O cazare foarte bună în apropierea aeroportului Memmingen

TIPĂREȘTE

Pentru ultima noapte în Germania aveam nevoie de o cameră dublă, ideal în zona aeroportului Memmingen. Să ne fie ușor să lăsăm copiii la aeroport și a doua zi să ne fie ușor și nouă să plecăm. Mi-a plăcut mult la ällgau resort (vezi impresii) , unde am poposit în prima seară a vacanței, însă nu aveau liber, deci am căutat altceva. Să aibă parcare, mic dejun și restaurant pentru cină, la o distanță rezonabilă. Și am găsit: Hotel Restaurant Klosterhof, în Gutenzell-Hürbel, cam jumătate de oră de aeroport, direcția nord-vest.

Am citit că este o casă de oaspeți amenajată în incinta unei vechi mănăstiri reabilitate și că are 2 corpuri de clădire, unul vechi și altul nou-nouț, cu camere mai moderne și un pic mai scumpe. Am rezervat în corpul vechi, nu aveam nevoie de lux și din fotografii păreau ok și camerele mai ieftioare. O dublă cu mic dejun inclus = 118 euro și am avut drept de anulare gratuită până cu o zi înaintea sosirii. Singurul contact în avans cu proprietatea a fost un mesaj pe care l-am primit la un moment dat (din cele automate) în care eram rugați să facem rezervare pentru cină la restaurant, oaspeții hotelului nebeneficiind de prioritate în acest sens.

Evident, între decazarea de la Gasthof Hartl Zum Unterwirt și cazarea la Hotel Klosterhof s-au mai petrecut niște lucruri, ar fi meritat să le dezvolt, dar... vreau să ajung și eu odată în 2024 (cu poveștile pe AFA, zic!). Pe scurt, am vizitat un palat frumos în Neuburg an der Donau și un simpatic muzeu al păpușilor în Donauwörth, bonus am prins un apus spectaculos pe drumul de întoarcere. Am îmbrățișat copiii în fața terminalului „Plecări” , ne-am urcat din nou în mașină și – drum întins până la cazare.  

Pe care am găsit-o fără probleme, ghidați de aplicația de orientare. Aproximativ în centrul localității am cotit-o la dreapta, printr-o boltă decupată într-o clădire (aparținând vechii mănăstiri, după cum aveam să ne dăm seama ulterior), pe urmă scurt dreapta și gata, am ajuns într-un fel de curte interioară în formă de U, încadrată de 3 construcții. În centrul ei, cu rol decorativ, se afla un brad împodobit într-o... căruță. După toate aparențele, clădire din dreapta părea corpul vechi și tot acolo am ghicit că se află și restaurantul, judecând după cele câteva persoane ce stăteau aproape de intrare, la locul de fumat.

Am lăsat mașina (hibrid) pe unul din locurile dotate cu stații electrice de încărcare, aflate undeva în stânga, lângă clădirea cea nouă (altfel, parcarea hotelului se găsește în spatele corpului nou) și ne-am îndreptat spre restaurant. Într-adevăr, acolo e și recepția ce deservește camerele de închiriat, într-un holișor; nu era nimeni la post însă. Am acostat o doamnă ce părea de-a casei, am fost inspirați, chiar era de-a casei. Check-in-ul a decurs fără probleme, ba chiar am primit un upgrade de cameră, de la corpul vechi la cel nou, iar gazda s-a oferit să ne conducă. În ceea ce privește rezervarea pentru cină, am avut un pic de emoții, căci trimisesem un mesaj în cursul dimineții la care nu primisem însă niciun răspuns. Doamna a zis să nu ne facem probleme, masa noastră ne așteaptă deja.

Corpul cel nou seamănă cu un bloculeț cu doar 2 etaje. Ușa de la intrare este de obicei încuiată, se deschide cu cartela magnetică, iar la camerele de sus se ajunge fie pe scări, fie cu liftul. Noi am avut cameră la primul etaj, chiar în capătul coridorului (sunt 5 camere pe fiecare palier). Curată, spațioasă, mirosind a nou. Structură clasică: hol, baie, dormitor și balcon.

Piesa dominantă a fost, desigur, patul – mare, uriaș, format de fapt din 2 saltele alăturate într-un blat comun, ceea ce nu ne-a deranjat, mai ales că se vor dovedi foarte odihnitoare. Lenjeria era din bumbac alb și – foarte important – perne de consistență optimă! E atât de greu să nimerești perne de consistență optimă; ba sunt prea „leșinate” , ba prea tari. Pentru învelit am avut fiecare câte o pilotă, iar cuvertura-eșarfă era în ton cu pernuțele decorative (de culoare roșu-grena). De-o parte și de alta a patului se aflau întrerupătoare și prize, câte o veioză cu braț mobil fixată în perete și câte o noptieră simplă, ca o măsuță rotundă.  

În fața patului, biroul cu scaun, încadrate de un scaun-fotoliu și de suportul pentru bagaje. Deasupra, TV-ul și încă o veioză asortată cu primele. Pe masă am găsit 2 pahare și o sticlă de apă din partea casei, telefonul fix și o mapă cu informații turistice despre zonă (din care chiar am extras câteva informații utile, pentru altădată – sper).  

Am remarcat că ușa dinspre balcon era dublată de sită contra insectelor. Sigur, am ieșit pe balcon doar în scop de inspecție, altfel nu prea era nici timp, nici vreme pentru adăstat. Dar vara trebuie să fie frumos, vederea era către sat și se auzea curgând un pârâiaș. Cele 2 scaune erau strânse unul peste altul și mai era o măsuță pe balcon. A, să nu uit: doar camerele de la parter și de la primul etaj beneficiază de balcoane, etajul al doilea este de fapt o mansardă.

Pe hol se află un dulap în 2 uși foarte încăpător, cu zonă de umerașe și rafturi. Pe unul din rafturi era un seif, iar pe exteriorul uneia din uși o oglindă. Probabil remarcați lipsa răcitorului; da, dar există un minibar comun la parter, cu sucuri, bere și apă.

Baia – simplă, curată, cu de toate. Nu foarte mare, dar amenajată extrem de... ergonomic. Duș cu pară fixă și alta mobilă, 2 mărimi de prosoape de fiecare, dispensere cu săpun lichid la chiuvetă și duș. Sub chiuvetă, un sertar cu șervețele și altul cu uscătorul de păr plus încă 2 pahare. Caloriferul din baie era fierbinte, altfel dormitorul beneficia de încălzire prin pardoseală. Oricum, a fost cald și bine, n-am avut a ne plânge de acest aspect.  

La ora stabilită am coborât în restaurant, pentru cină. Atmosferă festivă, decorațiuni de sezon, cald, plăcut, muzică la un volum decent, oameni veseli. Am ocupat masa de 2 persoane ce ne-a fost indicată și am primit meniuri. Desigur, integral în limba germană. Versați în utilizarea Google Lens Translate, nu ne-am pierdut cu firea. Am ales ceva pește la cuptor cu legume, iar Tati mușchiuleț de porc în sos cu cartofi pai și câte o halbă de bere locală. Am primit din partea casei pâine și un bol mic cu o pastă de jumări – o nebunie! Dealtfel, tot ce a urmat a fost excelent, o masă pe cinste, care a costat în jur de 57 de euro.

Nici micul dejun nu ne-a dezamăgit, ba din contră. Au fost mezeluri și brânzeturi de calitate, ouă preparate în mai multe feluri, legume, fructe, chifle cu semințe, unt și gemuri de casă, lapte, iaurt și sucuri naturale. Foarte, foarte gustos și îndestulător.  

Am plătit la decazare contravaloarea camerei și a cinei, ne-am luat rămas bun de la gazdele noastre (tot pe doamna din ajun am nimerit-o) și am ieșit în gerul ultimei dimineți a anului 2023. N-am părăsit localitatea până n-am dat o fugă la biserica din sat pentru că văzusem în pliantele din cameră cât este de frumoasă! Într-adevăr, e o adevărată capodoperă rococo, aproape la fel de frumoasă precum mult mai cunoscuta Wieskirche! Am prins momentul când clopotele chemau enoriașii la slujbă, lăcașul era plin, așa că am pozat mai cu discreție, să nu deranjăm. Pe o latură, aproape de ieșire, am admirat o superbă expoziție de miniaturi reprezentând scena Nașterii Domnului.

Nu ne-am dus glonț la aeroport, ci pe o cale ocolitoare 😊, avionul nostru avea să decoleze abia după prânz. E faină zona, chiar dacă mai puțin celebră ca altele. Am făcut câțiva pași prin orașul vechi Memmingen, ne-a plăcut. Ne-am cumpărat niște dulciuri artizanale cu suc de mere – un deliciu! Gata cu vacanța, gata cu anul! La mulți ani, 2024! 😊

---

VIZUALIZĂRI: 212 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI