Zborul spre Koln

TIPĂREȘTE

Made in Germany? Oh, yeees!

In luna martie am facut un mic periplu prin Germania. Un nou sport, sosit din Brazilia, cucereşte inimile tinerilor. Se numeste MMA si inseamna Mixed Martial Arts.

Sportul a început să impulsioneze şi Turismul. Visul oricărei ţări dornica de-a castiga ceva bani, este să organizeze o competiţie de mare anvergură, dacă se poate chiar şi o Olimpiadă. Turneul final al MMA va avea loc in aprilie 2013, la Koln. “Locomotiva Europei”, “Deutchland uber alles”-ul bătrânului nostru continent, e o ţară mare şi la propriu şi la figurat, o ţară mai puţin turistică (anul 2012 insa a fost o exceptie, Germania devansand la acest capitol Franta, Italia si Grecia), fără plaje însorite, palmieri, arici de mare, calmari si scoici prin crevasele insulelor stâncoase, dar ce contează? … poate că nemţii nici n-au nevoie de ele. Nordul mai sobru si mai harnic al Europei, a avut întotdeauna o dominaţie asupra Sudului, mai frumos dar mai leneş. Rigurozitatea a dominat mereu poezia. Deviza Nordului a fost întotdeauna, “muncim, muncim cu drag, aici in smog, stress şi frig, muncim cu multă seriozitate, ca să stăm vara cu burta la soare, la mare, prin Sud, o lună întreagă, dacă se poate”… Se pare ca ţările nordului, Marea Britanie, Ţările Scandinave, Germania, o duc azi mai bine decat minunatele ţări ale viselor si vacanteleor noastre, Grecia, Italia, Spania, înglodate în datorii. Oare de ce “plămânii şi inima” continetului nostru se numesc azi, bursa din Londra sau Frankfurt? Oare de ce ţările mediteraneene, eminamente turistice, n-o duc prea bine? Inmoaie oare soarele tropical si marea, muşchii, gândirea şi visarea, în loc să le întărească? Habar n-am! Atâta ştiu că nemţii, muncesc nu glumă, ei nu prea au siestă de 3-4 ore si chef de stat la taclale sau timp de “chat” daca le pui un computer în faţă. Pâna când noi, latinii, savurăm şi ultima bârfuliţă la o cafea, ei, nemţii, au mai construit un kilometru de şosea… Nu e prima oară cand ajung la Munchen, Koln sau Frankfurt, de aceea încerc un joc de cuvinte, şi vă spun “franc”, că “furt-ul, niciodata mult nu ţine, dacă vrea cineva să apară, prin propria lui ţară, măcar un mic marfar de bunăstare, pe şine. Germany? Made in Germany? ... O yees, o yess, e pe buzele tuturor, îi aud chiar si pe englezii sceptici sau pe obezii americani cum se minunează de tot ceea ce văd pe-aici, se minuneaza asa cum numai japonezii o ştiu face în faţa operelor de artă din muzeele Europei pe care le fotografiază non-stop. Modelul german de dezvoltare, e considerat azi un model de succes. O ţară rasă de pe mapamond în urmă cu şapte decenii, o naţiune zdrobită, asemenea unui boxer pus la podea dupa un knock-out atroce, şi-a revenit în mod miraculos. Land după land, întregul ţinut german e acoperit azi de cea mai mare si veche reţea de autostrăzi din Europa, un fel de păienjenis în stil “www.autobahn. de”, şosele lungi si plictisitoare ca o zi de post, dar practice si curate de parcă ar fi spălate zilnic cu detergent şi pe care poţi ajunge, dintr-un oras într-altul, cam in acelaşi timp în care ajungi si cu avionul. O curiozitate…în Germania n-am avut niciodata ocazia să-mi curăţ pantofii de praf, căci această ţară “făcută praf” odinioară, astăzi n-are nici prea mult praf şi nici prea mult noroi, decât gazon, beton, oţel si sticlă. Şi 80 de milioane de “oameni ai muncii”.

Zborul

Traseul avioanelor mele a fost Cluj-Munchen-Koln-Aschaffenburg-Frankfurt si retur. Compania? Lufthansa. Pretul biletului-296 euro. Pornesc dimineaţa din Tg. Mures cu un autobuz rapid, cei 100 de Km sunt parcursi in 2,5 ore, un bilet costa 25 de lei. Din centrul Clujului până la aeroportul Someşeni, un taxi îţi ia cam 20 de lei, tariful e 2 lei kilometrul, ziua, iar noaptea vei plăti 3 lei kilometrul. Prezentarea la avion se face cu cel puţin o oră înainte de ora plecării. Ai dreptul la un bagaj de cală de 18 Kg, si unul de mână de 8 Kg. Până la Munchen se zboară timp de două ore cu un avion mititel şi lung cu elice, in timpul zborului primesti un sendvici săţios si mai multe feluri de băuturi la alegere iar dacă nu te-ai săturat, poţi să mai ceri ceva, nu se supără nimeni. Cel mai adesea, la 10. -11.000 de metri înălţime, te afli deasupra unei superbe mări de nori, nu! , nu mare ci ocean cu valuri încremenite pe vecie, ca niste interminabile si mereu repetabile ghemotoace de vată, când sclipitoare, când înegurate. Apoi, simţi deodată nişte turbulente, e semn că te afli deasupra Alpilor tirolezi, austriaco-elvetiano-italienesti. Uneori ai norocul sa te afli deaupra unei spărturi din acel ocean alb, hai s-o numim “gaură albă”, si vei distinge crestele înzăpezite ale muntilor, lacuri glaciare, pârtii de ski, staţiuni montane, pe care vei încerca să le fixezi în memorie, dar, vai, sunt prea multe si prea frumoase, aşa că vei scoate discret aparatul foto. Apoi vei vedea multe, case cu etaj, aliniate, odonate în mănunchiuri, iar diferenţa dintre sat şi oraş dispare. Localităţile mari sau mici se înmulţesc, e primul semn că te afli deja deasupra Germaniei.

Aeroportul din Munchen

Daca ar fi să aleg intre cele 3 mari aeroporturi pe care le-am parcurs, Munchen, Koln şi Frankfurt, l-aş prefera pe primul, chiar dacă aterizarea vrăbiuţei noastre cu 100 de pasageri a avut loc pe o pistă periferică la vreo 2 km de “gara centrală” (terminalele 1 şi 2), înconjurată de uriaşele acvile turbo numite Airbus 321 sau Boeing 747. De ce? Pentru că aeroportul din Munchen e mai bine structurat, pe 3 nivele, deci pe “verticală”, nu pe orizontală ca cel din Frankfurt, care se intinde pe o suprafaţă imensă, pentru ca “Munchen Airport” are un superb terminal 2, unde poţi rămâne oricât doreşti, (şi e bine să rămâi acolo cât mai mult!), unde vei găsi câteva “puncte de refacere” (service points), adica nişte automate cu autoservire, cu diferite băuturi (cafea ness, presso, capucino, ciocolată caldă, cafea cu frişcă, 4-5 feluri de ceai, etc, etc), plus câteva standuri de presă cu autoservire, (care intră toate în preţul biletului), puncte de masaj, unde poţi să-ţi relaxezi ceafa, spatele sau genunchii înţepeniţi (contra cost), restaurante, standuri cu suveniruri, mini-marketuri normale sau duty-free, fast-food-uri, tonete-bistrou, grupuri sanitare unde poti face şi un duş, o mulţime de puncte de informare unde, în limba engleză, poţi cere orice informaţie doreşti, deci e imposibil să nu ajungi la poarta ta de legătură (gate), chiar dacă la prima vedere te simţi pierdut, căci sunt 2 etaje pentru pasageri cu vreo 40-50 de “gate”-uri pe fiecare etaj. Terminalul 2, situat la etaj, comunică cu câteva imense "curţi interioare” ale aeroportului de unde se face îmbarcarea sau debarcare pasagerilor. De la etaj, aceştia pot asista la spectacolul plecării şi sosirii a cel puţin 12-14 avioane. Ca trafic, aeroportul din Munchen este al doilea din Germania, dupa cel din Frankfurt. In anul 2012, prin acest aeroport au trecut peste 38 de milioane de pasageri.

Zborul intre Munchen şi Koln

Din Munchen am pornit spre Koln cu un Airbus 321 cu 300 de locuri. E un gigant. Intrarea in avion pentru “business class” si “economy”, se face separat. Avioanele aici, la “Munchen Airport”, “trag la rampă”, lângă terminale, fiecare poartă, e prevazută cu o “trompă de elefant” (tunel), ce face legătura între aeroport şi avion. Aşadar, îmbarcarea nu se face în sistemul clasic, “aeroport-autobuz-urcare pe scară-avion” ci direct prin tunel. Zborul intre cele două oraşe durează o ora şi 10 minute, chiar dacă între ele există 577 Km de autostradă. Se zboară cu o viteză de aproape 500 Km la oră. Dar, şi pe autostradă, ajungi repede, în 3,5 ore, nu există limită de viteză, cu excepţia unor porţiuni scurte (limitare de viteza de 100 Km la oră). Cu avionul, între Munchen şi Koln, dacă adaugi la zborul propriu zis şi drumul până la aeroport şi“cheking”-ul, ajungi la un total de 3 ore. Aşadar, în disputa automobil-avion, avem aproape meci nul.

De la Cluj, la Munchen si apoi pana la Frankfurt, chiar daca e o zi ploiasa, am ocazia sa vad de doua ori soarele timp de cateva ore si sa admir peisajul valurit al norilor stralucitori, o interminabila Sahară de gheaţă, ce pluteste deasupra pamantului si sub talpile tale suspendate pe undeva pe la 11 km inaltime. Avionul e un spatiu comod care ne transprta cu o viteza de neinchipuit, printr-un mediu potrivnic, rece si lipsit de aer, dar de o frumusete rara.

Frankfurt international Airport

Deoarece prevad ca din nou nu voi putea expune decat 5% din coloratele poze ale aeroportului din Frankfurt, al treilea ca marime din Europa, dupa Heathrow si Amsterdam, incerc sa suplinesc acest lucru prin cuvinte. Aeroportul “este un oras in oras”. E imens. Ai nevoie de un mijloc de locomotie pentru a te deplasa la cele peste 80 de terminale ale sale…o banda rulanta, o bicicleta sau un mini-car. Carucioarele de bagaje stau la gramada, poti sa-ti impingi bagajul cu unu dintre ele dar platesti o taxa minima, ca la supermarket. Salile de asteptare ale avioanelor sunt in "stil Munchen", asezate la inaltime, la etajul unu, de unde poti observa momentul in care avionul tau e tras la rampa, cand se ataseaza tunelul in trompa de elefant si cand poti sa patruzi prin acesta, direct in avion. La fiecare 30 de secunde, de la Frankfurt Airport, aterizeaza sau decoleaza cate un avion, dar nu le vei vedea pe toate pe geamul tau mare din sala de asteptare, ci doar pe cele care trec in directia ta de zbor. In fiecare moment, 4 sau 5 avioane, fac turul de onoare al aeroportului gata pentru a decola sau a ateriza. La pornire se face un tur habitual si obligatoriu, pana la capatul pistei, dar adeseori, trebuie sa stai la coada pentru ca un alt avion sa aterizeze, il vezi cum trece impunator, chiar prin faţa ta si mai observi, cu coada ochiului, altele doua, care stau gata sa decoleze, sosite de pe undeva, de pe niste piste secundare. Apoi, primesi si tu semnalul verde si o pornesti la drum, e bine sa nu ratezi decolarea, ca apoi, mai pierzi o jumatate de ora pana vei porni din nou.

Aeroportul din Frankfurt este mai întâi si-ntâi, un mega-supermarket. Gasesti aici sute de magazine si magazinase cu cele mai diverse produse din lume, feeric luminate. Magazine alimentare sau magazine de bijuterii sau imbacaminte de lux. Chioscuri de reviste, cafenele si fast-food-uri. Totul e atat de bine conceput, incat de la imensa poarta de intrare a aeroporturlui si pana la terminalul tau, vei vedea de-a lungul unor lungi coridoare cu covoare rulante, si aceste expozitii comerciale. Încercati să puneţi alături un Carrefour, un Auchan, un Selgos, un Real, un Kaufland, un Metro, un Aldi, un Profi, şi multe alte magazine de lux, pe două nivele şi vă veţi forma o imagine aproximativă despre acest mare aeroport, care este în acelaşi timp şi un centru de shopping. Exact in mijlocul aeroportului exista o cupolă de sticlă emiseferică, luminata natural, cu cateva machete de avioane “suspendate in aer”. Aceasta intersectie a 4 coridoare principale, este un punct de referinta si nevralgic al aeroportului, zona A13, un fel de “carrefour” de odihna, de orientare si de intalnire pentru cei rataciti. In Frankfurt Airport aveti nevoie de telefon mobil atunci cand cineva va asteapta la avion si va asigur ca veti vorbi mult cu prietenul Dv, pana va veti intalni cu el undeva. În acest aeroport n-ai cum să te plictiseşti, există prea multe atracţii, ai în schimb ocazia să te rătăceşti. Nici localnicii nu se descurca prea bine prin el. deoarece sunt doua nivele de parcare si adeseori uiti la ce nivel ti-ai parcat masina. Pe-aici se spune că prima bucurie ce-o ai la acest aeroport, e atunci când ţi-ai găsit un loc de parcare. A doua, e cand ai reusit sa-l parasesti. Aeroportul ofera loc de munca la cateva mii de angajati, care au in general program de la 6 dimineata pana la 11 seara, in doua schimburi dar terminalele 1 si Concours B, nu se inchid niciodata (etajul 1). In aeroport, in afara spatiilor comerciale, exista si agentii de turism, de servicii, cosmetice, de relaxare, multiple grupuri sanitare moderne, servicii medicale, farmacii, “call points” si “Company meeting points”, automate pentru cautarea unui bilet si cumpararea lui “on-line” (booking), ghisee de informatii, locuri de joaca pentru copii. etc, etc. Din aroportul Frankfurt poti sa accezi in orice directie doresti, exista numeroase statii de taxi, servicii “rent-a-car", autobuze, microbuze, trenuri rapide (aeroportul are gara lui) sau de metrou, care se afla toate, in incinta aeroportului. Liniile S8 sau S9, va vor transporta in cateva orase din jurul Frankfurtului - Wiesbaden, Hanau, Offenbach, Maintz, Kelsterbach iar imensa retea de aurobahn-uri (autostrazi), va va transporta si pana in ultimul cătun de pe o raza de 150 sau 200 de Km din jurul aeroportului. Pentru orase mai indepartate, prcum Koln sau Stuttgart, puteti face o rezervare inca din aeroport, de pe telefonul mobil sau de la automatele de rezervare, cu cel putin 15 minute inainte de pornirea trenului. In aeroport mai gasiti si numeroase brosuri informative gratuite, cea mai completa este cea numita “Good to know. Airlaines from A to Z” Cu bagajele e simplu, din moment ce vi s-a validat biletul de avion la “cheking”, vi se va imprima pe bilet un cod de bare, ce va dirija bagajul spe destinatia finala, prin computer, indiferent in cate locuri veti face “transbording"-ul, adica schimbarea de avion, bagajul va va urmari. La destinatia finala il veti regasi aproape intotdeauna. De obicei Terminale 1, Concourse B, si 2 sunt pentru plecare si terminalul 3 e pentru sosirea avioanelor.

Aeriportul din Koln e si el un gigant "mai mic" in comparatie cu cele din Frankfurt si Munchen. El se numeste Bonn-Koln Airport si a rezultat din reunirea aeroporturilor din doua orase apropiate. E structurat pe mai multe nivele, iar la subsol se afla parkingul. Nu e usor sa iti fixezi un loc de intalnire in acesti giganti ai primirilor si plecarilor aeriene. E bine sa folosesti telefonul mobil si sa vorbesti cu persoana care te asteapta, pana o vezi ca apare la cativa metri in fata ta. Iar cel ce te asteapta, e obligatoriu sa aiba un GPS in masina, pantru a te "scoate" din hatisul de parcari de taxiuri, automobile, serpentine, poduri suspendate, sensuri interzise sau locuri rezervate si sa te indrepte spre o autostrada, unde te descurci mai usor.

Ai apoi, cand vezi covorul imens al autostrazilor, o adevarata panza de paianjen de beton ce acopera o mare parte din acesta tara, unde te poti incurca usor chiar daca esti neamt, faci haz de necaz, parca te bucuri ca la noi in tara acest fenomen nu a aparut inca si de la Bucuresti la Brasov sau la Constanta n-ai cum sa gresesti drumul, mai ales cand esti prins intr-o coloana de masini fara de sfarsit, care te impinge inainte cu viteza melcului.

Avioanele sunt astazi niste lucruri indispensabile deplasarii omului, fac parte din viata noastra, le iubim si ele, ne iubesc. Cum am putea trai noi fara ele? Fara ele, viata secoluli XXI, ar fi de necoceput.

How can I live without your love?

@Web, te rog videoclipul http://www.youtube.com/watch?v=On3pyE6XMRE, mersi

---

VIZUALIZĂRI: 7312 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI