Un hotel care te face... aristocrat!

TIPĂREȘTE

În prima sâmbătă din octombrie s-a anunțat concert Goran Bregovic la Sala Palatului, în București. Relația mea cu Goran e una specială: pe muzica lui am învățat cândva pentru un examen foarte dificil. Deși iubesc liniștea și pacea, în mod ciudat ritmurile acelea noi și frenetice mă ajutau să mă concentrez mai bine... În plus, în „prefață” avea să performeze un alt artist pe care îl admir, Simion Bogdan-Mihai (și Lăutarii de Mătase); un motiv în plus să-mi doresc să fiu acolo. Ulterior s-a mai adăugat un motiv: în aceeași perioadă vor fi adăstat în București finii noștri din Israel, cu care nu ne mai întâlnisem fizic de mult. Și ultimul motiv: în aceeași perioadă se vor fi aflat în București fiica noastră, Milena și prietenul ei, Liviu.  

Ne trebuia o cazare pentru 2 nopți, așadar, în centrul Capitalei, la o distanță rezonabilă de Sala Palatului, cu mic dejun și parcare. Am ales – nu ușor – un hotel mic, din gama boutique, clasificat la 4*: Lahovary Palace. Am rezervat pe booking o cameră dublă pentru 966 lei, cu drept de anulare gratuită până cu 3 zile înainte și cu plata la proprietate. În ziua anterioară cazării am primit un mail ce conținea un link pe care aș fi putut să fac check in online, dar, sincer, n-am avut timp și dispoziție să mă ocup.  

Am plecat vineri după serviciu, drumul până la București a decurs destul de lin, mai greu a fost după ce am intrat în oraș 😊, dar ne setasem corespunzător și nu ne-am enervat. Cam pe înserate băteam în poarta stabilimentului (vorba vine, că am găsit-o deschisă), la adresa indicată pe site: str. Batiștei 27. Am recunoscut imediat frumoasa clădire albă cu iz aristocrat, cu false coloane corintice și ancadramente decorate cu discrete brâuri florale.  

Site-ul hotelului (https://hotellahovarypalace.ro/contact/) prezintă un scurt istoric pe care vi-l reproduc aici: „Palatul Lahovary, fostă proprietate a unei vechi familii aristocrate românești, se află la kilometrul 0 al Bucureștiului... Clădirea, monument istoric, construită în anul 1896, puternic degradată în anii comunismului, a fost integral renovată în anii 2016-2019, păstrându-se ținuta elegantă și frumusețea fațadelor aparținând stilului arhitectonic neo-francez.”

Am remarcat gardul dantelat din fier forjat, am trecut dincolo de el, în curtea în formă de L. În dreapta se găseau un bar închis și o mică terasă, probabil funcționale în anotimpul cald (deși început de octombrie, vremea avea să se păstreze călduroasă încă în acel weekend). În față se făcea intrarea în hotel, decorată cu câteva ghivece cu flori.

Am pătruns în hol, unde se găsește o mică zonă de socializare și, desigur, recepția. La recepție ne aștepta un domn, a fost extrem de amabil și politicos, formalitățile au durat maxim 5 minute. Am întrebat de parcare (că aparent nu era foarte vizibilă) și ne-a recomandat să lăsăm mașina pe unul din locurile libere aparținând clădirii vecine, nimeni alta decât Înalta Curte de Casație și Justiție. (Nu știu exact unde se poate parca în timpul săptămânii, dar sunt convinsă că au o soluție și pentru această situație).  

Am primit una din camerele de la etaj. Deși are doar 2 niveluri, clădirea dispune de lift.

Camera a avut structură relativ clasică, adică hol, baie și dormitor. Camerele acestui hotel nu dispun de balcoane, în afara uneia singure (care n-a fost a noastră 😊). Decorul este simplu, oligocrom (alb, vișiniu), cu accente aristocrate, precum frumoasele corpuri de iluminat cu mai multe brațe și becuri ce imită lumânările, tăblia capitonată a patului și draperiile grele, de catifea. Altfel, spațios și confortabil.

Am avut un pat matrimonial dotat cu saltea de cea mai bună calitate, lenjerie de bumbac alb, câte 2 perne de consistență optimă și câte un set de prosoape de fiecare. Pentru învelit am avut o pătură grosuță, numai bună pentru anotimpul în care ne aflam. De-o parte și de alta, noptiere, iar sus, pe perete, câte o veioză-aplică.  

Am mai avut un birou, un scaun și o oglindă pe peretele comun cu baia. În birou, un compartiment în care era mascat răcitorul – plin cu tot felul de doze; o singură „bubă” : nu răcea defel! Inițial am crezut că uitaseră să-l bage-n priză, însă nu, era băgat în priză, „torcea” discret din când în când și cam atât știa să facă. Pentru noi n-a fost important aspectul, așa că l-am neglijat (am zis că vom semnala la recepție; până în final am uitat s-o facem). Pe birou erau mai multe chestii potențial utile: cană electrică, 2 cești, 2 pahare, pliculețe de ceai/ness/zahăr, șervețele, telecomenzi (pentru TV și AC, pe care nu le-am folosit), lista cu prețuri minibar.

Pe peretele opus patului se afla televizorul și, la joncțiunea dintre dormitor și hol, un dulap în 2 uși și un suport pentru bagaje, deasupra căruia era montată o altă oglindă. Alături, pe un umeraș, un halat de baie. N-am prea înțeles de ce era unul singur și în general de ce era; ce rost avea un halat de baie într-un hotel fără facilități de spa?! În fine, cred că mai degrabă făcea parte din decor 😊. În dulap se aflau papuci de unică folosință, seif, umerașe, o pătură de rezervă. Iar în capătul holului încă o oglindă. Să te tot oglindești în hotelul ăsta! 😊...

Tot mobilierul era alb, podeaua acoperită cu parchet laminat lucios, perfect întreținut, de culoare închisă. La fereastră erau perdele albe și draperii groase, dar am remarcat lipsa plaselor contra insectelor. Hotelul se laudă cu încălzire prin pardoseală, însă noi n-am avut ocazia s-o testăm, temperatura ambientală era numai bună.

Baia – spațioasă, dotată cu tot ce trebuie, toate noi și moderne. Chiuveta era inclusă într-un blat generos, iar deasupra trona o oglindă uriașă 😊. Am găsit consumabile variate și de calitate (săpun lichid la chiuvetă și duș, flaconașe cu șampon, balsam de păr, loțiune de corp, căști pentru păr). Hârtie igienică suficientă. Dușul era de tip walk in, protejat de uși glisante, iar baia dispune de o fereastră pentru aerisire.

Micul dejun se servește zilnic între 7 și 10 într-un spațiu special amenajat la subsolul clădirii. Mi-a plăcut atmosfera de pivniță veche, tavanul boltit, căptușit cu cărămidă și micile nișe în care erau expuse artefacte amintind de istoria clădirii. Oferta se prezenta sub formă de bufet suedez (salam uscat și gen chorizo, o ruladă de carne delicioasă, mai multe tipuri de brânzeturi, măsline, legume etc), la care se adăugau ouă preparate după doleanță. Există posibilitatea de a lua micul dejun și pentru clienți din afara hotelului, dar sub formă de meniu fix, la alegere din 5 variante (voi atașa poză), la prețuri între 30 și 45 lei. Cred că mai erau disponibile și alte chestii; din motive de spațiu restrâns și de oameni străini, n-am făcut prea multe fotografii. Îmi amintesc totuși de cafeaua genială! Și de personalul drăguț, printre care o tânără de culoare, ce vorbea binișor românește.

Hotelul se află poziționat excelent, în inima Capitalei. Se ajunge în 5 minute la Piața Universității, iar până la Sala Palatului n-am făcut pe jos mai mult de juma de ceas. Sunt restaurante fel și fel prin zonă, magazine, tot ce vrei. Centrul Vechi nu-i nici el departe, poate fi accesat per pedes fără probleme. Deși ne cam era dor de el, de data asta n-a fost să fie; sâmbătă dimineață, profitând de vremea splendidă, ne-am îndeplinit un vis mai vechi, acela de a vizita Muzeul Satului; a fost mi-ri-fic! Iar după masă ne-am întâlnit cu fiica noastră. Vineri seara cu finii. Duminică dimineață am vrut să vizităm Casa lui Ceaușescu, însă n-am știut că-i cu programare; am fi găsit și așa bilete, dar ar fi trebuit să așteptăm până la ora 13 și am renunțat. Altădată.  

Ne-am simțit bine la Lahovary Palace. Dar ce zic eu „bine” ?! ; ne-am simțit niște mici aristocrați! :) Un loc discret, curat, elegant, cu un personal de nota 10. O localizare mai bună nici că se putea. De aceea, cred că o să-l mai călcăm și cu altă ocazie. Ocazii să fie!...

---

VIZUALIZĂRI: 350 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI