgomote, mirosuri și aburi la greu pe acel hol.

Balconul, ”vedeta” mea preferată a unei camere dintr-un hotel, era spațios, avea mobilier din plastic, nu îți oferea intimitate, nu dispunea de suport pentru uscarea prosoapelor.

După despachetarea bagajelor, ne pregătim de prânz dar și de plajă. Ieșim din clădire, coborâm trepte, ajungem în grădină, coborâm iar trepte, ajungem la terasa restaurat a hotelului care era închisă, coborâm iar trepte și ajungem în șoseaua principală unde găsim un magazin, o pizzerie și o cafenea. Ne așezăm, mâncăm repede câte ceva, bem o bere, două, o cafea de proastă calitate și... cu cine să mai mergi la plajă? Aveam o noapte albă la activ, dar totuși, nu am venit la mare să dormim! Noi, mamele, luăm pruncii din dotare și mergem să căutăm plaja. Am traversat șoseaua principală, am coborât iar trepte, străbatem frumoasa grădină a hotelului Athos Palace, ajungem în parcare la Pallini hotel, dăm de o alee ce duce la plajă, și... a meritat efortul: iubita, neasemuita, superba mare era chiar acolo, ne aștepta. Nisipul era fin, șezlonguri erau suficiente contra cost, 7 euro/zi setul. Intrarea în mare era lină, se adâncea destul de departe. Apa era caldă, avea culoarea albastrului turcoaz, o culoare puternică, ce induce liniște, relaxează simțurile și sentimentele, pentru mine reprezintă un tonic general.

Ne așezăm pe nisip, copilașii merg la bălăceală, adormim, uităm de ei, de griji dar și de soți, suntem trezite de animatoarea și turiștii de cântau de zor în timp ce prestau gimnastica în mare, gimnastica de la ora 17. Muzica disco se auzea în difuzoarele amplasate pe plajă doar pentru acest moment. Buimacă fiind, caut cu privirea copiii prietenilor, erau la malul mării. Copilul meu dormea pe un șezlog, câteva rusoaice tinere și ”bune” jucau volei... eram în locul miraculos de pe pământ, eram la mare. Turiștii cazați la Macedonian Sun beneficiau de piscina și animatorii hotelului Athos Palace.

Restaurantul hotelului nostru era mai mult un spațiu pentru servit masa, dispunea de o terasă nu foarte mare, mâncarea era bună, comestibilă, aveau puține sortimente, dar nu răbdai de foame. Cu fructele era o mare problemă, merele erau tăiate în patru, pepenele era ”tranșat”, aproape răzuit, strugurii erau din când în gând. Apa potabilă contra cost, e normal la demipensiune, micul dejun și cina satisfăceau foamea turiștilor, nu am văzut pe nimeni leșinat pentru că nu a avut ce mânca. Pentru banii dați, eu m-am declarat mulțumită. Un lucru deranjant era acea urmărire a turiștilor, patronului îi era teamă că oamenii fură mâncare pentru masa de prânz, pentru a economisi bani. Avea dreptate, erau unele ”doamne” care băgau în genți salam și cașcaval, pâine și chec, dar vă jur că nu erau românce.

Piscina hotelului era de mărime medie, apa era gheață, șezlongurile fără saltele.

Personalul acestui hotel era amabil, o amabilitate mai mult formală.

Internetul funcționa binișor la recepție, la vremea aceea nu eram așa disperată ca acum, nu am dat prea mare importanță.

La plajă am mers numai cu mașina, că doar venisem să ne odihnim (bărbații!!!) nu să urcăm și să coborâm scări.

Pentru masa de prânz și pentru distracția de seară mergeam cu mașinile până în centrul stațiunii Kallithea. Pe plajă există o singură terasă unde se poate mânca, dar totul e foarte scump.

Stațiunea e micuță, curată, aglomerată cu taverne și magazine pentru toate gusturile și toate buzunarele. Pentru cei mici Luna Park a fost o încântare.

Recomand hotelul dar și stațiunea doar oamenilor modești, fără ifose. Mie mi-a plăcut!

---

VIZUALIZĂRI: 2317 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI