EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Nu cred să fie cineva care a pus piciorul în Santorini şi să nu fi ajuns în capitala Fira din simplul motiv că aceasta este localitatea cea mai importantă din insulă, de aici se guvernează viața insulei dacă vreți, de aici pornesc toate traseele de autobuz din insulă și nu în ultimul rând este, în materie de frumusețe, un reper de seamă, câteva așezări la Caldera disputându-și titlul de cea mai cea. În plus, toate cataloagele care prezintă și promovează frumos Grecia au cel puțin o fotografie din Fira, cu casele agățate de marginea Calderei. De fapt, fără niciun dubiu, Fira este unul dintre cele mai seducătoare locuri ale Thirei, alături de Firostefani, Imerovigli și Oia, cele ce constituie chintesența insulei.
Din cele șapte zile ale vacanței, în patru după-amieze am venit special în Fira în așteptarea fabuloaselor apusuri de soare, dar am ajuns în capitală chiar și dimineața, atunci când am vizitat muzeul Thera Preistorică. Atmosfera din Fira este magică, nu știu dacă voi putea s-o descriu aidoma simțirilor, iar în Fira ai toate șansele să rămâi mut în fața frumuseții care ți se deschide în fața ochilor. Este absolut spectaculoasă!
Despre Fira
Ca așezare geografică, Fira se află în vestul insulei Santorini, cocoțată amfiteatric la 260 m înălțime pe stâncile abrupte formate din lavă pietrificată de la marginea Calderei. Este cea mai însemnată localitate din insulă, cu aprox. 5000 locuitori, aici găsindu-se toate birourile administrației santorineze. Îndeplinește rolul de capitală din anul 1810, până atunci Pyrgos sau Imerovigli avuseseră această funcție, iar puternicul cutremur din 1956 afectând-o într-o măsură mai mică față de alte locuri din insulă, casele fiind refăcute destul de repede.
Este primul loc spre care se îndreaptă turiștii care vin să exploreze Santorini, fie că ajung cu avionul pe aeroportul Monolithos, fie pe cale maritimă în portul Athinios, ambele fiind situate la câțiva kilometri de oraș. Însă, în oraș se află principala autogară din insulă de unde pleacă toate cursele de autobuz spre localitățile din toate colțurile și cea mai mare stație de taxi din Santorini.
Formată din tipicele străzi înguste, pietruite, șerpuitoare și întortocheate, pe care se înlănțuie, haotic la prima vedere, case albe cicladice cu maximum două niveluri, dispuse în trepte pe versant precum lojele într-o sală de spectacole, Fira este centrul turistic și comercial al insulei, practic inima ei.
Până anul acesta, Fira era recunoscută pentru viața de noapte și multitudinea locurilor de distracție gen baruri și cluburi, precum și pentru magazinele de top, extrem de scumpe. Este renumită pentru prăvăliile selecte de bijuterii din toate colțurile lumii, concentrate pe strada Ypapantis, supranumită din acest motiv Strada Aurului, pentru magazinele de designeri, dar și pentru micile prăvălii locale care amintesc de atmosfera din bazarurile turcești de odinioară.
Anul acesta, numărul de turiști care au venit în insulă fiind subțiat de-a binelea, orele permise de funcționare a localurilor nedepășind miezul nopții, au făcut ca totul să pară doar o palidă amintire a anilor de glorie.
Locuitorii permanenți ai Firei trăiesc exclusiv din turism, ceea ce explică de ce prețurile sunt mai piperate decât oriunde în altă parte în Santorini (poate cu excepția Oiei), iar Santorini este recunoscută ca fiind una dintre cele mai scumpe destinații de vacanță ale Greciei.
Străzile și străduțele Firei
Fira se desfășoară mai mult pe lungime decât pe lățime, pe marginea falezei dinspre Caldera lesne de înțeles de ce! Accesul mașinilor nu este posibil decât pe strada 25 Martiou care mărginește orașul pe exterior, acolo unde se pot găsi și câteva parcări cu plată sau publice.
Sunt trei străzi/străduțe pietonale principale în Fira orientate pe direcția nord-sud, deci oarecum paralele, din loc în loc fiind legate de ulițe perpendiculare, ca de jucărie. Cea mai vestică dintre acestea, dinspre Caldera se numește Agiou Mina care se continuă cu M. Nomikou spre nord, la mijloc este vestita stradă Ypapantis, cea a aurului pe care am amintit-o deja și care la sud se continuă cu str. Mitropoleos și Odos Erythrou Stavrou, cea mai estică, ce abundă în magazine și prăvălii de tot felul.
Toate sunt extrem de frumoase, aspectul lor te uluiește pur și simplu, însă cea care îți fură efectiv inima este Odos Agiou Mina, cu nenumăratele sale puncte de belvedere de unde priveliștea către Caldera și celelalte insule din arhipelag îți taie răsuflarea. Aceasta este întretăiată de ziduri joase numite boundi și, mai abitir ca celelalte, se desfășoară în trepte, părând mai degrabă o alee cu balustradă.
Să te plimbi în Fira pe străduțe este deliciul suprem al șederii în oraș fiindcă nu știi încotro să-ți mai arunci ochii, așa de uimitor este totul. Parcă ai lua-o ba la dreapta, ba îți atrage atenția alta la stânga, ba înainte. Totul este să te pierzi fără griji pe străduțe și vei descoperi o lume inedită cu o multitudine de case albe, parcă din turtă dulce, pe care curge abundent bougainvillea, verande scăldate în soare, cupole albastre de biserici, hoteluri luxoase, restaurante stilate cu porți deschise care abia te așteaptă să le calci pragul.
Cea mai de seamă piaţă din oraş este Plateia Theotokopoulou, locul în care multe persoane se întâlneau înainte de a se distra pe timpul nopţii, acum fenomenul fiind mai slăbuţ. Piaţa se află în sudul Firei, la întretăierea străzilor Ypapantis şi Erythrou Stavrou, iar în apropiere se află staţia de taxi şi autogara centrală a insulei.
Ce ar fi de vizitat, totuși, în Fira în afară de căscat gura la Caldera
În Fira există câteva obiective care pot fi vizitate de către oricine are ceva mai mult timp la dispoziţie şi doreşte să cunoască mai bine oraşul.
Fireşte că bisericile albe cu cupole albastre sau altă culoare, specifice insulei Santorini, uimesc pe toată lumea, le admiră toţi trecătorii. Aş enumera câteva: Agios Mina, Agios Stylianis, Anastasi, Agia Irini, Agios Theodoros, cea a Adormirii Maicii Domnului supranumită a “Celor Trei Clopote” , dar sunt doar câteva exemple din multele lăcaşuri santorineze, reale simboluri ale insulei.
Din aceeaşi categorie, există, totuşi două edificii maiestuose care ies imediat în evidenţă: Catedrala Ortodoxă, situată în sudul oraşului şi Catedrala Catolică, aflată spre nordul urbei, fiecare având un stil arhitectonic propriu, inconfundabil. În Santorini a existat o comunitate catolică puternică ce s-a închegat odată cu venirea pe insulă a veneţienilor cuceritori. Aceştia s-au stabilit în nordul Firei, cartierul catolic fiind denumit Frangika. Aici a fost înfiinţată şi Mănăstirea Dominicană care există şi astăzi prin strădania celor douăsprezece călugăriţe dominicane originare din toată lumea, dar inaccesibilă turiştilor, cu excepţia bisericii zugrăvită în culori roşiatice, botezetă Rosaria.
Monumentala Catedrală Ortodoxă, albă, strălucitoare, armonioasă, domină întregul oraş, domul ei putând fi zărit din mai toate punctele acestuia. A fost refăcută complet după cutremurul din 1956 care o afectase destul de mult, şi are hramul Întâmpinarea Domnului, adică Ypapantis, după aceasta fiind botezată şi artera comercială din proximitate.
Catedrala Catolică polarizează privirile prin turnul său frumos cu ceas, bogat decorat, cu rol şi de clopotniţă. A fost construită în stil baroc şi, deşi are culoarea piersicii, nu albă precum majoritatea celor ortodoxe, se încadrează cu eleganţă în arhitectura locală cicladică. Este închinată Sfântului Ioan Botezătorul, iar interiorul m-a impresioant prin delicateţe şi rafinament. La fel ca şi cele mai multe clădiri din Fira, a fost refăcută după cutremurul din 1956.
În ceea ce priveşte muzeele, Fira se mândreşte cu Muzeul de Arheologie, Muzeul Thera Preistorică, Muzeul de Folclor şi Centrul Cultural Megaro Gizi. Noi am fost doar la Muzeul Thera Preistorică -- fira-santorini.com/prehis ... era-museum.html, accesul la acesta fiind cuprins în biletele combinate cu care vizitaserăm deja siturile de la Archaia Thera şi Akrotiri, altfel ar fi costat 6 €/persoană. Însă din ce am văzut şi ce am citit, Muzeul de Arheologie găzduieşte obiecte găsite în situl Archaia Thera, iar Muzeul Thera Preistorică pe cele descoperite la Akrotiri.
Clădirea Muzeului Thera Preistorică, situată lângă Catedrala Ortodoxă, are trei niveluri, dintre care cel de-al doilea este rezervat expoziţiilor temporare, iar ultimul expoziţiilor permanente, care cuprinde nu mai puţin de 500 piese. Sunt expuse obiecte diverse găsite în sit, de la ceramică, unelte, ustensile, bijuterii, vase diverse, la mobilier şi celebrul ibex de aur descoperit în 1999 la Akrotiri. Ne-au impresionat şi am admirat şi reproducerile după faimoasele fresce şi picturi murale: Copiii boxeri, Culegătoarele de şofran, Pescarul, Antilopele, Primăvara, Maimuţele Albastre, originalele acestora aflându-se la Muzeul Naţional de Arheologie din Atena.
Ne-a plăcut vizita la muzeu, acesta fiind organizat foarte bine, cu explicaţii pertinente alăturate fiecărui exponat.
Spre sud, în apropierea muzeului Thera Preistorică se află primăria şi oficiul poştal, precum şi o mulţime de agenţii de închiriat maşini, scutere sau de excursii.
Atraşi ca un magnet de albul sclipitor al clădirilor şi de Caldera cea albastră, ne îndreptăm pe Agiou Mina spre punctele de belvedere spre a admira spectacolul ce se desfăşoară în faţa noastră. Spânzurate de versanţii abrupţi sunt zeci de hoteluri luxoase, aproape exclusiviste, cu forme diferite, cu jacuzzi sau minipiscine exterioare la fiecare cameră, de fapt se întrec în a oferi o imagine amfiteatrică de vis. Iar seara, când luminile oraşului se aprind, totul devine o feerie.
Jos, la cota zero, se află portul Skala sau portul vechi, spre care porneşte o cărare pietruită în zig-zag, formată din 600 de trepte, pe care se poate coborî per pedes, dacă te ţin picioarele, sau cu măgarii ce fac curse de când se ştiu contra a 6 €/persoană, bani pe care-i încasează stăpânii lor care-i şi brutalizează când se împotrivesc. La coborâre n-ar fi chiar aşa de rău, însă la urcare s-ar putea ivi o problemă de oboseală. Dar, cel mai insuportabil este faptul că trebuie să te strecori printre „producţiile” măgarilor, ce lasă în urmă nişte mirosuri pestilenţiale. Aşa că mai bine alegi telecabina cu care te deplasezi elegant, civilizat, tot contra sumei de 6 €/persoană. Lăsând gluma de-o parte, staţia de telecabină se află în capătul nordic al străzii Ypapantis, iar funicularul face curse regulate (la fiecare 20 minute) cu şase cabine coborând cei 260 m în trei minute în portul Skala.
Am citit că funicularul a fost construit la iniţiativa şi pe cheltuiala bogatului antreprenor proprietar de corăbii, Evangelos Nomikos, care a ţinut să-şi aducă propria contribuţie la dezvoltarea insulei. Profiturile obţinute din vânzarea biletelor ajung la comunităţile locale, care le investesc în proiecte de dezvoltare. Interesant este faptul că un anumit procent din preţul biletelor le revine proprietarilor de măgari, care sunt astfel încurajaţi să ajute la supravieţuirea acestei tradiţii. Deci, vom mai vedea şi de aici înainte măgari urcând şi coborând treptele cu direcţia portul Skala!
Însă, dacă în trecut Skala era portul prin care se desfăşurau anevoios toate activităţile legate de transportul maritim, în zilele noastre, acesta este folosit doar pentru vase mici, de croaziere în împrejurimi, sau de pescuit. În port, există şi câteva taverne, birouri de agenţii, firme de închirieri de ambarcaţiuni mici.
În zilele noastre, la unsprezece km sud de Fira, operează portul Athinios, cel mai mare de acest fel din Santorini, de aceea nu este nimic de mirare în faptul că este aglomerat. Aici ajung toate feriboturile dinspre Pireu, Creta şi celelalte insule greceşti: Paros, Naxos, Ios, Mykonos, Tinos, Kos, etc. De asemenea, imensele vase de croazieră acostează tot în portul Athinios, dar, din lipsă de spaţiu, acestea nu zăbovesc prea mult la chei, ci rămân undeva în larg, pentru a da posibilitatea şi altor vase să tragă la ţărm.
În această vacanţă, am ajuns în portul Athinios de două ori: prima dată într-una dintre zilele cu maşină închiriată am vrut să ne aducem aminte şi să revedem drumul sinous ce ne uimise acum zece ani şi a doua oară cu un microbuz care ne transporta în vederea croazierei pe mare, în Caldera, achiziţionată de la o agenţie locală de excursii.
Jos, în port, sunt câteva localuri pescăreşti, unele dintre cele mai autentice şi subevaluate de pe insulă, câteva magazinaşe, câteva birouri ale marilor firme de ferryboat ce operează în Ciclade. De asemenea, există multe firme care asigură transportul din port până în Fira, chiar şi KTEL având curse regulate până în oraş, de taxi nu mai vorbesc, acestea pot fi luate în orice moment.
Ca fapt divers, lângă portul Athinios, în dreptul restaurantului mexican Señor Zorba din vârful ţărmului înalt, a fost instalată o placă memorială dedicată vasului de croazieră Sea Diamond, care s-a scufundat în apropiere, pe data de 6 aprilie 2007, după ce s-a lovit de o stâncă în timp ce se pregătea să acosteze. Am citit că la bord erau 1.195 de pasageri, care au fost salvaţi, cu excepţia unui francez şi a fiicei sale. Vasul, aflat şi acum sub apele Calderei, a fost considerat o adevărată bombă toxică deoarece combustibilul scurs din rezervoare timp de cam doi ani în apele Egeei a dus la o poluare considerabilă. În anul 2009, urmele au fost îndepărtate complet grație unei ample operaţiuni de curăţare. Şi acum se vede în larg, locul împrejmuit pe fundul căruia zace epava măreţului vas de odinioară.
Ar mai fi de spus câteva vorbe şi despre Firostefani sau Imeovigli, aşezările de la nord de Fira, care au devenit suburbii ale acesteia. Însă, cum m-am lungit cam mult, las asta pe altă dată.
Concluzie
Fira este, fără îndoială, destinaţia numărul unu din Santorini, măcar pentru simplul motiv că este principalul nod de legătură din insulă. Dar, Fira reprezintă mult mai mult, este locul de unde bate inima insulei, şi chiar dacă este o localitate micuţă, de aici „se dă ora exactă” în Santorini.
Merită vizitată în orice moment al zilei: dimineaţa, la prânz când albastrul cerului se îngemănează, când este senin, cu cel al mării, dar mai cu seamă spre seară când turiştii se pregătesc să sărbătorească magnificele apusuri ocupând un loc bun pe promenadă, lângă Catedrala Ortodoxă, cu sticle de şampanie şi cupe care vor fi ciocnite în momentul în care soarele va merge la culcare. Atmosfera este plină de magie şi de un romantism extraordinar!
Apoi, urmează serile splendide, când luminile oraşului se aprind, iar oraşul devine o minune de unde nu-ţi mai vine să pleci, ci doar să contempli şi să te crezi într-o poveste cum numai în vise poţi să ai.
În Fira trebuie să faci abstracţie de aglomeraţie dacă vrei să nu te enervezi la vederea multor turişti din toate colţurile lumii, mai ales de cei precipitaţi, veniţi din Creta în dorinţa de a cuprinde cât mai mult în câteva ore, şi să te înarmezi cu multă răbdare căci vei avea nevoie dacă vrei să te bucuri de peisaje, de ambianţă într-o capitală selectă şi distinsă aşa cum mi s-a părut mie a fi micuţa Fira.
 
Vă rog, ataşaţi următorul videoclip: youtube
Trimis de irinad in 10.12.20 18:24:30
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA.
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (irinad); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Excelent
Mutat în rubrica "La pas prin Fira, FIRA (THERA)" (nou-creată pe sait)
@irinad: Iar imi este greu sa comentez pentru ca ar insemna sa copiez cel putin jumatate din articol. O destinatie minunata si intradevar sa te pierzi pe stradute, fara tinta anume ci dupa cum iti dicteaza imina cred ca este cel mai potrivit mod de a descoperi locurile.
Cat despre apusurile de soare, cred ca le poti vedea in fiecare seara si nu seamana unul cu celalalt.
Cu scarile m-as acomoda mai greu, insa usor, la pas, evitand numararea (cred ca pe mine m-ar fi stresat cele 600 trepte) totul devine mult mai usor.
Felicitari, votat cu mare drag.
@irinad: Minunat! Nu știu ce altceva aș mai putea adăuga.
Decât că sunt fericită că am văzut originalele frescelor menționate de tine la Muzeul de Arheologie din Atena.
@mishu: Da, Fira este un loc de o magie desăvârşită, care te cucereşte imediat. Deşi nu prea mare, nu ne-am mai fi săturat să-i colindăm străduţele şi are o atmosferă deosebită.
”Cat despre apusurile de soare, cred ca le poti vedea in fiecare seara si nu seamana unul cu celalalt.
Cam aşa ceva, fiecare apus este parcă unic, mai cu seamă că cerul poate avea uneori urme subţiri de nori şi atunci lumina asfinţitului comportă nuanţe diverse.
N-o să-ţi vină să crezi, dar, prin oraş, scările sunt cu mult mai puţin deranjante faţă de aglomeraţie, însă noi nu am avut parte de mare înghesuială în acest an covidat.
Spre port, pe cele 600 de trepte, e greu de suportat mirosul provenit de la "producţiile" măgarilor, scările n-ar fi chiar aşa rele. Însă, telecabina este excelentă! Te scapă de orice neplăcere!
Mulţumesc pentru ecou, vizită şi cuvinte frumoase!
@Carmen Ion: Mulţumesc frumos, Carmen! Mă bucur că ţi-au plăcut Fira şi articolul meu despre micuţa capitală! Cât despre originalele tuturor frescelor şi tablourilor descoperite la Akrotiri, sunt convinsă că e un motiv de bucurie să le fi văzut în original, noi a trebuit să ne mulţumim cu reproducerile, însă ibexul era cel autentic. Am rămas cu satisfacţia că am putut vizita situl de la Akrotiri în aceste vremuri, fiind practic acoperit, deci o incintă închisă, nu speram prea tare că ar fi posibil.
@irinad: Un adevărat regal acest articol al tău despre frumoasa Fira! Ți-au ieșit niște poze..., ce apusuri, ce culori!
Îmi imaginez cele trei străduțe în care una și cu rol de balustradă întretăiate cu micile alei "ca de jucărie", îmi imaginez magazinele cu frumoase bijuterii, îmi imaginez portul, caldera, bisericile, totul...
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
===
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@mprofeanu: Mulţumesc frumos, Fira este o adevărată încântare pentru ochi şi suflet! Străduţele sale pietruite, luate la picior, cu prăvălii de tot felul reprezintă obiective turistice în sine, turiştilor plăcându-le tare mult să rătăcească pe acestea.
După părerea mea, Santorini nu constituie numai destinaţia grecească cea mai căutată în ultimele decenii, ci este o stare de spirit!
O! păi ce pot eu să mai spun? Doar că mi s-a făcut un dor așa de mare... Am revăzut cu drag locuri minunate, culori și apusuri! Absolut superb! Știi, câteodată poți rămâne fără cuvinte... mi-a plăcut foarte mult tot ce-ai scris, iar pozele oau, sunt minunate!
Mă întreb acum, cum va fi pe viitor, vom mai putea călători, vom mai revedea vreodată unele locuri sau să descoperim altele? Unele locuri cer un bis! Ca și Santorini!
Te pup cu drag, felicitări!
@maryka: Păi, cui nu i s-a făcut dor de mare, dar în condiţiile date sper să nu rămânem în viitor doar cu dorul... Fotografiile ies bine oricum, nu-ţi trebuie cine ştie ce aparatură, doar să apeşi pe buton. Peisajele sunt prea frumoase ca să nu fie redate bine în poze. Tu ştii cel puţin la fel de bine, doar şi tu AiFostAcolo!
”Mă întreb acum, cum va fi pe viitor, vom mai putea călători, vom mai revedea vreodată unele locuri sau să descoperim altele?
Greu de spus acum ce va fi, dar nu ne rămâne decât să nădăjduim în vremuri ceva mai bune.
Şi eu te pup, o zi minunată îţi doresc! . *
Magic... !!!
Albul caselor în contrast cu Caldera... unele îmbrăcate în flori de bougvillia... străduțele strâmte... 600 de trepte, bine de știut că este telecabină... și apusurile unice... SUPERB
Foarte mult mi-a plăcut cum ai prezentat Fira!!! Iar pozele sunt de desktop!
Felicitari pentru articol și poze!
Toate cele bune! ????
@irinad: Și dacă ai fi pus numai pozele, tot ar fi fost suficient!.... nici nu mai era nevoie de vorbele frumoase cu care ne-ai atras în povestea despre acest oraș minunat.
” Să te plimbi în Fira pe străduțe este deliciul suprem al șederii în oraș fiindcă nu știi încotro să-ți mai arunci ochii, așa de uimitor este totul.”
Sigur că asta se vede fără mari eforturi, imaginile sunt superbissime
Mi-a plăcut totul și cred că nu este om care să ajungă acolo și să nu fie impresionat de ceea ce vede, simte și aude... și eu aș fi așteptat apusurile alea ca pe nu știu ce!
Felicitări pentru articol și pentru vizită și mai ales MULȚUMESC pentru că ai împărtășit cu noi toate astea!
@ANILU: Mulțumesc frumos, mă gândeam că pozele (poate și articolul) vor fi pe placul celor ce iubesc Grecia și nu numai. Adevărul este că așezările de pe coasta vestică santorineză sunt splendide și nu e de mirare că au devenit așa faimoase. Cât de cârcotaș ai fi, n-ai putea să spui că peisajele nu încântă privirile.
Te pup cu drag, îți intorc bucuroasă toate urările de bine!
@k-lator: Ei, ești tu prea drăguță cu mine, dar Fira și Oia sunt locuri care te inspiră de cum le vezi. Ba mai mult, când ești acolo, parcă ai pășit într-o lume total diferită: foarte stilată, foarte dichisită, că stai să te întrebi dacă, pe bune, o fi realitate sau vis. Cert e că veneam pe seară în Fira parcă vrăjiți, cum bine spunea un alt coleg de sait, @msnd: Caldera dă dependență. Iar apusurile sunt realmente magice.
Mulțumesc de vizită, ecou și cuvinte frumoase! Toate cele bune!
Ce să mai zic? Din nou, mulțumiri pentru aducerile aminte!
Am revăzut cu multă plăcere locuri pe unde am trecut și eu în cele două excursii. Imaginea dim P74, dar într=un cadru mai larg, inclusiv cu Caldera, e drept că și cu noi în prim plan, o mai pun din când în când ca fundal pe desktop.
Remarc faptul că, în timp, prea multe nu s-au schimbat. Dar mă bucur pentru voi că nu ați avut parte de aglomerația pe care am întâlnit-o eu în ambele excursii.
Mirosurile rezultate din urma „taxiurilor locale” , cum le-am numit eu, pare-se că au rămas. Dar au mărit tariful de la 5 la 6 euro. În schimb, tariful la teleferic, în 2010, singura dată când l-am folosit, era de 8 euro/persoană și sens.
Singura dată când am folosit „taxiul” a fost în 2010, dar la Oia. A fost foarte stresant datorită distanței dintre genunchiul meu și peretele stâncos ce mărginea drumul cam pe tot parcursul. Am răsuflat ușurat la sfârșitul urcușului.
Iar, ca o concluzie, seria ta de articole m-au făcut să mă gândesc serios la o a treia vizită în Santorini.
O seară excelentă!
@msnd:
”Ce să mai zic? Din nou, mulțumiri pentru aducerile aminte!
Eu vă mulţumesc pentru vizită, comentariu, ecou, cuvinte frumoase şi vă mai aştept să-mi treceţi pragul fiindcă mai am câte ceva de scris despre Santorini. Cu siguranţă, vă voi mai trezi amintiri, pentru că AţiFostAcolo!
Da, lipsa aglomeraţiei a fost unul dintre punctele forte ale vacanţei. Au fost turişti în număr mult mai mic anul acesta în insulă din cauza pandemiei, dar suficient încât să te simţi bine într-un Santorini mai aerisit.
Aşa se pare, tariful pentru transportul în cârca măgarilor s-a mai scumpit un pic, în schimb, la telecabină au mai ieftinit puţin, pesemne nici muşterii cine ştie ce nu aveau.
”Singura dată când am folosit „taxiul” a fost în 2010, dar la Oia.
Este vorba de portul Ammoudi sau portul Armeni? Ne-a plăcut şi nouă tare mult în special la Ammoudi.
Aveţi dreptate, de Santorini nu te poţi plictisi. Deşi este micuţă, se găsesc atâtea de văzut şi făcut că este ideal să ai mai multe vacanţe pe insula de lavă.
Mulţumesc încă o dată, o seară frumoasă şi dvs. !
@irinad:
În 2010 nu eram, și nici nu știam că voi fi, membru AmFostAcolo. Deci nu aveam în preocupări strângerea de date concrete din excursiile mele. Ca urmare, la acea dată nu aveam idee că Oia are două porturi, sau cum se cheamă cel în care am debarcat noi. A fost atunci sfârșitul excursiei noastre cu vaporașul prin Caldera, preferînd să o întrerupem aici și să rămânem în zonă, pentru apusul de soare.
Ulterior am aflat că portul, cel din partea sudică a localității, spre Caldera, se numește Armeni. Nu erau cine știe ce dotări pe aici, nici nu am dat mare atenție zonei. Ne-am grăbit spre „stația de taxiuri” alfată la marginea platformei.
Cum spuneam, cursa a fost stresantă. În plus, călătoria s-a terminat cam brusc, în locul unde au început construcțiile. Am mai avut de urcat, pe propriile picioare, încă circa o treime din înălțimea totală a versantului.
Aștept cu nerăbdare continuările.
O după amiază excelentă!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)