A dream can also be a nightmare!

TIPĂREȘTE

Dupa ce am petrecut mai multe zile foarte placute in sudul si vestul insulei Mauritius – citeste primele doua review-uri - vezi impresii si vezi impresii ne-am indreptat cu mare curioziate si speranta spre al treilea „domiciliu“ ales de data aceasta direct pe plaja cea mai renumita din Mauritius „Grand Baie“.

Am luat un taxi din Flic en Flac (circa 40 EUR pe o zi intreaga) deoarece voiam sa facem si o mica deviere pana la Parcul botanic Pamplemousses unul dintre putinele locuri “must see” de pe insula Mauritius. Cand am ajuns la intrarea in parc incepuse sa ploua marunt si sa bata vantul din toate partile. Era o ploaie neplacuta cand nici nu stii daca sa deschizi sau nu umbrela ca si asa te vei uda de tot alternativ m-as fi putut inchide intr-o sera unde chiar s-au dat drumul la stropitorile de apa din toate partile.

Ne-am atasat mai intai unui grup de turisti francezi care insa se opreau la fiecare planta pentru a face cat mai multe poze si noi aveam doar o ora alocata. Daca ar fi fost o zi cu soare precis mi-ar fi placut sa ma plimb pe aleile cu plante exotice si sa admir lacul plin de lotusi si nuferi plutitori. Dar asa ne-am indreptat dupa circa jumate de ora spre iesire fara sa vedem nici macar palmierul de nuca de Seychellen pe care dorea sotul meu sa-l vada neaparat. Palmierul cu cele mai mari nuci de cocos din lume ce creste doar pe insulele Seychellen si care este plantat doar in acest parc. Noroc ca nuca am vazut-o cu o zi inainte intr-unul dintre casele coloniale pe care le-am vizitat (am sa adaug o poza).

Dupa cateva ore petrecute pe drum – timp in care a plouat si a iesit soarele de nenumarate ori (asa ceva am vazut doar aici pe Mauritius) am ajuns intr-un tarziu la hotelul mult dorit. Grand Baie este cea mai veche “statiune” daca o pot numii asa pe Mauritius – aici s-au construit primele hotele si de aici s-a propagat renumele insulei in toata lumea…si eu ma rugam…da doamne sa nu fie ca in Pattaya!

Trecem prin poarta de intrare dupa ce o figura de securist ce-mi amintea de Charly Chaplin ne opreste din drum si ne intreaba pe un ton aspru daca avem o rezervare. Check –inul a fost facut in graba fara probleme, si primul contact cu interiorul hotelului m-a lasat sa sper la bine. Ni se inmaneaza o singura cartela pentru camera si sintem acompaniati de un mini-roomboy / (jumatate din statura sotului) care incearca in zadar sa traga dupa el toate geamantanele si sacosele noastre.

Culoarul este ingust si slab iluminat. Peretii vopsiti pina sus la plafon cu vopsea de ulei sint uzi leoarca si saracul baiat transpira si gafaie neintrerupt. Intr-un tarziu ajungem si la camera noastra care se afla in caaaappppaaatul culoarului, la caaaaappppaaatul resortului. Dar e mai bine aici, am observat intretimp ca acest resort este iubit de familii cu copii mici si galagiosi si piscina este plina ochi. (Ar fi trebuit sa citesc cu mai mare atentie cum este descris pe pagina oficiala One of the "best" family resorts in Mauritius).

Camera foarte simpla mobilata cu un patut, o masuta cu doua fotolii, un minibar pe care troneaza un televizoras la fel de mini. Dezamagire totala…probabil pentru ca veneam direct de la Hilton. Intru in baie (abia asteptam sa fac un dus dupa ce ca eram uda de la ploaie si de la transpiratie – dar in baie nici urma de dus, doar o vana in bej). Nici halat de baie, nici papuci.

Hai sa mergem sa vedem marea si plaja – ii spun eu sotului in speranta ca aceasta va schimba totul. Dar nici plaja si nici culoarea apei nu au fost pe placul meu. Hotelul Le Cannonier este amplasat la capatul statiunii Grand Baie si are trei plaji. Una mica in mijloc plina de sezlonguri in cinci randuri toate “rezervate”, una ingusta plina de pietre si una plina de localnici…dar sa nu credeti cumva ca sint rasista! Oamenii in Mauritius sint foarte prietenosi si simpatici. Insa trebuie sa se destrabaleze chiar aici in fata camerei mele? Fiind duminica Mauritienii ies la picnic cu intreaga familie si se amplaseaza pe plaja la locurile de acces public (exista asa numitele Public beaches) insa aici in apropierea hotelului singurul acces la mare se face direct langa hotelul nostru si in Mauritius plaja apartine tuturor. Nici un hotel nu are dreptul sa te alunge.

Asa ca unde sa ma intind la plaja? in mijloc nu mai era nici un loc gol, in stanga era prea ingust si apa mult prea mica si aici ma simteam neplacut sub privirea zecilor de localnici.

Incepea sa-mi para rau ca am insistat sa luam si acest hotel.

Seara la lumina lunii (era luna plina asa cum nu am vazut-o pana acum!) ne-am dorit sa luam masa direct pe plaja. Dar…uitasem sa facem o rezervare la restaurantul “a la carte” situat in apropierea plajii si nici dupa rugaminti fierbinti nu am mai primit o masa (cu toate ca la ora la care am fost noi acolo, jumate din mese erau inca libere si noi promisese ca mancam repede, repede) si astfel a trebuit sa mergem sa mancam de la bufet. Intr-o atmosfera de cantina in mijlocul zecilor de copii galagiosi am incercat sa ne reamintim de serile romantice de pina acum. Mancarea fusese acceptabila dar nu de calitatea pe care am intalnit-o in primul hotel.

Ne intoarcem in camera si cum deschid usa de la baie raman consternata. Ce e? ce e in baie? ma intreaba sotul meu dupa ce vede ca ies speriata inchizand imediat usa dupa mine. O goanga? un paianjen? Nu! raspund eu, e un soarece! Asta le intrece pe toate! raspunde el si ridica telefonul sa sune la receptie: We have a rat in the bathroom! si tranteste telefonul…

Baietelul care apare in usa dupa cateva minute e palid si tine in mana o matura si o lopata. Were is the rat? intreaba el cu o voce timida. It ´s only a mouse ii raspund eu, sa-l mai linistesc …and it is still alive. Alive? raspunde el cu o voce tremuranda.

Do not kill him! strig eu la el, dar saracul baietel cu matura in mana abia ca are curajul sa intre in baie. In urmatorul moment nu stiu de cine sa-mi fie mai mila: de soricelul ce dardaia in coltul baii sau de baiatul cu mainile tremurande ce nu mai putea scoate un cuvant.

Are you afraid of the mouse? il intreaba sotul meu. yeesss Sir! raspunde el. Then go away, she will do this, ii raspunde el aratand cu mana catre mine. What??? am auzit bine. De ce eu…? Dar intre timp saracutul de soricel sa facut mic de tot ca incapea sub un pahar de bere. Sotul meu pune paharul peste el si eu il ridic cu grija si il las afara in libertate…macar el sa aiba o noapte placuta…deoarce noaptea aceasta a fost cea mai groaznica din intregul concediu. Aerul conditionat nu se putea inchide si vijuia incontinuu, frigiderul pornea din jumate in jumate de ora cu un zgomot ca de tractor, patul prea tare, perina prea moale... ”we take you dreams seriously” citesc pe sloganul hotelului…but sometimes a dream can be a nightmare! Noi luăm în serios visele tale... visul meu a fost insa un cosmar…!

Am sa adaug acestui review si niste poze excelente facute pe plaja Trou aux Biches situata la doar 5 minute departare (cu masina) de aici. Nu va lasati amagiti!

---

VIZUALIZĂRI: 5495 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI