Castelul Nijenhuis și grădinile cu sculpturi moderne

TIPĂREȘTE

Castelul Nijenhuis din provincia olandeză Overijssel e situat scenic pe apă, între două sate Heino și Wijhe la 12 km sud de ZWOLLE, capitala regiunii, aflată la 113 km de Amsterdam.

Acest castel e înconjurat de păduri cu arbori bătrâni, unii foarte rari, pajiști și ferme agricole cu porci și vaci... mirosul a intrat oleacă și în mașină.

Castelul aparține astăzi Muzeului Fundatiei din Zwolle aflat în fostul Palat de Justitie... e un pachet turistic ce include, un fost conac medieval cu o veche colecție de artă, un parc și o grădină imensă cu sculpturi moderne din secolul 20 si 21.

Castelul medieval e la 25 minute distanță cu mașina de Zwolle Heino e un sat în Salland, cu peisaje fotogenice, pictate monoton cu văcuțe olandeze cu ugere grele, ce vegheză la rodnicia pământului olandez... câteva căprioare gingașe fug din fața aparatului foto, olandezul oprește mașina lângă un șanț, evident, la porunca mea:, Asta –i căpiată, vrea alte fotografii cu vaci, că moare Afa fără lapte’’:((așa-i când trăiești ca mine la bloc, adulmec mirosul de bălegar cu plăcere, că nu am moșie la țară... prind repede o cireadă de zeițe tărcate pe ecran, însă alunec gratios cu piciorul în șant... :))

Parcurgem cu viteză redusă un drum rural îngust și ne trezim într-o pădure de fagi dincolo de Heino, la 400 m distanță de castel... parcam pe unde se nimereste.

Mergem pietonal printr-un leagăn de copaci suspendat deasupra capului, aleea e chiar împărătească, stoluri de bicicliști trec val vârtej pe lângă noi, nu știu ce mă așteaptă, surpriza e totală, documentarea zero... surprise... respir să intre în mine aura locului, ajungem la poarta moșiei, întrebându-mă cum voi intra în dialog cu castelușul, mă bucur că nu e un, casteloi ’’ și nu voi face o baie de istorie profundă, în miez de vară.

Castelul Nijenhuis e menționat prima dată în 1382, în 1497 el se va afla în proprietatea familiei Robert van Ihersum, care va remodela casa în forma actuală.

In secolul 17 castelul va fi ocupat de un colonel de cavalerie, aflat în serviciul regelui William al III–lea. El va primi o fațadă nouă și două turnuri doar în secolul 19, transformând conacul în castel.

După câteva generații de proprietari bogați, o familie de nobili olandezi, Pallandt e constrânsă de criza economică să vândă în castelul in 1934, la pachet cu 100 de hectare de pădure si 150 de hectare de pășuni.

După 1942 imobilul e locuit de un grup de misionari, dar parcul și grădina vor cădea în paragină... Dirk Hannema pune ochii pe castel în 1957 și convinge șefii provinciei Overijssell să renoveze imobilul.

Surprinzătoare sunt Grădinile castelului care măsoară 4,5 hectare, cu o colecție permanentă de 80 de sculpturi clasice și moderne, care au răsărit în 2012, cu un mic împrumut de la prestigiosul Muzeu de sculptură din Haga, Beelden aan Zee in Scheweningen... aceste grădini sunt ele însele un peisaj de artă.

Dr. Dirk Hannema (1895-1984) a fost ultimul locatar al castelului Nijenhuis, el a donat colecția sa uriașă de artă cu 4500 de opere de fundației ce-i poartă numele, cu sediul în palatul /muzeu din Zwolle.

La 14 ani el avea un fabulos simț al artei, în tinerețe el a absolvit Universitatea din Utrecht, secția de artă, devenind doar la 26 de ani, asistent la prestigiosul muzeu din Rotterdam, Boymans. (vezi impresii)

Intre anii 1921-1945 Dirk Hannema va deveni directorul acestui muzeu faimos, pentru care va face o achiziție exorbitantă, cumpărând o lucrare a lui Veermer, Cină la Emmaus, ce se va dovedi ulterior a fi un fals. Reputația lui Hannema are enorm de suferit, dar omul dezvoltase o fobie pentru pictorul din Delft și va aduce în castelul de la Nijenhuis 5 tablouri, semnate de Veermer.

In 1940 Hannema e suspendat din funcție deoarece simpatiza cu germanii și îsi pusese cunoștintele în serviciul acestora, omul va fi chiar închis pentru 8 luni după război și apoi eliberat.

După ieșirea la pensie Hannema va deveni mare colecționar de artă, cheltuindu-și o mare parte a averii, el pune bazele propriei fundații.

Personajul nostru va locui în castelul renovat din 1958 până la moartea sa la 84 de ani, deschizând ușile vizitatorilor care îi vor admira colecțiile de artă, pe bază de programare.

Castelul înconjurat de apă a fost deschis publicului de abia în 2004... a venit timpul să explorăm și să colindăm și noi odăile.

Am traversat o curte generoasă și am pășit pe un pod de lemn, deasupra unei ape cu mătase verzulie, nu am avut rochie de prințesă, am privit prin ochelarii de soare o sculptură extrem de colorată și țipătoare, ce se potrivea cu decorul exact ca nuca în perete... sunt total ignorantă, descifrez misterul sculpturii pe un folder, titlul ei este Boat Boating , opera plantată metaforic chiar în fața castelului. Sculptura aparține unei expozitii numită Eu în Europa și este o alegorie despre călătoria pe apă a unor refugiați ce vin pe continent, riscându-și viața. (vezi poză.)

Intrarea costă 6 euro, eu intru liber pe bază de Museum Card și primesc un cearceaf de pliant în olandeză cu numele și titlurile sculpturilor din grădină, extrem de util, am din fericire doi translatori lângă mine.

Zăbovesc în fața unui televizor cu imagini documentare în olandeză despre viața la castel, alături de monsieur Dirk Hannema, caut să cumpăr măcar o broșură în engleză, un ghid, imposibil... suvenirurile și cărtile de artă au prețuri piperate, mă voi multumi cu panourile puse prin sălile castelului, traduse și în engleză.

Castelul cu etaj oferă publicului spre vizionare 20 de săli, ele au rămas intacte conform dorinței lui Hannema, tot mobilierul aparține acestuia.

In holul de la intrare cu scaune de ceremonie e mare agitație, începe defilarea prin sălile mici ale castelului, mă opresc în sufrageria decorată cu portrete de familie, examinez un șemineu sculptat și trec prin două cabinete de lucru, cu ochii grămadă pe o lucrare haioasă, numită Arta Valorii ce aparține colecției lui Dirk Hannema, ea reprezintă un om cu saci în cap... zbor apoi ca fluturele în bibliotecă, înainte de a ajunge într-o sală de excepție.

Sala Grote Zaal - Masa cavaleriilor Disperării de Jan Fabre

In această sală se află o lucrare modernistă adusă în 2010, e o piesă de rezistență artistică semnată de marele artist Fabre, ce face parte dintr-o trilogie. Sala are vedere spre grădinile castelului și spre Marele Canal, aflat pe o axă longitudinală a castelului.

Fabre a creat o masă originală cu 8 scaune în formă de gheare de vultur, pe care artistul o intitulează Cavalerul Disperării . Pe masă e tăiat cuvântul Rezistentă , există și un mesaj al operei, Nu e putere fără rezistență, nu e rezistență fără putere’’.

Al doilea mesaj ce- mi se pare extrem de sugestiv este, Vorbești despre artă la masa rezistenței, cu fundul pe putere ’’-așa a vrut Fabre, o masă să reflecte poziția complicată a artistului în societate și credinta lui în misiunea sa.

Opera de artă e o aluzie la legenda regelui Arthur despre idealul unei căutări imposibile... este singura sală care m-a intrigat.

Călătoria continuă în camera guvernatorului cu un portret al regelui Wilhelm III, dar inima casei e Camera Veermer cu cinci tablouri timpurii atribuite pictorului, chiar nu știu dacă ele sunt autentice.

In această sală înregistrez un tablou din colecția Hannema semnat de Johannes Vermer van Delft, The penitent and impenitent Thieves being led to Golgotha’’ si un portret de familie de la 1657 ce-l înfătișeaza pe Veermer alături de Catharina, soția lui cu doi dintre cei 11 copii.

Din sala Veermer, o iau pe scări și ajung în turnul de pe colț, pe pereți este expusă artă din secolul 15.

La etajul superior sunt cabinete, camerele pentru oaspeți, camera îngerului și Camera Biedermeier... mi-au atras atentia la etajul II lucrarile lui Paul Citroen, prezent în expozitie cu, Omul ca fiinta psihologica ‚’’ Portretul lui Corry sau Portretul Elbei, am depistat si o lucrare timpurie a lui Karrel Appel, Nori deasupra casei si un Mondrian cu un mic tablou, De-a lungul malului’’.

Toate cele 20 de camere vizitate sunt dotate cu echipamente moderne, panouri explicative și detalii pentru vizionare în olandeză și engleză.

Selectie cu cele mai frapante sculpturi moderne.

Parcul castelului datează din secolul 17 si apa care se vede în spatele lui poartă numele de, Marele Canal.

Fostele grădini de legume, cu tei și flori ale palatului au devenit astăzi o grădină contemporană cu sculpturi clasice și instalații moderne frapante, ele sunt la est și la vest de castel.

La estul castelului, după ce ieși din restaurant sunt grădinile împărțite ca niște camere naturale, Hannema a pus aici un disc solar și un cap de femeie ce reprezintă pe regina Wilhelmina, îmbrăcată într-o haină de iarnă, ce-i trădează caracterul dominator.

Calc pe iarbă ferindu-mă cu palma de niște gâze și albinuțe și mă îndrept glonț spre o minge uriașă, metalică de 4 metri, cu suprafețe din oglinzi concave, unde-mi văd amuzată propria mea reflecție, e o operă de mare impact, ce atrage turiștii ca un magnet.

Lucrarea, Rawsome’’ – aparține lui Ronald Westerhuis -2011, sfera este o metaforă a lumii, un glob de oțel unde te vezi pe tine, distorsionat sau răsturnat, în lumea înconjurătoare.

Alături, mai la stânga sare din iarbă un grupaj de scaune roșii răsturnate, libere –grupajul se cheamă sugestiv, Camerele trecutului ’’-2010, autorul compozitiei vesele este Frode Bolhus. Tot ansamblul de scaune rosii, frivole te trimite cu gândul la curățenia de primăvară de la castel... imaginați-vă doar functionarii care vin să dea cu cârpa de praf pe scaunele din grădină.

In aceasi, cameră’’ uriașă din grădina cu copaci bătrâni te sfidează de sus

Autoportret ca visator , un astronaut de 9 metri, făcut din fibre de sticlă și otel, o compozitie puternică, aeriană, de culoare albă a lui Joseph Klibanski din 2015... rămân cu ochii pironiti pe uriaș si mă simt tare mică, însa mă încarc cu energie pozitivă. (vezi poză).

La vest de castel e altă grădină, mult mai impresionantă cu niste trăznăi ce ne-au pus mintea pe bigudiuri.

In poziție centrală e o instalatie ciudată Prolong care mi-a tras palme peste tâmple... mi-au fugit degetele pe google, doar, doar oi pricepe ce –i cu uriașa pasăre barocă a artistului Heringa, 2008.

Am descifrat acest puzzle cu ajutor olandez... instalația superintrigantă, pe care am bombardat-o cu 10 poze, țac, pac e o insulă a fanteziei de 14 metri, un proiect artistic din textile și cauciuc, a cărui realizare a durat trei ani.

Colosul e un monstru de oțel cu ramuri de bambus, de care sunt agățate forme de covoare, în pom sunt puse în al doilea an niște păsări flamingo și apoi niste, păduri’’ făcute din niște panglici albastre ce au cam dispărut.

Observ că păsăretul e cam jumulit, și-a cam pierdut capul și bucățele de canoe verzi puse pe insulă s-au cam murdărit, în bătălia cu vremea capricioasă.

Jocul cu natura e continuat în spatele acestei super instalații cu doi artisti nebuni, unul a pus pe fundal un Ego Vivo , un os de 8 metri, ce mă face să râd, Caspar Berger a realizat un fel de obelisc, o lucrare ce aparține unui proiect numit Scheletul universului, foarte, foarte sexy:((hi. hi, celălalt artist mă surprinde cu o sculptură violentă ce se cheamă Cal Poligonal .

David Bade , un artist celebru care muncește și trăieste în Curacao, mă uimeste în grădină cu o figură colosală portocalie ce-mi fierbe curiozitatea, are 5x4,5x 12 metri, e o lucrare absurdă ce reprezintă un cavaler uriaș, fiind prototipul unui călăreț barbar.

Ne oprim curioși în fața unei mese de bronz și lemn, semnată de Elisabeth Stierestra -1990, este o sculptură bizară, gen Hieronymus Bosch, cu figuri ce reprezintă ecouri ale Grădinii Deliciilor, dar și iadul lui Dante.

Sub masă văd niște capete de copii, exact sub picioarele mesei, simbolurile sunt greu de descifrat și mă las păgubașă și repetentă la lecția de istoria artei.

Pe latură estică a celei de-a doua grădini sunt niste scalpuri puse într-o cușcă de Pjotr Muller ce-mi dau fiori și vise urâte –e Casa Doctorului Quiche , un dermatolog german din secolul 19, intri în cutia cu bare și vezi fețele bolii umane... brrr. :)).

Eo grădină a nebuniei artistice, provocatoare, mă încântă mai mult niște pietre lungi, aruncate artistic pe iarbă, care mă expediază visător la o plimbare pe malul unui râu.

In spatele castelului e o pădure cu pomi deși, zici că esti în junglă... o pereche de îndrăgostiti stă îmbrătisată într-o viziune cubistă, niște menine spaniole ce amintesc de Velasquez sunt de fapt niște bucăti de mobilă, Karrel Appel mă surprinde cu o femeie pasăre și notez un grup de oale, numite Terracota puse pe pământ în pozitii fragile, parcă ar fi un templu dedicat oalelor.

Exemplele sunt prea numeroase, întreaga grădină e plantată cu artă clasică și extravagantă, sculpturile par să deranjeze liniștea locului, fiind în contrast total cu peisajul verde.

Am iluzia că și natura a devenit un fel de actor în jocul artei, plec după două ore cu un clip în memorie, o zdreanță de cauciuc atârnată de ramurile unui copac rar și bătrăn.

Dar ce credeti că am dat gata vizita, nici vorbă, intru la ieșire într-un pavilion separat, dedicat unei expozitii a artistei Sibyl Heijnen , habar nu am cine e tipa, sala ei poartă numele de Cameră pentru reflecție , tema fiind metamorfoza.

Ce să văd, niste instalatii ce reactionează modern la spațiul oferit de castelul clasic și la colectiile vechi din interior... un copil, un mic turist, aleargă fericit într-o sală cu niște piei de animale și calcă făcând poc pe niște copite de vacă... sala e dementă rău... un adevărat răsfăț vizual... judecati și voi după poze.

Concluzie – Castelul de la Nijenhuis a fost o mare surpriză... m-aș reîntoarce aici pentru peisajul superb și pentru trăznăile de sculpturi din grădinile impresionante... ne-am reîntors pe aleea împărătească, prea plini de artă și am pus de un picnic în pădure.

... cerul flamand nu dăduse semne de supărare, mare, mare, noroc... la întoarcere din mașină, am dat onorul văcuțelor, de care mi-e tare, tare dor... chiar, de ce nu am găsit nici o sculptură cu ele?

Rugaminte – va rog atasati un video clip muzical – https://www.youtube.com/watch?v=stef3uQ9dlg https://www.youtube.com/watch?v=stef3wQ9dlg — J. M Ptepen -25 martie 2015.

---

VIZUALIZĂRI: 1380 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI