Liechtenstein, intr-o zi de joi

TIPĂREȘTE

Liechtenstein poate fi abordat din 2 directii principale - din Austria sau din Elvetia (logic, nu?). Tara nu are aeroport si are o singura cale ferata operata de caile ferate austriece pe care circula 3 sau 4 trenuri pe zi (probabil de navetisti). In schimb exista un sistem rezonabil de autobuze care conecteaza majoritatea localitatilor dar asigura si legatura cu garile cele mai apropiate din Austria si Elvetia (Feldkirch, Buchs si Sargans).

Prima impresie pe care ti-o face aceasta tara este cea de ruralitate; nu exista orase in adevaratul sens al cuvantului, chiar si capitala fiind de fapt de dimensiunea unei comune mai rasarite din Romania. Dupa ce le-am vizitat "muzeul national" nu am putut sa nu imi pun intrebarea probabil logica: cum a fost posibil ca o tara sa sara direct din epoca pre-industriala in post-modernism? De la o economie bazata pe agricultura si cresterea animalelor la statutul de una dintre cele mai bogate tari (ma refer la raportul per locuitor) din Europa?

Dar sa revenim la excursie; totul a inceput intr-o dimineata intunecata de iunie in Bregenz (Austria). Aparent totul parea simplu: drumul pana la Feldkirch avea sa dureze 30-35 de minute, acolo in gara trebuiau sa fie autobuze pentru Vaduz... Si totusi ceva nu s-a legat; dupa cateva minute de disperare am descoperit ca ziua de joi 23 iunie 2011 e sarbatoare legala in Liechtenstein (!) si ca autobuzele circula dupa orarul de duminica si ca pentru Vaduz trebuie sa mai schimbam un autobuz. In fine, tichetul de calatorie valabil toata ziua pentru cele 3 zone de taxare de la Feldkirch la Vaduz a costat aproape 5 euro; soferul avea o casa de marcat care functiona alternativ in franci si in euro, ulterior am descoperit ca in toate magazinele si muzeele situatia e similara.

De la Feldkirch la Vaduz drumul a durat in total aproape 1 ora, schimband autobuzul in localitatea Schaan. Partea interesanta e ca intre Austria si Liechtenstein exista o vama pe bune, s-a uitat militianul cu atentie prin geamul autobuzului, probabil ca prezenta vreunei figuri non-caucaziene ar fi insemnat si un control mai amanuntit. Asa ni s-a dat drumul repede;) La intoarcere in schimb nu s-a mai uitat nimeni, autobuzul aproape ca nu a mai oprit deloc.

In Vaduz senzatia e de "middle of nowhere"; pe stanga si pe dreapta soselei pentru masini sunt numai parcari uriase si cladiri amorfe, asa-zisa strada pietonala fiind oarecum paralela. Fiind zi de sarbatoare toate magazinele "normale" erau inchise; pe ici si colo mai apareau oameni la costum sau in uniforme de parada, semn ca se pregateau pentru ceva oficial. In schimb toate muzeele, magazinele de suveniruri, restaurantele si centrul de informare turistica erau deschise - bine, cu program de gravide gen 10-17;)

Am intrat doar in muzeul national - mai exista un muzeu al postei precum si un muzeu de arta pe care le-am sarit. Nu mi s-a parut ca in istorie sa fi fost mai breji ca noi; pana spre secolul 20 au avut ateliere casnice de reparatii, alambicuri artizanale sau probleme de sanatate care le limitau speranta de viata la 30-40 de ani. Magazinele de suveniruri ofera aceleasi bricege, ciocolate, clopote de vaci, magneti, cani si esarfe ca peste tot, doar ca din cauza cresterii cursului franc/euro din ultimele luni preturile au ajuns aproape prohibitive (gen 7 euro un magnet de frigider, 8 euro un sandwitch, 10 euro o cutie cu cateva ciocolate mici etc).

In centrul de informare turistica au de vanzare magneti mai ieftini (5 euro / 5.5 chf... ce te fac si astia la curs!) insa mai urati, milioane de timbre pentru colectionari - si de asemenea iti poti stampila pasaportul contra a 2 euro. In fond de-aia te duci acolo, nu? Castelul se vede frumos de jos, de vizita nu poate fi insa vorba...

Strada pietonala se termina brusc (nu cred ca are mai mult de 200m cu totul); la fel exista si tentatia de a pune punct excursiei, realizand ca nu e omeneste rezonabil sa lasi 50-60 de euro pentru o masa normala de 2 persoane la restaurant (1 fel de mancare + 1 bautura) sau 20 de euro (la fel, 2 persoane) pentru un meniu spartan gen sandwitch + cola la "ghereta". La mai putin de 1 ora distanta, in Feldkirch, preturile sunt jumatate...

Cam asta a fost Liechtenstein pe 2011. Ne mai revedem? Probabil nu. Dar totusi cum naiba de au sarit de la pre-industrial la post-modernism in mai putin de 50 de ani?

---

VIZUALIZĂRI: 5808 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI