Hotel Lebed, lebada sa fie dar nu alba!

TIPĂREȘTE

Am lasat ceva timp sa curga de la experienta mea la hotelul Lebed, ca sa nu scriu sub impulsul impresiilor de moment. Chiar si asa, fiecare experienta e unica, pentru ca vine prin persoane diferite. Asa se face ca am ramas surprinsa sa citesc impresiile bune care dateaza aproape din aceeasi perioada in care si eu am fost. Dar se confirma ceea ce am spus inainte.

Hotelul Lebed a fost ceva cu care nu am mai avut de-a face in Bulgaria. Prima data am dat piept cu indolenta unei receptionere care numai de turism nu era buna. Nici urma de amabilitate, nu mai pun la socoteala chipul, ca pe ala il are de la Dumnezeu. Intr-o mare lentoare a facut formalitatile, ocazie cu care m-a anuntat ca intram cu pranzul si terminam cu micul dejun. Sigur ca am protestat pt ca nicicand o zi nu a insemnat doua mese pe zi si eu nu platisem pt. fractiuni de zile ci pt. zile intregi. Atunci a schimbat macazul si mi-a spus ca da, am dreptate, vom primi pranzul dar, trebuie sa eliberam camera la timp si dupa aceea putem merge la masa.

Hotelul e cotat la 4 stele, dar opinia mea este ca e doar de de 3. Camera avea dimensiunile camerei de 3 stele fara dubiu, dar nu a fost o problema. Mobila era noua, aerul conditionat functiona. La baie a fost o problema pt ca nu functiona aerisirea si apa la toaleta curgea mai tot timpul. Am anuntat la receptie, nu s-a intamplat nimic.

Cel mai bun lucru la Lebed a fost piscina cu apa calda inca de la primele ore ale diminetii

Erau sezlonguri din destul, piscina nu este langa o strada principala, este aproape de imensul parc al Grand Hotel-ului, are soare dimineata si se umbreste spre seara, pe scurt, m-a facut sa petrec destul timp acolo desi mie imi place marea.

Mi s-a mai parut la inaltime echipa de animatie, niste tineri simpatici, plini de entuziasm, care ziua ne antrenau la diverse activitati, iar seara, dupa programul de mini-disco pt. copii, condus cu talent de Jeni, organizau spectacole tematice, in fiecare zi altul.

Marea problema a fost mancarea. Nu sunt o imbuibata dar recunosc diferenta dintre mancarea de restaurant si una de cantina scolareasca si aceea din vremea saraciei comuniste de la noi. La micul dejun au fost aceleasi feluri tot sejurul. Rosiile, castravetii si branza sirene de dimineata le regaseam mereu in salata de la pranz. Pana am plecat n-am stiut care-i untul si care margarina. Era ceva intins intr-o tavita si ceva mai cremos intr-un mic bol de sticla. Iaurtul bulgaresc pe care abia am asteptat sa-l regasesc a fost un lapte acru cu mult zer. Abia dupa sesizarile grupului de romani din care si eu am facut parte, a aparut un mic prajitor de paine, ceva mai multe fructe si altele in afara de mere si banane.

Ni s-a servit „ tocana in stil norvegian” arsa, coaste de porc rascoapte sau insangerate daca erau prea groase, omlete plutind in zemuri deloc apetisante, carnea era total nesarata si necondimentata, ca de spital prajiturile banale si in ton cu restul felurilor de mancare. Am apreciat salata de vinete cu ardei copt si sosul de iaurt facut cu acel soi de lapte acru, care ca sos era bun.

Pe parcursul sejurului lucrurile au evoluat progresiv, inatai au schimbat lenjeria la trei zile, apoi a doua zi si in fine, in fiecare zi. La fel prosoapele. La un moment dat am gasit paturile si prosoapele aranjate artistic. Se curatau camerele doar cand eram plecati.

Puteam opta pt cina pt. restaurantele tematice. Nu comentez faptul ca se statea la coada pt. rezervare. Se putea si fara coada si lejer daca te multumeai cu orele de inceput ale programului. Mi-a placut la restaurantul asiatic si la Albatros.

Statiunea categoric nu e pt. tineri, emana batranete, dar si liniste, relaxare. Exista un bazar, mici taverne, dar si cladiri si drumuri paraginite, fiare ruginite rasarind din pamant. Plaja nu e generoasa, cel putin cea aproape de la Lebed, dar hotelul e foarte aproape si acesta poate fi un atu. Nu prea sunt multe de vazut si de facut, dar te poti odihni si nu e putin lucru daca asta cauti. Exista si strand cu apa termala pt. doritori, contra cost, desigur.

La plecare am avut parte de acelasi circ cu refuzul pranzului pe motiv ca asa e intelegerea cu firma de turism. Totusi, mie mi se spusese de la aceasta firma altceva, iar pe listele pe care trebuia sa ne bifam zilnic figuram si la pranz. Inutil sa mai spun cu cata disperare s-a repezit receptionerul sa ne taie bratarile si sa le puna la pastrare, de parca am fi fost nebuni sa mai stam! Poate in statiune voi mai reveni, la Lebed prea curand nu!

---

VIZUALIZĂRI: 2550 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI