Hotel Lacul Ursu – Se poate mult mai bine

TIPĂREȘTE

Am fost cazați – doi adulți – timp de cinci nopți în acest hotel de 3 stele (duminică-vineri), la mijlocul lunii iulie, camera fiind rezervată cu o săptămână înainte, când în principalele hoteluri din stațiune nu mai erau locuri.

Inițial am primit o cameră cu vedere spre o clădire în construcție, dar după ce am întrebat dacă nu au o cameră cu o privelişte mai frumoasă, ne-au oferit – e drept, nu cu prea multă tragere de inimă – alta cu vedere spre stradă şi, implicit, înspre pădure. Totodată, vedeam şi parcarea, deci puteam vedea ce mai face maşina noastră.

Hotelul se află într-o zonă liniştită, la ieşirea din stațiune, în zona Lacului Negru, iar de acolo şi până în centru făceam cam 15 minute în ritm de plimbare.

Camera era cam mică, iar baia la fel, însă era frumos şi curat, cu excepția unor pete pe mochetă şi pe peretele de lângă locul de depozitat bagajele. Aveam strictul necesar: două paturi cu lenjerie albă, curată, dulap în perete, televizor, minifrigider şi o măsuță cu două scaune, pe care aveam o tavă cu două pahare.

La baie – care era foarte înghesuită, dar frumos finisată şi curată – am găsit un coşuleț cu două săpunuri mini şi două pliculețe cu şampon. Camerista venea în fiecare zi şi făcea ordine, dar destul de sumar. De exemplu, în prima seară am mancat nişte semințe de floarea-soarelui şi am lăsat cojile în tăviță, dar nu le-a strâns. De altfel, nici nu le lăsasem acolo la gandul că va strange cineva după noi, ci aşa s-a nimerit, la noi este oricum o regulă să ne strangem gunoiul cand plecăm de la un hotel.

Hotelul are o piscină interioară destul de mică, am făcut baie doar într-o după-amiază, înainte de cină.

Micul-dejun, tip bufet suedez, nu excela în varietate, dar au fost probleme la cantitate. Se servea până la ora 10, însă, indiferent că am coborât înainte sau după ora 9, niciodată nu găseam mâncare din orice fel. De exemplu, deşi aş fi preferat omletă, nu mai găseam decat ochiuri sau, uneori, doar cârnați în loc de crenvurşti. Într-o dimineață, pe la orele 9-9:30, după ce m-am servit cu ultimul ou gătit ochi, o chelneriță a venit şi a întrebat, pentru că mai coborâseră şi alți clienți care nu au mai găsit ouă, dacă nu doresc omletă, vrând să ştie pentru câte persoane ar fi necesar. Pe la 9:45 a apărut o doamnă, care s-a enervat, pentru că efectiv nu mai avea cu ce să se servească, toate tăvile erau goale, se terminaseră toate felurile calde: omletă, ochiuri, nemaifiind nici mezeluri, branzeturi, legume. Nu mai erau decât nişte cereale, unt şi dulceață. Doamna s-a revoltat pe bună dreptate, dar criticile sale au avut efect: a doua zi n-a mai fost “criză” la micul-dejun.

La cină am aşteptat o oră în prima seară pentru a ne fi adusă comanda şi asta pentru că am ales nişte specialități din meniu, a căror preparare a durat mai mult. În zilele următoare, însă, am ales să lăsăm comanda pentru cină dimineața, precizând ora la care venim la cină, aşa că a mers mai repede. Mâncarea a fost delicioasă la cină: piept de curcan cu prune, cu caise, piept de pui cu feta, porc cu legume, peşte, papanaşi, clătite, am încercat în fiecare seară feluri noi şi ne-am convins că au nişte bucătari de nota 10!

Trăgând linie, pot spune că ne-am simțit destul de bine, în ciuda neplăcerilor de la micul-dejun şi a camerei şi băii mici. Ne gândim să revenim la Sovata, însă vom încerca şi alt hotel.

---

VIZUALIZĂRI: 3985 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI