La Sorgente del Sole - un loc în care visez să mai ajung

TIPĂREȘTE

După cum am spus în articolul de călătorie, am ales Positano pentru cazarea pe Coasta Amalfi, dar ne-am cam îngrijorat când, pe la începutul lui ianuarie, am primit mesajul că 71% din zonă este ocupată în perioada aleasă. Deci, prima recomandare ar fi să vă ocupați mai din timp de cazare când vreți să mergeți pe Coasta Amalfitană pentru că aproape două luni înainte nu prea au fost de ajuns. Știam că prețurile pe coastă nu sunt mici, mai ales la Positano, dar chiar 1000 de EUR sau peste, pentru 4 nopți, 4 persoane, așa cum ni se tot afișa, nu prea eram dispuși să dăm. Iar biletele de avion erau deja luate, deci nu mai era cale de întors.

Nu căutam chiar de mult când mi-a sărit în ochi apartamentul deluxe, de 140 de mp, de la Sorgente del Sole. 580 EUR pentru 4 nopți pe care îi împărțeam cu prietenii cu care am fost, era floare la ureche, având în vedere ce scoruri văzusem. Nota 9 din multe, multe comentarii și prețul m-au făcut să nu stau nici un moment pe gânduri. Am rezervat mai repede ca niciodată, fără anulare gratuită, dar nu mai conta. Banii i-am plătit la locație, nu mi-au fost retrași de pe card însă, fără anulare gratuită a fost doar o garanție că nu ne răzgândim. Am mai dat în plus, când am ajuns, 300 de EUR pentru un depozit de care știam de la rezervare, bani pe care i-am primit înapoi la plecare.

Că am ales greșit 3 nopți pentru Napoli și 4 nopți pentru Coasta Amalfitană am mai spus. Cam 7-8 zile mi-ar fi fost suficiente pentru coastă, iar Napoli putea să mai aștepte pentru că este ieftin și la îndemână și puteam ajunge oricând. Dar greșeala odată comisă, nu a mai fost loc de întors, așa că am ajuns la Positano după un zbor bun până la Napoli și de acolo cu autobuzul Alibus, trenul Circumvesuviana până la Sorrento și autobuzele Sita Sud care operează pe toată Coasta Amalfi și ne-a costat 9 EUR/persoană și 3 ore ca timp, cu toate legăturile.

Înainte să ajungem am vorbit cu gazda noastră la telefon și ne-a spus că trebuie să-i menționăm șoferului să ne oprească la stația Via Arienzo 69, care era una intermediară și aveam să aflăm apoi că în astfel de stații șoferul oprește doar dacă soliciți, apăsând pe un buton. Gazda noastră, Rosa cea drăguță și vorbăreață ne-a așteptat în stradă, în fața casei, unde ne-a lăsat autobuzul.

Chiar la intrare era un garaj care stătea aproape tot timpul deschis, cu ușa ridicată și acolo se vedeau o grămadă de rafturi, scule, mașini... și tot timpul îl vedeam pe proprietarul nostru, Nicola, seara, dimineața meșterind pe acolo. Cu el n-am interacționat prea mult pentru că nu știa prea bine engleza, dar ne-a dat pe mâna Rosei și ne-a fost bine. În schimb de câte ori plecam sau veneam ne întâmpina cu un zâmbet larg pe față și ne adresa câteva cuvinte politicoase.

Când ne-am uitat spre casă ni s-a părut că vom avea parte de o cazare obișnuită. Așa părea casa pe afară. Una de piatră, masivă, împărțită în două, după cum vedeam, o parte funcțională și una în care părea că nu locuiește nimeni. Ulterior aveam să ne lămurim că așa era. Casa de piatră cu 2 etaje avea o parte modernizată și închiriată și o parte care urmează să fie adusă la același stadiu, probabil. Cred că a fost una din casele boierești de pe coastă, sau toate sunt la fel, nu-mi dau seama, dar ne-a impresionat felul în care era făcută, cum era împărțită, spațiile mari și foarte înalte, chiar dacă de la stradă n-ai fi zis asta. La momentul vacanței noastre în partea care nu era funcțională nu se lucra. Încă o ciudățenie ar fi că în dreptul ușii noastre mai începea o scară circulară îngustă dar nu mi-am dat seama unde ducea, pentru că din stradă, deasupra noastră, nu se mai vedea nimic. Puteam s-o întrebăm pe Rosa dar nu ne-am mai bătut capul pentru că nici nu vedeam oamenii circulând pe acolo.

Am mai spus pe aici că pot exagera puțin lucrurile pentru că eu mă simt bine întotdeauna când sunt în vacanță. Fie că stau la 5* sau la cort, într-o stațiune renumită sau pe ulițele unui sat, cu lume multă sau singură pe o plajă, că plouă, ninge sau este temperatura mea favorită, starea mea este de bine întotdeuna când plec de acasă. Dar cel mai probabil și voi știți să citiți printre rânduri, așa cum fac și eu și împreună cu pozele sper să vă faceți ideea care trebuie despre această cazare.

După ce am admirat casa pe afară, Rosa ne-a deschis o ușă chiar din stradă și am urcat niște scări de marmură până la etajul 1p unde era o terasă cu mese și scaune, șezlonguri, un jacuzzi, câteva lucrușoare pe un uscător și am aflat de la Rosa că tot etajul 1, unde erau câteva camere duble și două apartamente (fiecare de 55 de mp), era ocupat de un grup de australieni.

Cu toate că am trecut zilnic prin spațiul acesta nu ne-am întâlnit cu ceilalți oaspeți. În fiecare dimineață vedeam o doamnă care își făcea gimnastica de înviorare cu simț de răspundere, iar în rest i-am auzit de 2-3 ori, foarte vag, râzând, dar de întâlnit nu ne-am întâlnit.

Am trecut de zona aceasta și Rosa ne-a condus pe alte scări de marmură un etaj mai sus, la etajul 2, unde era doar apartamentul deluxe de 140 de mp, adică al nostru. Zic etajul 2, dar naiba știe la ce etaj eram, că la stilul ăla de construcții în pantă nici nu știu la ce nivel ne aflam.

În capătul scărilor am ajuns într-un hol unde era un cuier cu niște sertare de unde ne-a scos cheia apartamentului nostru. După ce Rosa a deschis ușa, eu una, n-am mai putut să fiu atentă, chiar dacă ea vorbea. Nu aveam răbdare s-o ascult cu toate că interviul gazdei este cel mai important lucru când ajungem undeva. I-am lăsat pe ceilalți să o asculte și să o întrebe și am făcut o mică inspecție pentru că nu mai puteam.

M-am întors la timp să mai aud și eu că ne dă pe whats-app orarul autobuzelor, ne-a făcut o listă cu restaurante mai accesibile, ne-a spus că prețurile sunt ca peste tot acolo unde este mare, adică pe inelele inferioare, spre plajă și port prețuri mari, iar pe inelele superioare, din ce te duci mai sus din aia sunt mai mici. Cu Rosa ne-am mai întâlnit pentru că ea stătea la o casă vis-a-vis, dar pe care nu o vedeam din cauza șoselei și a pantei și făcea curse între casa ei și a noastră, așa că ne-am mai intersectat și am tot întrebat-o diverse când ne-am văzut. Foarte drăguță, ne-a dat toate informațiile posibile, ne-a sfătuit, a fost o gazdă ideală. A fost bucuroasă să afle că suntem din România pentru că femeia pe care o aveau la curățenie era tot din România și erau foarte mulțumiți de ea.

La plecare ne-a făcut instructajul pentru sistemul de climatizare din fiecare zonă. Ni s-a părut sofisticat, fiecare spațiu era acționat separat, însă nu a fost nevoie să îl folosim deloc pentru că a fost foarte bine așa cum era potrivit.

De obicei când ajungem într-un loc, lăsăm bagajele nedesfăcute și plecăm pentru că putem să facem asta seara, când ne întoarcem. Cred că a fost prima dată când nu am plecat imediat. După ce Rosa ne-a prezentat casa și a ieșit, noi am mai rămas ceva timp ca să ne bucurăm de această cazare. Printre primele lucruri care ne-au atras atenția au fost vazele cu flori proaspete, puse peste tot prin casă. Apoi ne-am dat seama că cei 140 de mp de care citisem pe booking și care credeam că sunt o exagerare, nu erau deloc.

Și înainte să încerc să prezint apartamentul ăsta aș vrea să fac o paranteză. Pe toată coasta amalfitană sunt magazine pline de ceramică, una specifică zonei, colorată și deosebită, iar mama ei este la Vietri Sul Mare, unde am ajuns și noi. Am văzut obiecte din ceramica asta de toată frumusețea și n-am plecat fără să-mi cumpăr și eu 4 plăci din care să facem o măsuță mică de grădină. Am regăsit ceramica asta în apartamentul nostru sub toate formele și culorile. Gresie și faianță în combinații și modele dintre cele mai deosebite, tot felul de decorațiuni din ceramică colorată, inclusiv lustrele și aplicele erau deosebite. De culorile astea ne-am bucurat cât am stat aici iar mie îmi plac culorile la nebunie.

Dar să trecem și la apartamentul nostru. Cum am intrat ne-am trezit într-un hol lung de unde se vedeau o grămadă de uși și alte holuri. Apartamentul deluxe este format din 3 dormitoare, fiecare cu holul și baia lui, un living imens și o bucătărie ultradotată. Dar piesa de rezistență este o terasă acoperită, cu vedere la Marea Tireniană și Positano.

Cum spuneam, am împărțit cele două apartamente (și aici, la Positano, dar și la Napoli) cu prietenii cu care am călătorit, dar pentru că mă ocup de excursiile noastre, am întotdeauna avantajul alegerii, așa că dormitorul principal cu ieșire pe terasă mi-a aparținut. Cele 3 dormitoare sunt gândite cam în același stil și în fiecare se intră din holul lung de la intrare și apoi fiecare are un alt hol mic de unde se intră în baie și apoi altă ușă prin care intri în camera propriu zisă. Diferența o face mărimea lor și culorile. Dormitorul cel mai mic era mov, iar baia maro, următorul verde cu albastru, iar al meu a fost albastru. Dormitorul mic era cam mic (doar prin comparație cu celelalte), cel verde era o cameră suficient de mare și avea în plus o anexă, o încăpere mică cu acces din cameră în care era un birou cu scaun directorial. Pentru prietenii noștri a fost bun pentru că acolo și-au depozitat lucrurile. Dormitorului mov i-am închis ușa și nu l-am deranjat deloc.

Holul de la intrare se termina cu intrarea în dormitorul meu, albastru, care a fost un mic univers. La intrare am avut un hol mic de unde intram în baie și unde era o masă de călcat care nu mi-a folosit decât pentru confortul psihic. Camera propriu zisă, a fost dintre cele mai mari pe care le-am avut în general, cu mobilier din lemn masiv, deosebit. De fapt tot mobilierul, din toată casa, era din lemn masiv. Pe unul din pereți erau numai dulapuri în care să-ți tot pui. În cameră am mai avut o comodă cu sertare și oglindă, scaune stil, un pat foarte mare cu noptiere, TV, dar ceea ce ne-a plăcut cel mai tare a fost ieșirea pe terasă, unde ajungeam și din living.

Baia a fost mare, cu două secțiuni. În prima pe peretele din stânga era blatul de marmură cu două chiuvete, mobilier, produse de toaletă, foehn și oglinzi, iar vis-a-vis era cada Jacuzzi pe care nu am folosit-o decât pe post de duș, dar tare am sperat până în ultima zi că o să folosesc și jeturile alea. N-am avut timp deloc, în baie am fost doar pe fugă. După cum tot spunem, chiar dacă dorim să ne întoarcem în locuri în care ne-a plăcut, știm că nu se poate. Eu mă voi întoarce la Positano și mă voi bucura de cazarea de la Sorgente așa cum trebuie. Iar jacuzzi este și el un motiv mic. În cealaltă secțiune a băii era toaleta și bideul iar în capăt, două dulapuri albe cu oglinzi și multe spații de depozitare. Faianța alb cu albastru într-o grămadă de combinații m-a zăpăcit de tot.

Cam din dreptul intrării în camera mea, apartamentul se desfășura în stânga unde era bucătăria și în dreapta unde era living-ul din care ieșeam pe terasă. Bucătăria nu este la vedere decât după ce ajungi în dreptul ei și asta după ce treceam printr-un hol deschis spre living unde erau două vitrine pline de ceramica, seturi de farfurii, cești, porțelanuri fine și alte alea, toate prețioase.

Living-ul o încăpere modernă, mobilat cu mult bun gust, comode masive din lemn pe care erau așezate vaze cu flori proaspete, tablouri frumoase, alveole cu multe decorațiuni, canapele cu fotolii, combină muzicală, TV, șemineu, o masă mare în mijloc pe care am găsit o fructieră plină cu fructe, mere, banane, lămâi, portocale, toate având un gust nemaipomenit. Și nu în ultimul rând ieșirea pe frumoasa noastră terasă la Marea Tireniană la care o să visăm multă vreme. Pe terasă erau 8 șezlonguri diferite, 2 câte 2, o masă cu scaune pentru 6-8 persoane, un perete îmbrăcat într-un lămâi, plin cu lămâi, iar în rest flori curgătoare. În această terasă se ieșea din living, dar și din dormitorul principal, pe niște uși culisante, masive, din geam. Nicăieri, în nici o vacanță în care am fost până acum n-am mai avut parte de o priveliște ca aici, de pe această terasă.

Bucătăria modernă și ea, complet utilată cu mașină de spălat vase, combină frigorifică dublă, microunde, prăjitor, filtru de cafea, prosoape de bucătărie, mănuși, vase, oale, tacâmuri, detergent, burete, zahăr, ulei, oțet balsamic, absolut tot ce ai nevoie pentru o ședere mai mult decât plăcută.

La intrarea în bucătărie era masa așezată pentru 4 persoane pe care noi nu am folosit-o pentru că am stat în living sau pe terasă tot timpul. Oricum în afară de dormitoare restul spațiilor erau deschise. Pe masa de la bucătărie am găsit snacks-uri, batoane de cereale, alune și alte pungi cu chestii de ronțăit. În combina frigorifică am găsit 4 sticle de apă de ½ l, 2 sticle de ½ l de bere Peroni pentru băieți, 2 cutii de cola și 2 sticle de proseco pentru fete.

In toate camerele si in living sunt televizoare, multă lumină, aplice în toate colțurile, marmură peste tot, scările, blaturile de la chiuvetele din baie, blatul de la cadă, toate sunt din marmură, iar modelele și culorile gresiei și faianței o să vă înveselească șederea aici.

Apartamentul este disponibil pentru 6-8 persoane, spun ei. Eu zic că este pentru maxim 6, pentru că living-ul merită lăsat liber, ca loc de întâlnire. În plus este un spațiu deschis, va fi greu ca cineva să-l ocupe. Noi am fost 4 și a fost ideal.

Cum am spus pe coastă se circulă greu din cauza construcției pe verticală. Dar transportul cu autobuzele a fost foarte bun pentru noi, iar cazarea la Sorgente del Sole a fost ideală pentru că stația (FERMATA SITA) este chiar în fața porții, nici un pas mai departe. Autobuzele Sita Sud circulă după un program bine stabilit, n-au avut întârzieri în perioada noastră, le-am folosit destul de mult și mi se par varianta cea mai bună pentru a te deplasa pe coastă. Ce-i drept am înțeles de la gazda noastră că în sezon nu mai este chiar la fel. Se aglomerează, este foarte cald și se poate sta în picioare ceea ce nu este deloc plăcut, de aceea vă recomand să vedeți coasta primăvara sau toamna.

Este de înțeles că nu am avut mese asigurate, dar pentru dimineață ne-am descurcat cu un magazin mic care se afla la câteva sute de metri de noi, unde am găsit tot felul de bunătăți la prețuri foarte bune prosciuto, ouă, lactate, legume, unt, apă (1,5 l - 1 EUR), bere (1 EUR), cam astea mâncam la micul dejun. Restul meselor le-am luat pe unde am ajuns.

Wi-Fi a fost foarte bun, la cea mai apropiată plajă, într-un golfuleț, ajungeai în mai puțin de 10 minute pe jos, la plaja Spiaggia Grande de 300 de m din port, cea mai mare din Positano și una dintre cele mai mari după coastă, cam într-un sfert de oră, douăzeci de minute, la fel în orașul istoric, taverna La Leone, era în partea opusă, spre Praiano, la aprox 1 km și acolo am mâncat foarte bine, ... toate astea și celelalte pe care le-am spus, mă fac să vă recomand din toată inima această proprietate. Și să nu uit de culori, ele o să vă binedispună permanent la Sorgente.

Ne-am întrebat de ce au doar nota 9 pe booking și cred că celelalte camere, dar și cele 2 apartamente de 55 de mp, de la etajul 1, or mai avea câte-un minus. De fapt nu degeaba s-o fi numind acest apartament, deluxe. Dacă nu am găsit cuvintele potrivite să vi-l prezint, poate fac pozele lucrul ăsta și sper din toată inima să-l vedeți așa cum l-am văzut și noi și să-l aveți în vedere... vreodată.

---

VIZUALIZĂRI: 1931 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI