Pe urmele istoriei – o călătorie pe Plajele Debarcării din Normandia

TIPĂREȘTE

” Cei care nu invață din istorie sunt condamnați să o repete” – George Santayana

O vacanță  în Normandia nu poate fi completă fără a vedea plajele și satele unde s-au desfășurat luptele din timpul Debarcării armatelor aliate in timpul celui de al doilea război mondial. Deși au trecut 80  de ani de la acea zi de 6 iunie 1944, zi care a marcat începutul operațiunii Overlord, amintirile D-day și a zilelor care au urmat sunt încă vii în memoria localnicilor, a satelor și plajelor din acest colț al Normandiei.  

Plajele Debarcării din Normandia au devenit nu numai frumoase destinații turistice ci și adevărate locuri de pelerinaj pentru cei pasionați de istorie.  

Recunosc că în special pentru aceste plaje am vrut să văd Normandia, deși până la urmă a fost mult mai mult  decât atât, tot ce am văzut făcându-mă să mă îndrăgostesc iremediabil de această parte a Franței.  

Nu îți ajunge o zi ca să vezi plajele și locurile unde s-a scris istorie în iunie 1944. Ca să le vezi pe îndelete, ca să vizitezi măcar un muzeu dedicat Debarcării (sunt câteva muzee, în apropierea fiecărei plaje  precum și în câteva localități care au avut un rol însemnat în acele zile) îți trebuiesc mai multe zile. Și nu sunt numai obiectivele legate de D-day. Sunt și plajele frumoase, sălbatice,  sate pitorești, castele, conace, ferme vechi și case din piatră, unele vechi de sute de ani.  

Noi am stat trei nopți și am folosit zilele petrecute în zonă la maxim, plecând dimineața și întorcându-ne seara târziu, și nu am reușit să vedem tot ce ne propusesem.  

În funcție de planul de vacanță, de locurile pe care vrei să le vezi dar și de atmosfera pe care o cauți, în această parte a Normandiei ai mai multe opțiuni de cazare:

-     în Bayeux, un mic și pitoresc orășel aflat aproape de plajele istorice

-     în satele înșiruite de-a lungul țărmului, unele dintre ele participante activ la evenimentele din iunie 1944 (Sainte-Mere-Eglise, Arromanches-les-Bains, Port-en-Bessin)

-     in fermele  și pensiunile rurale din regiunea Bessin 

Noi am ales o fermă din apropiere de Port-en-Bessin, și nu am regretat. A fost aproape de obiectivele la care am vrut să ajungem, a fost liniște și am cunoscut viața unor fermieri născuți și crescuți în  Normandia. Dar, despre  cazare, voi povesti separat, acum incercând să sintetizez (deși este destul de dificil să nu lungesc mult povestirea), ceea ce am văzut și făcut în zilele petrecute acolo.

O să încep cu ce m-a impresionat cel mai mult. Peste tot, în toate satele, pe străzi, pe stâlpi, la geamurile magazinelor, instituțiilor, erau prezente steagurile aliaților și bannere cu fotografii ale celor care au luptat în acele zile prin acele locuri. O să îmi spuneți că era totul aranjat, că era un an aniversar. Dar eu vă contrazic, pentru ca am văzut steagurile aliaților și în ferestrele caselor, și nu cred că locuitorii au fost obligați să facă asta. Mai mult, discutând cu proprietarii fermei unde am fost cazați, am simțit că amintirile acelor zile sunt încă vii, chiar dacă ei sunt urmașii celor care au trăit acele evenimente. “Nu putem uita tot ce au trăit părinții și bunicii nostri, și nu vrem să trăim și noi așa ceva” , ne-au spus ei.  Sper și eu să nu se mai întâmple așa ceva, să trecem cu bine peste perioada asta extrem de grea și periculoasă pentru viitorul nostru.  

Port-en-Bessin

Am început  vacanța în  această parte a Normandiei, cu vizitarea celui mai apropiat sat de locul unde eram cazați, respectiv, Port-en-Bessin, un sat pescăresc în apropiere de plaja Omaha. Mai puțin cunoscut decât alte locații din zonă, acest mic port este o combinație perfectă între istorie, autenticitatea normandă și gastronomia locală bazata pe fructe de mare.

Micul sat este mult mai liniștit decât locațiile  turistice din zona, dar aerul lui de port tradițional îi dă un farmec aparte.  

Port-en-Bessin a fost și este un sat pescăresc, renumit mai ales pentru pescuitul de scoici Saint-Jacques, o adevărat emblemă a regiunii. De altfel, cele câteva terase din zona portului sunt arhipline la orele de masă.  

Portul și faleza sunt  ideale pentru o plimbare relaxantă, cu vedere spre Marea Mânecii. Portul este activ și astăzi, de aici dimineața pleacă bărcile  de pescari iar la întoarcere descărcă în piața de pește, captura zilnică.

Port-en-Bessin a avut un rol însemnat și în Debarcarea din Normandia.

Pe faleza din apropiere sunt rămășițe ale buncărelor germane, care făceau parte din sistemul defensiv de coastă. Dar, acestea nu au fost suficiente, deoarece atacul aliaților nu a venit dinspre  mare, ci din spate, dinspre uscat.  În zilele de 7-8 iunie, localitatea a fost cucerită de trupele britanice 47 Royal Marine Commando, care au debarcat pe plaja Gold. Fotografii ale  membrilor 47  Royal Marine Commando care și-au dat viața pentru eliberarea satului sunt afișate in bannere  amplasate de jur împrejurul micului port.  

După ocuparea de către aliați, satul a devenit centrul logistic pentru alimentarea Aliaților cu combustibil, fiind punctul de legătură al conductei subacvatice PLUTO (Pipeline Under The Ocean), care transporta combustibil din  Anglia către Normandia.

În afară de obiectivele istorice legate de Debarcare, de interes este  și Turnul Vauban – un turn de observație construit în sec. al XVII-lea, cu scopul de a apăra satul de atacurile corsarilor și a flotelor inamice. Turnul face parte dintr-o serie de turnuri de supraveghere și apărare construite pe coasta Normandiei, fiind folosit și de armata germană ca punct strategic de observație.  

În concluzie, Port-en-Bessin este un  loc  excelent pentru iubitorii de gastronomie, peisaje naturale și istorie.

Arromanches-les-Bains

Înainte de venirea  în Normandia am văzut câteva filme documenatare legate de Debarcare. Acolo am auzit despre Portul Mulberry, despre Arromanches și despre  importanța acestui oraș în evenimentele din iunie 1944. L-am pus pe listă imediat, și chiar a fost primul oraș vizitat în zilele petrecute în acea parte a Normandiei.  

Am ajuns repede în Arromanches, nu erau mai mult de 20 km între locul unde eram cazați și oraș. Am intrat in oraș destul  de devreme, cred ca înainte de ora 10.00, și bine am făcut, pentru ca am reușit să găsim loc de parcare destul de aproape de centru. Sunt mai multe parcări, toate cu plată, semnalizate chiar din momentul în care intri în oraș. Plata se face la automate unde un panou informativ iți  spune clar cam cat durează vizita muzeului si a cinematografului circular. Asta ca știi înainte și să plătești un  timp de parcare cât mai aproape de timpul necesar vizitei.  

Arromanches-les-Bains este situat pe coasta Normandiei, în departamentul Calvados, fiind unul dintre cele mai importante locuri ale Debarcării din 6 iunie 1944. Aici a fost construit de aliați Portul Mulberry B, un port artificial care a permis aliaților descărcarea echipamentelor și trupelor după Ziua Z.

Portul Mulberry B

În timpul planificării operațiunilor Debarcării, s-a pus problema  proviziilor grele și voluminoase,  care  trebuiau transportate cu nave mari și care aveau nevoie, pentru a fi descărcate, de dane cu ape adânci și macarale portuare. Porturile franceze mari, ca Cherbourg sau Le Havre, erau puternic apărate de germani, ceea ce le făcea inutilizabile de aliați.

“Trebuie să aducem porturile cu noi” , a spus Churchill, și a început în Anglia, în mare secret, construcția portului.  

Portul  era format din Caissons Phoenix (blocuri uriașe de beton scufundate pentru a forma un dig protector)  și pontoane  plutitoare și drumuri mobile (pentru a permite descărcarea vehiculelor și echipamentelor direct pe plaja).  

Doua porturi Mulberry au fost prevăzute: Mulberry A, destinat americanilor la Omaha Beach (distrus de furtună după câteva zile) și Mulberry B, destinat britanicilor la Arromanches, care a funcționat luni de zile.

 Prin portul Mulberry B au fost debarcate peste 2,5 milioane de soldați, 500.000 de vehicule și 4 milioane de tone de provizii, fiind un factor decisiv în avansul rapid al Aliaților în Europa.

În largul Arromanches dar și aproape de mal, se pot vedea încă rămășițele caissons Phoenix. Câteva dintre ele pot fi ușor vizibile la reflux, așa că recomand să țineți cont de maree atunci când vă planificați vizita la Arromanches. Este impresionant să vezi acele mici bucăți de istorie.  

Muzeul Debarcării din Arromanches oferă machete și explicații detaliate despre cum a fost construit portul. Este o machetă mare, ajutată de o proiecție pe fereastra muzeului dinspre mare, dându-ți impresia că participi activ la amplasarea podului.

Portul Mulberry rămâne unul dintre cele mai impresionante exemple de inginerie militară din istorie.  

Muzeul Debarcării (Musée du Débarquement)

Sunt câteva muzee dedicate Debarcării din  Normandia, aproape în fiecare loc care a avut importanță în acele zile. Este dificil să le vezi pe toate, mai ales din punct de vedere al timpului. Nu îți poți petrece întreg timpul prin muzee, mai ales că, în acest caz multe informații se repetă.  

Noi am ales să mergem la Muzeul Debarcării din Arromanches, primul muzeu construit în Normandia  dedicat Debarcării. Nu am regretat alegerea, muzeul este un adevărat exemplu  de “așa DA” sau “uite că se poate” .  

Muzeul se află chiar pe plajă, pe locul unde a fost construit Mulberry B, ale cărui rămășițe se pot vedea chiar de pe terasa muzeului.  

Muzeul expune machete, filme de arhivă, fotografii, echipamente și artefacte din război. Sunt prezentate machete și modele ale Portuluj Mulberry, care explică detaliat construirea și funcționarea portului.

Dar, Arromanches nu este numai o destinație istorică, ci este și un autentic sat normand, cu străzi pitorești, case din piatră și multe magazine artizanale și cu suveniruri. Nu lipsesc nici cafenelele sau restaurantele, care au terase cu vedere la mare, unde poți servi fructe de mare proaspete și produse specifice Calvadosului.  

Omaha Beach

Este una din cele cinci plaje ale Debarcării din iunie 1944, probabil cea mai cunoscută dintre ele.

A fost sectorul atribuit trupelor americane și este cunoscută drept una dintre cele mai dificile zone ale invaziei, din cauza fortificațiilor germane și a terenului accidentat.

Peste 3.000 de soldați americani au fost uciși sau răniți în primele ore ale asaltului, motiv pentru care plaja a fost supranumită “Bloody Omaha” .

Cu toate pierderile uriașe, trupele americane au reușit să spargă liniile germane și să avanseze spre interiorul Normandiei.

Noi am vizitat plaja pe o vreme rece, cu ceva ploaie și vant. A fost singura zi friguroasă și ploioasă din vacanța petrecută în Normandia,  deși, când am plecat in vacanță, am crezut că așa va fi în majoritatea zilelor.

Plaja păstrează atmosfera solemnă a evenimentelor din 1944.  

Primul monument pe care îl vezi când te apropii de plajă, este monumentul  dedicat Diviziei 1 Infanterie a SUA, cunoscută sub numele de “The Big Red One” , una dintre unitățile care au jucat un rol crucial în cucerirea plajei.

Chiar pe plajă este amplasat Monumentul “Les Braves” –  o Sculptura modernă, realizată  în 2004, care are trei simboluri: aripile sperantei - omagiind curajul soldaților, ridicarea libertății - simbolizând victoria asupra represiunii și aripile frăției - simbolizând solidaritatea între aliați.

Și aici este un muzeu dedicat evenimentelor din iunie 1944 - Muzeul Overlord -  care prezintă o colecție impresionantă de echipamente, uniforme și vehicule militare utilizate în timpul Debarcării. Nu am vizitat muzeul, am văzut doar câteva vehicule militare care erau expuse afară, în fața muzeului.  

Dacă faci o  plimbare pe faleză sau pe plajă, poți admira oceanul până departe, la linia orizontului sau poți descoperi rămășițe ale  buncărelor și ale cazematelor germane, amplasate de-a lungul țărmului. Poți să ajungi până la Pointe du Hoc, o faleză abruptă  escaladată de rangerii americani, intr-una dintre cele mai periculoase misiuni ale zilei de 6 iunie 1944.

Este o liniște apăsătoare, deși  sunt mulți turiști pe această plajă. Atmosfera este una emoționantă, turiști din intreaga lume  venind aici pentru a aduce un omagiu soldaților care și-au pierdut viața.

Plaja Utah

Plaja Utah, situată în extremitatea vestică a zonei de debarcare, în departamentul Manche, a fost desemnată forțelor americane, în special pentru Divizia 4 Infanterie, care a început atacul în dimineața zilei de 6 iunie 1944. Aceasta a avut  ca scop principal capturarea rapidă a zonei și înaintarea către interior pentru a face joncțiunea cu trupele aeropurtate americane parașutate în noaptea de dinainte. Debarcarea pe Plaja Utah  a fost mai puțin sângeroasă decât cea de pe  Omaha Beach, datorită unei erori de navigație, care a dus trupele într-o zonă mai puțin apărată de germani.

Noi am ajuns pe Plaja Utah pe inserat, la sfârșitul unei zile pline, și am beneficiat astfel de o plajă liberă. Și aici este un muzeu - Muzeul Plajei Utah – care prezintă echipamente, vehicule și chiar un bombardier  B-26.  

Se mai poate vedea: Monumentul Diviziei a 4-a, Monumentul La Madeleine – un memorial dedicat trupelor americane care au debarcat aici, statui și monumente dedicate regimentelor și diviziilor americane care au luptat pe această plajă.

Mie mi-a plăcut mult să mă plimb pe plajă, unde urmele istoriei sunt vizibile atât pe nisip cât și pe mare. Pe plajă se pot vedea baterii de artilerie și fortificații germane din Zidul Atlanticului, iar pe mare, la aproximativ 7 km de țărm, insulele Saint Marcouf, folosite de forțele aliate pentru a preveni atacurile germane dispre mare (in prezent accesul turiștilor pe insule este limitat, deoarece sunt declarate rezervații naturale).  

Sainte-Mere-Eglise

Unul dintre primele orașe eliberate de trupele aliate, în special de parașutiștii americani ai Diviziei 82 Aeropurtată, Sainte-Mère-Église se numără printre cele mai faimoase sate din Normandia datorită rolului său crucial în Ziua Z, pe 6 iunie 1944.  

Era pus pe lista mea de locuri unde trebuie să ajung neapărat, in special  pentru că citisem despre povestea parașutistului agățat de turnul bisericii.  

Datorită apropierii de șoselele importante din zonă, Saite-Mere-Eglise a fost un punct strategic pentru aliați in timpul operațiunii Overlord.  Pentru cucerirea acestui sat și pentru securizarea căilor de acces, sute de parașutiști americani au fost lansați deasupra Normandiei. Dar, parașuta unui soldat, pe nume John Steele, s-a prins de turnul bisericii. Ce putea să facă soldatul american când jos armata germană apăra localitatea? A stat agățat de turnul bisericii,  prefăcându-se mort, ore in șir, până când a fost capturat de germani și ulterior eliberat de camarazii săi. In memoria lui, pe turnul bisericii, este expus un manechin cu o parașută, iar satul ii păstrează memoria ca parte a istoriei Debarcării.

Biserica cu turnul și manechinul agățat de acesta reprezintă principalul punct de interes al satului, turiștii oprindu-se să o fotografieze din toate părțile. Dar, pe lângă povestea lui John Steele, biserica conține și vitralii impresionante, unele dintre ele dedicate parașutiștilor americani.

La momentul vizitei noastre, in fața bisericii era in plină desfășurare o piață volantă, unde producători din zonă expuneau și vindeau produsele proprii: cârnați (buni de tot!),  brânzeturi, cidru, vin (se putea degusta), și alte produse. Iubesc aceste piețe din Franța, și incerc să merg de câte ori am ocazia.  

Bineințeles că și aici este un muzeu – Muzeul Airborne - dedicat unităților aeropurtate americane (Diviziile 82 și 101), unde se pot vedea echipamente originale, un planor WACO și multe exponate interactive...

Pe străduțele satului steagurile SUA și ale aliaților sunt omniprezente, iar magazinele vând suveniruri tematice.

Ultimul oraș vizitat, legat de  evenimentele din iunie 1944, a fost Bayeux, dar despre acesta voi povesti intr-un review separat.

Delicii culinare în zona debarcării

Normandia nu este doar un loc încărcat de istorie, ci și o regiune faimoasă pentru gastronomia sa rafinată, influențată de proximitatea mării și de terenurile fertile, iar plajele Debarcării nu fac excepție, . După ce le vizitezi, după ce mergi pe la muzee și te plimbi pe plajă, o masă bună bazată pe  preparate locale autentice - fructe de mare, lactate delicioase și cidru artizanal – este tot ceea ce trebuie pentru refacereea puterilor. Suntem in Franța, iar restaurantele și cafenelele sunt prezente chiar și in cel mai mic sat, așa că ai unde să te oprești pentru o masă bună.

Fiind situată pe malul Atlanticului, zona oferă fructe de mare proaspete și preparate din pește - Moules à la Normande (midii gătite într-un sos cremos cu cidru și smântână), Coquilles Saint-Jacques   (Scoici Saint-Jacques, prăjite ușor și servite cu unt și usturoi, prezente in meniurile  restaurantelor  din Arromanches și Bayeux).

De neratat brânzeturile, Normandia fiind patria unor brânzeturi celebre, produse după rețete tradiționale specifice regiunii. In apropiere de plaja Omaha se află Insigny-sur-Mer, renumită pentru untul și smântâna de Isigny dar și pentru brânza Camembert de Normandie.

De urmărit piețele locale, unde fermierii iși vând propriile produse și unde le poți și degusta inainte de cumpărare.

Băuturile specifice zonei sunt cidrul și Calvadosul, Normandia fiind cunoscută pentru livezile cu meri. Se pot vizita distilerii tradiționale, unde se pot degusta aceste băuturi.

Nu lipsesc nici deserturile - Tarte Normande   (o tartă cu mere, frișcă și migdale, servită caldă cu înghețată de vanilie) sau  Sablés de Bayeux   (biscuiți de unt crocanți, originari din Bayeux).

Am făcut o rapidă incursiune in istorie și am incercat să v-o prezint și să vă trezesc interesul pentru această parte a Normandiei. Fiecare loc spune o poveste despre curaj, suferință și speranță, reamintindu-ne  de prețul plătit pentru pace.

Sunt locuri de văzut măcar o dată in viață.

---

VIZUALIZĂRI: 167 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI