Hotel Londonskaya - hotelul care te face sa te simti... important! :)

TIPĂREȘTE

Am stat o noapte la acest hotel, la sfarsit de martie in 2009. Am ajuns pe ploaie si am plecat pe ploaie, mancandu-mi unghiile de necaz, caci, de obicei, delegatie-nedelgatie, intotdeauna reusesc sa scot ceva timp pentru a vizita macar putin locul respectiv. Ei bine, am plecat din Odessa fara sa vad nimic!!! Asa ca nu va pot vorbi decat despre acest magnific hotel, aflat pe aleea cu copaci de pe malul Marii Negre, aproape de faimoasele scari Potemkin la care visam, caci nici macar pe-astea nu le-am vazut…

Rezervarea era pentru o camera normala, insa, asa cum mi s-a mai intamplat si alte dati, am avut noroc: nu mai aveau camere normale, asa ca… mi-a fost repartizata o suite in care… primul gand, cand am intrat, a fost ca o sa-mi fie frica sa dorm, de mare ce era.

Hotelul era in renovari cand am ajuns, ma rog, o parte din el (receptia si scarile). Receptia este micuta, dar se vede de la intrare ca e un hotel “de clasa”. Va inchipuiti ce importanta ma simteam cand ma gandeam ca insusi marele Mastroiani fusese gazduit acolo :)

Scarile din lemn masiv, cu covoare peste tot, lustre bogate…

Iar camera de la etajul 1, unde am stat, se “intindea” pe doua etaje: jos sufrageria, baia de serviciu si un dressing-room, si sus dormitorul si alta baie, cu sauna inclusa!! Draperii grele, pe care nu mai pridideam sa le trag seara, pentru ca ferestrele erau enorme, si stiti cum e… vrei un pic de intimitate. Totul foarte curat, aveam de la papuci pana la halat de baie, nu mai vorbesc de cosmeticalele corespunzatoare. Mai putin mi-a placut cuvertura de pe pat, cam kitch, asa, sclipicioasa… Mobilierul vechi, de epoca, in contradictie cu canapeaua si fotoliile de piele alba…

Drept sa va zic, eu prefer hotelurile moderne sau rurale, insa de data asta, si cheia de la usa (nu se intra cu cartela), veche de cand lumea, ma facea sa ma simt… importanta :) Ca sa vezi ce efect poate avea asupra muritorilor o simpla locatie, nu-i asa?

Hotelul are si o enorma zona de spa, pe care va dati seama, ca daca n-am avut eu timp de turism, nicidecum n-am avut ca sa ma… rasfat putin.

Restaurantul… de nota 10. Un mic dejun bufet, cu de toate!! Iar la cina am mancat, pe langa o salata cu susan extraordinara, cel mai bun somon din viata mea! Avea si o curte pitoreasca, care se transforma in terasa pe timp bun, insa am admirat-o doar printre picaturile grele de ploaie.

Hotelul de 4 stele ar merita, in opinia mea si fara indulgenta, 5! Macar pentru “clasicismul” si istoria pe care o emana, desi nu mi-a lipsit nimic acolo. Doar ca acea camera era prea… mare pentru o singura persoana!!

Vi-l recomand calduros daca ajungeti pe aceste taramuri.

---

VIZUALIZĂRI: 2501 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI