Un loc perfect pentru explorarea orașului Győr

TIPĂREȘTE

Una dintre regulile nescrise ale vacanțelor noastre este – cel puțin în ultima vreme – să nu petrecem în mașină mai mult de 6-7 ore pe zi. Așa că am tot socotit și-am tot făcut simulări și am ajuns la concluzia că următoarea oprire, după Mărginimea Sibiului, ar trebui să fie aproape de ieșirea din Ungaria. Întrucât după aceea urma s-o luăm spre nord, spre Bratislava, a fost aproape de la sine înțeles că varianta optimă era orașul Győr. Tati s-a arătat tare entuziasmat de revedere, căci îi mai luciseră ochișorii cândva pe-acolo (vorba lui @Yersi????), iar eu – nu mai zic; orice potențială nouă destinație îmi prilejuiește fiori de bucurie și nerăbdare!

Evident, ne trebuia un loc de întins oscioarele, musai să îndeplinească niște condiții: parcare, mic dejun, localizat cât mai central. Mă aștepta cumințel pe site, m-a fermecat cu prezentarea-i, așa că n-am pregetat să-l antamez: Luxury Suites 24 – apartament tip studio, 76,5 euro/noapte cu mic dejun inclus, plus 1,5 euro/pers/noapte taxă de oraș, pe care urma s-o achităm cash la destinație. Am beneficiat de anulare gratuită până cu 7 zile înainte, după care banii au zburat dintr-un cont într-altul. Pe booking, proprietatea este cotată cu calificativul excepțional și nota 9.6 din peste 250 de evaluări.

Despre drumul de la Pensiunea Irina și până la Győr n-am a vă povesti nimic semnificativ, doar că în mare parte s-a petrecut pe diverse autostrăzi, că fuse destul de aglomerat și că granița am traversat-o pe o ploaie cu spume care, precum a venit, așa s-a și sfârșit. Vigneta pentru Ungaria o luasem on line cu o seară înainte de pe site-ul oficial hu-vignette.com și plătisem 130 lei/o lună. În afară de un scurt popas la târgul oierilor de la Jina, alte opriri semnificative nici c-am avut.

Am ajuns pe la 19-19:30, fix cum ne-am propus. Primisem în avans de la Ervin, proprietarul, câteva mesaje ce conțineau instrucțiuni pentru self-check-in și încă alte mizilicuri; în schimb, ni s-au solicitat fotografii ale cărților noastre de identitate și plata cash a taxei de oraș (vom fi lăsat banii pe masă, urmând a fi colectați ulterior de el). Totul a decurs firesc și fără niciun gap, amicul Waze ne-a condus sigur pe el la adresă (Áldozat utca 24) , într-un cartier cu case cochete și cu multă verdeață. Am indentificat-o imediat pe a noastră după numărul de la poartă – ați ghicit???? – 24. Casa – parter plus etaj mansardat, cu zidurile exterioare parțial placate cu cărămidă aparentă albă – foarte drăguță.

Proprietatea are și adresă virtuală (luxurystudio24.hu) și, vizitând-o în avans, înțelesesem că are puține spații de cazare (2 sau 3 studiouri și 1 apartament; sper să nu greșesc). De fapt, judecând după numărul locurilor de parcare din față, cred că nu greșesc. Nu știu exact cum sunt repartizate, pentru că mai târziu, inspectând domeniul, am constatat că mai există o căsuță în spate, cele 2 construcții fiind unite între ele. Da, dar în aia din spate par să locuiască Ervin și amicul lui, că aveam să ne întâlnim cu ei și seara, târziu, și a doua zi dimineață, înainte de plecare... În fine, prea puțin important...

Important e că noi am avut Garden Studio, pe care l-am identificat după sigla atașată, practic e studioul de la parter, din casa de la stradă, imediat pe dreapta după ce treci de poartă. Ne-a întâmpinat cu o mică terasă semiacoperită, dotată cu o măsuță și 2 scaune și cu câteva decorațiuni de efect. Am dat ignore pentru moment (aveam să-i acordăm mai multă atenție când ne-am întors din plimbarea prin oraș) și, urmând instrucțiunile lui Ervin, am descuiat ușa și am pătruns în locuință.

Cam știam din poze cum trebuie să arate, însă asta e una din acele situații în care realitatea depășește imaginația! Prima impresie: un interior cald, luminos, intim, vesel, prietenos!

Din prima clipă am avut un puternic sentiment de deja vu și am făcut rapid legătura: seamănă cu drăguțele de tiny houses de care m-am îndrăgostit în ultima vreme. Un spațiu mic, dar perfect organizat spre a nu te priva de nicio binefacere a confortului modern.

Studioul are formă de L, în față-i mai mult lung decât lat și conține zona de dormit și cea de mâncat, iar aripa din dreapta se împarte în 3 arii distincte: holul, din care se desprind încăperile ce găzduiesc... baia. Da, da, încăperile, la plural. Adică 2 bucăți, una cu tronul, alta cu restul. S-o luăm metodic, cum v-am obișnuit.

Deci intrăm, în dreapta e chicineta, în stânga o masă cu 2 scaune. Vin apoi, în plan secundar, șemineul și un fotoliu, iar în spate de tot, patul dublu, croit pe dimensiunile nișei pe care o ocupă. Echipat cu 2 saltele alăturate, cu lenjerie de bumbac, pilote subțiri și câte 2 perne de căciulă, patul se va dovedi unul dintre cele mai odihnitoare din vacanța asta (și nu numai). Pe pat ne așteptau și prosoapele, câte 2 de fiecare, iar pe ele câte o bombonică ????.

Singura hibă a spațiului de dormit ar fi faptul că nu există noptiere (doar niște spoturi luminoase pe post de veioze) și toate efectele, precum ochelari, bijuuri, telefon etc trebuie să ți le depozitezi în altă parte, pe blatul șemineului, de exemplu. Mie-mi place să am telefonul aproape când dorm, spre dimineață să pot constata cât e ceasul și dacă merită să mai adorm o tură sau s-ar cădea să mă trezesc. În fine, am supraviețuit și nici măcar n-am rămas cu sechele...

Chicineta ocupă 2 mici zone, de-o parte și de alta a intrării spre hol&băi. Mobilier compact, cu sertare din acelea care se deschid prin împingere, chiuvetă încastrată, o plituță electrică, răcitor mascat, un cuptor cu microunde suspendat, cană-fierbător. Prin sertare, tacâmuri și veselă diversă și erau și ceva consumabile: cafea, zahăr, sare. Și chestii de spălat vasele, detergent și lavete, precum și suport pentru uscat acestea (vasele).

Deasupra șemineului, la oarece distanță, se afla un TV cu ecran plat și sus de tot, sub tavan, aparatul de aer condiționat (care chiar a muncit pentru noi). Pe masă aveam să găsim, scrise bilingv (maghiară/engleză), tot felul de informații utile: regulile casei, parola de wi-fi, numerele de telefon ale gazdelor. În plus, 2 vouchere pentru micul dejun, pe care aveam să-l servim la o locație din apropiere, despre care de asemenea primisem toate informațiile necesare. A, și un mic cadou din partea lui Ervin, o gravură reprezentând un colțișor romantic din Győr! ???? Frumos gest!

Se cuvine să menționez combinația cromatică deosebită (alb/bej/galben/gri/negru), dar și decorațiunile extrem de inspirate, în special fototapetul din spatele patului (o imagine 3D, alb-negru, cu o stradă din oraș) și corpurile de iluminat atârnătoare. Se cunoaște mâna unui specialist în materie, asta e clar!

În hol găsim spații de depozitare, sub forma unor rafturi fixate în perete și a unei zone destinate hainelor de atârnat pe umerașe. Sus, pe ultimul raft, erau pături de rezervă, iar jos, pe podea, 2 perechi de papuci de casă.

Baia din dreapta conține chiuveta așezată pe un blat de lemn tratat, o oglindă uriașă pe perete și cabina de duș walk in. Desigur, tot felul de alte treburi utile: hârtie igienică, săpun lichid, prosop de picioare, uscător de păr, suport pentru periuțele de dinți, chiar și oglinjoară-lupă. Aerisirea nu-i o problemă, există o fereastră măricică.

Cealaltă parte a băii conține vasul de toaletă și încă o chiuvețică. Mi-au plăcut în mod deosebit cele 2 ilustrații ce decorează această mică încăpere, în special cea care-l înfățișează pe savantul Albert Enstein (la a doua tinerețe) împreună cu un citat ce i se atribuie: „Peace cannot be kept by force. It can only be achieved by understanding.” Profund... Și ce loc mai bun să stai și să te gândești la treburi de-astea profunde?!...

Împrejurimi

... Ne-am instalat, ne-am minunat, am pozat și ne-am grăbit să plecăm în explorare. Ervin îmi dăduse oarece indicații despre direcția de urmat, dar, pentru mai multă siguranță, l-am întrebat și pe amicul GoogleMaps. Am traversat un părculeț, am lăsat în urmă Universitatea Győr (Tati deja recunoștea locurile), pe urmă o intersecție cu sens giratoriu, am mai mers puțin pe o stradă cu clădiri istorice și gata, am ajuns la podul Kossuth, emblematic pentru Győr, dincolo de care începe, practic, orașul vechi. Care m-a impresionat teribil; dar despre asta mă gândesc să dezbatem altădată... Ideea e că nu faci mai mult de 20-25 de minute până în inima urbei, iar în cale dai de 2-3 supermarketuri mai mari sau mai mici (de chiar îți fac trebuință...).

Mic dejun

A doua zi dimineață ne-am trezit de voie, zâmbitori și relaxați, după un somn odihnitor în drăguța noastră tiny house. Și flămânzi, mai ales. Ervin ne explicase unde trebuia să ajungem (între 7 și 9:30), dreapta și iar dreapta, pe Hédervári út. 22-24, la restaurantul hotelului Révész. Îl ochisem de cu seară, l-am accesat în 2-3 minute. Oferta se prezintă sub formă de bufet suedez și cuprinde tot felul de chestii sărate sau dulci, cam ce se obișnuiește pe la prima masă a zilei: mezeluri, cașcaval feliat, omletă, cârnăciori, legume, unt, pâine etc. N-am pozat, că era multă gașcă și ar fi părut ciudat, dar erau destule, nu puteai să zici că n-ai ce mânca. Mulțumitor, nu extraordinar. Țin minte că singura care nu mi-a plăcut defel a fost o salată rece cu paste, boabe de porumb și maioneză de-aia scârboasă. Cred că erau și ceva fructe, însă nu mai știu exact. Cafeaua nu ne-a satisfăcut, am mai făcut una la cameră și am savurat-o pe terasă, în răcoarea dimineții și-n parfum de iarbă proaspăt tunsă.

Ora maximă de check out este 10, nu mi s-a părut că te pândește cineva să pleci însă, posibil să poți întârzia un pic. Noi n-am făcut-o, am plecat chiar un pic mai devreme, că aveam „de treabă” ...

Păstrez amintiri relaxante legate de Győr și de Luxury Studio 24. Aproape sigur, dacă aș mai avea nevoie de cazare în acest cochet orășel, tot locația asta aș alege-o. Are toate atuurile: poziție, liniște, parcare, atmosferă. O recomand cu tot dragul!

---

VIZUALIZĂRI: 651 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI