Grecia, Kriopigi + chef de o vacanţă frumoasă = The Best!

TIPĂREȘTE

Dacă vrei să mergi pentru prima dată în vacanţă în Grecia, înarmează-te cu răbdare şi cu o minimă doză de cunoştinţe, pentru a cerceta cum se cuvine destinaţia aleasă. Am avut câteva zeci de site-uri, pliante şi oferte, plus (şi mai ales) acest site. Am aflat aşadar, că există mai multe posibilităţi – pe continent sau pe insule, cu avionul sau cu maşina, în hotel sau în apartament, cu masă sau self-catering. Mai confuz şi mai derutat, nici că puteam fi. De la rude până la prieteni şi vecini care au fost pe tărâmul legendar, toată lumea îşi dădea cu părerea.

Şi gata. Ne-am hotărât pentru Halkidiki, braţul Kasandra, hotel Kriopigi Beach. Am citit şi vizionat tot ce se putea despre el şi împrejurimi. Recunosc faptul că m-au influenţat şi articolele de aici şi aşteptam să măsor cu „metrul” meu această destinaţie.

Drumul – o nebunie de 15 ore. Dacă mă gândesc la el, îmi trece tot cheful de a povesti despre vacanţă. Vom alege avionul pentru următoarea destinaţie în Grecia.

Hotelul este poziţionat la şoseaua principală care leagă staţiunile de pe braţul Kasandra. Are mai multe corpuri de clădiri şi în prima zi eşti uşor confuz. Noi am stat în corpul principal, cu vedere spre o curte interioară, curată şi ferită de traficul turiştilor, într-o cameră dublă superioară. Curăţenie ireproşabilă. Nu am avut mochetă, ci gresie, lucru foarte convenabil pentru noi. Când se făcea curăţenie, adică zilnic, se vedea şi se simţea. E adevărat, veneau câte 2 sau 3 femei, dar am înţeles şi motivul – odată intrate în cameră, se sincronizau în aşa fel, încât în maxim 5 min, totul era curat şi aranjat. Am văzut comentarii referitoare la gălăgia lor. Nu ţipau ci mutau mobilierul, în mare parte din fier forjat, ca să poată curăţa. Şi asta era o chestie rapidă. Dar dacă dormeai şi ele intrau în cameră, ieşeau discret şi nu te deranjau. Sau mai simplu, nu intrau dacă lăsai semnul pe uşă. Lenjeria şi prosoapele erau schimbate, fără să cerem noi. Deci, la capitolul curăţenie au un mare plus. Coridoarele, lobby-ul, recepţia, restaurantul şi tot ce implică curăţenia au primit, de asemenea, calificative maxime.

Este un hotel interesant ca formă şi zone de acces. Piscina curată şi suficient de mare, cu o zonă verde pentru şezlonguri, cu un bar bine aprovizionat, barmani veseli şi amabili.

Aleile hotelului, pline de măslini, rodii, verdeaţă, lumină şi miros de iasomie. Pe lângă restaurant, în incinta hotelului există o tavernă cu muzică grecească, cu mese aşezate pe un gazon tuns perfect şi o terasă de unde se vede pădurea, marea şi apusul, într-un mare fel. Aproape că nu am simţit nevoia să plecăm în alte locaţii, seara. Dacă am făcut-o, a fost pentru o singură seară, la un restaurant aflat pe nişte străduţe lăturalnice, pe lângă o biserică frumoasă. Un restaurant cu o atmosferă superbă. Cei de la mese, majoritatea greci, povesteau, râdeau şi mâncau împreună. Ne-am alăturat şi noi să bem un vin grecesc. Frumos. Ca într-un film de-al lui Mihalis Kakogiannis.

Restaurantul şi mâncarea. Noi am avut demipensiune şi a fost mai mult decât suficient. Bufetul suedez îţi dă posibilitatea să alegi dintr-o varietate de mâncăruri. Nu le enumăr, dar vă spun că totul era proaspăt şi bine pregătit. Nimeni (Oh, da!!), nu se înghesuia, nu se arunca pe mâncare, nimeni nu alerga ca disperaţii din Bulgaria... şi toate mesele le-am servit într-o atmosferă foarte plăcută. Muzică în surdină, relaxare şi un peisaj perfect. În fiecare zi, bucătarul şef, cu paşi discreţi, trecea printre mese şi zâmbind te întreba dacă totul este în regulă.

Am văzut nişte comentarii pe aici, în care cineva era deranjat de ospătarii care se uitau prin restaurant. Frate! Ăia îşi făceau treaba, nu te urmăreau pe tine dacă bagi salamul în traistă. Erau pe fază tot timpul, să aranjeze mâncarea, să cureţe, să te servească fie că aveai all inclusive sau demipensiune, ei îţi aduceau băutura la masă. Şi făceau asta în cel mai civilizat şi mai firesc mod. Bravo, lor! Profesionişti.

Am avut ocazia să gustăm din preparate noi şi să experimentăm diferite arome. Foarte fain! Mă gândeam dacă să scriu şi asta, dar nu mă pot abţine şi zic – într-o zi au apărut şi nişte românaşi mai „speciali” (ziceam cu altă ocazie că încercăm să mergem în locaţii cu români cât mai puţini. Aici se aflau vreo 3 cupluri dar erau dintre cei „ ieşiţi în lume”). Ei bine, ăştia „specialii”, cum au intrat în restaurant, au început să vorbească tare, să se minuneze ca la urs, că uite aia şi aia, strigau de pe terasă la cei din interior să mai pună cutare fel, că au luat prea puţin... na! ca omu’ venit pentru prima dată la un galantar plin cu de toate. Episodul cel mai fascinant a fost cel în care „ea” l-a servit pe „el” cu o cană de lapte condensat, destinat pentru alintarea cafelei şi nu pentru consum en-gros. „El”, după ce a băut toată cana, a zis cu voce tare: „ Ptiu! De unde ai luat, mă, ăsta? ” „ De la bar, că acolo era, lângă ceai şi cafea. ”... Da, acolo era cel condensat. Iar laptele destinat băutorilor şi mâncătorilor de cereale, chec şi fursecuri, era pe o masă separată, aranjată frumos în mijloc. Şi uite aşa, „ea” şi-a luat o săpuneală de la „el”, încât toţi ruşii, nemţii, danezii şi englezii din jur, au luat la cunoştiinţă despre existenţa frumoasei limbi mioritice.

Plaja se află la 900 de m. La început mi-a displăcut ideea să merg atâta, mai ales dacă doream să ne întoarcem la prânz în hotel. Dar Kriopigi Beach, pune la dispoziţia turiştilor un trenuleţ (sau un microbuz, în caz de defecţiune), care te transportă spre şi dinspre plajă. Frumos, plăcut, atractiv. Se merge printr-o pădure, pe lângă alte hoteluri sau vile din zonă, circa 8-10 min... Vasili, şoferul, se uita la tine zâmbind, te întreba dacă eşti din hotel (ştia dacă nu eşti) şi în fiecare zi dădea dovadă de un bun simţ desăvârşit. Ştia să-ţi vorbească în engleză, germană, rusă şi normal, în greacă.

Plaja este îngustă şi nouă ne-a plăcut foarte mult asta. Încăpeau 3 rânduri de şezlonguri, dar era întinsă pe câteva sute de metri, astfel încât, dacă doreai, puteai să mergi undeva să fii numai tu, cearceaful şi marea. Nu îmbulzeală, nu manelisme, nu fiţe. Pădurea verde, sălbatică şi marea Egee de o culoare fascinantă, curată şi caldă (29º). Primul nostru contact cu această mare, ne-a convins să „divorţăm”, cel puţin pentru o vreme, de Marea Neagră, oriunde ar fi ea. La plajă am plătit 5 euro, pentru 2 şezlonguri şi o umbrelă (merită), primind de fiecare dată bon fiscal (!). De la greci, absolut orice am cumpărat, am primit bon fiscal. În pădure, lângă plajă este un mic chioşc cu băuturi, răcoritaore, cafea, îngheţată şi snacks-uri. Câteva mese la umbră, un pahar de frappe cu gheaţă şi marea sub ochii tăi, te vor ajuta să rămâi pe plajă până la 6 seara, chiar dacă afară e foarte cald. Ai umbrela, o carte bună, baia în apa mării... suficient să savurezi ce îţi oferă o plajă premiată cu Blue Flag.

În concluzie, acest hotel, staff-ul, locaţia, atmosfera, ne-au ajutat să ne îndrăgostim de Grecia. Prima întâlnire cu cineva sau cu ceva este foarte importantă. Şi pentru noi a fost... hot!

NOTA BENE!... Îi spuneam d-nei Lina, şefa departamentului de curăţenie, într-o conversaţie jovială şi total întâmplătoare, că am citit şi lucruri neplăcute despre acest hotel. Şi mi-a răspuns aşa: „ Cred că sunt scrise de oameni nefericiţi, pe care îi văd uneori aici. Ei vin la noi, supăraţi pe problemele lor de familie, îi văd cum stau unul lângă altul... pleacă separat la plajă, nu îşi zâmbesc... Şi e normal să li se pară totul urât. ”

Deci... plecaţi în vacanţă cu oameni dragi, pe care îi iubiţi. Nu fiţi cicălitori (- oare) şi veţi intra într-o armonie desăvârşită cu natura şi locurile de aici.

Antío Elláda!

---

VIZUALIZĂRI: 4918 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI