Pensiunea Lunczer

TIPĂREȘTE

Pentru drumul cu maşina până la Köln, despre care am scris aici: vezi impresii, cum drumul nu putea fi făcut fără măcar o oprire, am căutat o cazare în Ungaria, cât mai aproape de graniţa cu Austria. Căutarea pe booking.com mi-a oferit o soluţie care s-a dovedit excelentă şi pe care o recomand oricui. E drept, localitatea Mosonmagyaróvár nu reprezintă o destinaţie turistică în sine, dar ca popas pentru o noapte, pensiunea Lunczer (Lunczer Vendégház), la doar 15 km de graniţa cu Austria este locul ideal.

Folosind GPS-ul am ajuns fără nicio problemă pe strada pe care se găseşte pensiunea şi, văzând o staţie de benzină, am oprit acolo să fac plinul. Cu această ocazie l-am întrebat pe băiatul de la pompă dacă ştie unde este pensiunea. Nu ştia, dar uitându-se la adresă mi-a spus că trebuie să fie foarte aproape, pe cealaltă parte a străzii.

La vreo 50 de metri mai departe se află o alveolă cu locuri de parcare, unde am oprit să caut pensiunea. Dându-mă jos din maşină, am constatat că ea se afla chiar acolo. E drept, nu are o firmă ţipătoare, care să-ţi sară în ochi, doar un panou pe care scrie Panzio şi pe care o săgeată arată spre poarta masivă, de lemn.

Am sunat şi imediat a venit o doamnă, care s-a dovedit a fi gazda, cea care ţine practic toată pensiunea (domnul s-a zărit doar câteva minute prin curte, iar cei doi băieţi sunt prea mici, 8-10 ani, pentru a putea ajuta la treburi).

Ne-a deschis poarta şi am intrat cu maşina în curtea mare, unde dimineaţa am constatat că mai poposiseră alte două maşini, una cu număr francez şi cealaltă ceh, semn că pensiunea nu duce lipsă de clienţi.

Gazda ne-a condus la camera aflată la etaj (sunt cinci camere, în total), după care ne-a lăsat să scoatem ceva bagaje şi să ne tragem răsuflarea.

Aşa cum se vede şi în fotografii, camera, nu foarte mare şi nu foarte pretenţioasă, dispune însă de tot ce este necesar pentru confort: aer condiţionat, televizor, minifrigider, acces gratuit la internet wireless, grup sanitar propriu, cu duş şi uscător de păr.

Interesant este că pe jos, în loc de covoare, erau preşuri, aşa cum ţesea cândva bunica din cârpe tăiate în fâşii lungi şi înguste. Evident, ele nu reprezintă extrema eleganţă, dar se potrivesc foarte bine în contextul rustic al pensiunii.

Etajul I, la care se află camera în care am stat este, de fapt, o mansardă, dar asta se vede doar după tavanul parţial înclinat din baie. Accesul în cameră se face din verandă, unde se ajunge pe nişte scări de lemn. Uşa camerei este complet din sticlă, cu ramă termopan, dar privirile indiscrete nu pot pătrunde în cameră, datorită perdelei şi draperiei.

După ce ne-am odihnit câteva minute, am coborât în curte şi am aruncat o privire mai atentă. Curtea interioară este plină de verdeaţă, cu excepţia locurilor de parcare şi a porţiunilor circulate. Mai spre fundul curţii se află şi locuri de joacă pentru copii, iar undeva, pe la mijloc, o terasă din lemn, cu mese, acoperită, ce constituie locul de fumat, pentru că trebuie să vă spun, în toată locaţia, cu această excepţie, fumatul este strict interzis, lucru ce mi-a plăcut în mod deosebit.

Întreaga locaţie este supraveghetă cu camere de luat vederi, lucru pe care l-am constatat când, puţin mai târziu, m-am dus în camera ce ţine loc de recepţie, unde am şi plătit, cu cardul şi unde am văzut ecranul sistemului de spraveghere.

Cum încă era devreme, am rugat-o pe gazdă să ne îndrume unde am putea să ne plimbăm. Cu engleza nu se descurcă prea bine, în schimb vorbeşte germana fluent, aşa că am făcut noi efortul de a o înţelege vorbind în germană şi astfel am aflat că suntem pe strada principală a localităţii şi că mergând de-a lungul ei vom descoperi cele câteva lucruri interesante de aici.

Am vizitat biserica Sf. Ioan, construită în stil baroc la 1757, aşa cum scrie pe placa fixată pe faţada ei şi am mers până la parcul unde se găseşte un monument şi o altă biserică, pe care am găsit-o închisă.

Ne-am întors apoi prin oraşul cam pustiu, animat doar ici-colo, de grupuri de localnici coloraţi. Singurul loc unde era mai multă lume era supermarketul, unde ne-am oprit şi noi să ne cumpărăm câte ceva de mâncare şi o bere din frigider, binevenită pe căldurile de miez de vară.

După odihna de peste noapte ne-am trezit cu forţe proaspete, pregătiţi pentru încă 1000 km de parcurs.

Nu ştiu cum (de fapt, ştiu, ne-a văzut pe monitor), dar gazda noastră a prins imediat de veste, a ieşit şi ne-a poftit în sala de mese, unde micul dejun era deja pregătit. Nu a fost unul foarte diversificat şi nici măcar tip bufet, dar aveam în farfurii două feluri de salam, caşcaval, roşii, castraveţi, ouă fierte, unt şi gem, ceai şi cafea. Şi asta pentru doar 3 € de persoană. Micul dejun nu este obligatoriu, dar la preţul ăsta, merită să-l luaţi aici. Fără mic dejun, preţul pentru o noapte al unei camere este de 26 €!

Nu am mai întârziat prea mult şi, luându-ne rămas bun de la gazdă, am pornit la drum, pentru că aveam o cale lungă de mers.

Însă impresia lăsată de locul unde am poposit pentru o noapte a fost una deosebită. De altfel şi impresiile de pe booking.com sunt în concordanţă cu ale noastre, calificativul fiind Fabulos şi media notelor 8,8.

Vă recomand să folosiţi cu încredere acest loc de popas în drumurile voastre cu maşina spre vestul Europei, pentru curăţenia şi dotările locaţiei, pentru amabilitatea gazdei şi nu în ultimul rând pentru preţul foarte convenabil.

În ce ne priveşte, doar dorinţa de a vizita şi oraşul Győr ne-a făcut ca la întoarcere să nu rezervăm o cazare de o noapte tot aici.

---

VIZUALIZĂRI: 1810 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI